Sarcinile de bazã ale Comisiei de partid pentru problemele naþionalitãþilor

DOCUMENTE

1 Sarcinile de bazã ale Comisiei de partid pentru problemele naþionalitãþilor 1. Comisia de partid pentru problemele naþionalitãþilor se va compune din 1113 tovarãºi. Comisia va avea un aparat restrâns, compus din secretar al comisiei, 6 instructori (referenþi) ºi un secretar dactilograf. 2. Comisia se va ocupa cu studiul problemelor economice, politice, culturale ºi sociale ale naþionalitãþilor din Republica Popularã Românã. 3. Comisia de partid va urmãri aplicarea hotãrârilor partidului în problema naþionalã de cãtre organele de partid, sfaturile populare, aparatul de stat ºi economic, instituþiile de ºtiinþã ºi culturã. Va informa conducerea partidului despre cele constatate ºi va pregãti pentru Biroul Politic ºi Secretariatul CC al PMR, propuneri, proiecte de hotãrâri în vederea rezolvãrii unor probleme pe linie de partid, de stat ºi în domeniul cultural-ºtiinþific, privind naþionalitãþile. 4. Va urmãri respectarea Directivei Comitetului Central PMR cu privire la politica de cadre în regiuni, raioane, oraºe locuite de minoritãþi naþionale ºi promovarea în funcþii de partid ºi de stat de cadre din rândul naþionalitãþii respective, sau altor localnici care cunosc limba, obiceiurile ºi felul de trai al populaþiei locale. 5. Urmãreºte aplicarea politicii partidului în problema naþionalã în domeniul culturii privind continua înflorire a culturii naþionale în formã ºi socialistã în conþinut (literaturã, artã, folclor, reviste, ziare, editurã, radio, cinematograf, muzee, monumente istorice etc). 6. Comisia împreunã cu Direcþia de Propagandã ºi Culturã va urmãri aplicarea politicii partidului în domeniul învãþãmântului de stat. Organizarea reþelei de ºcoli, asigurarea materialelor didactice, cadrele didactice, îndeosebi învãþãtorii, studierea conþinutului materialelor didactice etc. Se va urmãri cu atenþie cum este asiguratã educaþia tineretului, îndeosebi a elevilor ºi studenþilor, în spiritul dragostei nemãrginite faþã de patria comunã, Republica Popularã Românã, în spiritul internaþionalismului proletar. 7. Împreunã cu secþiile economice ale CC al PMR, urmãreºte dezvoltarea industriei, industriei locale în regiuni ºi raioane locuite de minoritãþile naþionale. Face propuneri pentru aºezarea diferitelor întreprinderi industriale, pentru a asigura o dezvoltare continuã a elementului muncitoresc în rândul minoritãþii naþionale. 8. Þinând seama de faptul cã în rândurile intelectualitãþii de toate naþionalitãþile a fost rãspândit naþionalismul burghez ºi cã la o parte a intelectualitãþii persistã ºi acum manifestãri naþionaliste ºovine, Comisia de partid va acorda o atenþie deosebitã întãririi muncii de partid ºi muncii politice de masã în rândurile intelectualilor, ocupându-se de educarea intelectualitãþii vechi în spiritul patriotismului socialist ºi al internaþionalismului proletar ºi de promovarea din rândurile naþionalitãþilor a noii intelectualitãþi crescutã de partid. 9. Comisia va studia feluritele manifestãri de naþionalism în rândul diferitelor naþionalitãþi ºi va elabora mãsuri pentru combaterea lor. Pentru cimentarea încontinuu a frãþiei ºi prieteniei între poporul român ºi minoritãþile naþionale ºi mobilizarea lor activã în lupta pentru construirea socialismului în patria noastrã, Republica Popularã Românã, comisia va antrena, împreunã cu Secþia de Propagandã ºi Agitaþie, un numãr de tovarãºi din domeniul 97

muncii de partid, culturii ºi ºtiinþei, care pe baza unei tematici vor þine regulat conferinþe pentru popularizarea ideologiei internaþionalismului proletar, cultivarea dragostei faþã de patrie, demascarea hotãrâtã a oricãror manifestãri a naþionalismului ºi ºovinismului, a frãþiei între poporul român ºi minoritãþile naþionale, despre succesele hotãrâtoare obþinute pe linia rezolvãrii marxist-leniniste a problemei naþionale în RPR, despre tradiþiile de luptã comunã a poporului român ºi minoritãþile naþionale. 23.I.1956 (Arh.St.Bucureºti, CC al PCR. Cancelarie, dos. 40/1956, f.71-72)

2 Referat Despre conþinutul ideologic al creaþiei literare a scriitorilor tineri ºi a orientãrii lor politice ºi ideologice. În oraºul Cluj, datoritã condiþiilor optime create de regimul nostru de democraþie popularã s-au ivit, se dezvoltã ºi activeazã pe tãrâm literar un numãr relativ mare de tineri scriitori. Deoarece din totalul de scriitori, tinerii reprezintã o parte destul de însemnatã, preocuparea faþã de creaþia lor, de orientarea lor ideologicã ºi politicã primeºte o importanþã din ce în ce mai mare. În aceastã privinþã, în ultimul timp a ºi crescut preocuparea faþã de tineri, atât din partea Secþiei de ªtiinþã ºi Culturã, cât ºi din partea Filialei Uniunii Scriitorilor, prin analizele ce s-au fãcut, prin discuþiile ce s-au organizat. Analiza ce se face în Biroul Comitetului Regional este încã o etapã importantã în procesul de educare ideologicopoliticã a tinerelor cadre de scriitori. În Biroul Comitetului Regional de Partid urmeazã sã se analizeze activitatea acelor scriitori tineri, care s-au impus ca scriitori, care au publicat cel puþin un volum, sau au o activitate din care se poate desprinde cu precizie talentul ºi calitatea de tânãr scriitor. S-a ales astfel un numãr de 15 de astfel de tineri scriitori a cãror muncã este supusã analizei. Aceºtia sunt urmãtorii: Kányádi Sándor[1], Székely János[2], Aurel Rãu[3], Aurel Gurghianu[4], Márki Zoltán[5], Bárdos B. Arthur[6], Neamþu Leonida[7] – poeþi; Szabó Gyula[8], Zaciu Mircea[9], Huszár Sándor[10], Buºecan Teofil[11], Szabó István, Bajor Andor[12], Fodor Sándor[13], Hornyák Iosif[14] – prozatori. Toþi aceºti tineri scriitori sunt încadraþi în muncã, în redacþii, la Universitate sau în alte locuri, deci nici unul din ei nu se ocupã exclusiv cu scrisul, în sensul sã trãiascã numai din lucrãrile pe care le publicã. La revista „Utunk”[15] lucreazã: Márki Zoltán, Bárdos B. Arthur, Huszár Sándor, Hornyák Iosif. La Editura de Stat: Szabó Gyula, Székely János, Bajor Andor, Fodor Sándor. Restul de scriitori tineri maghiari muncesc la redacþia „Dolgozó Nõ”[16] ºi în subredacþii ale unor ziare ºi reviste ce apar la Bucureºti. La revista „Steaua”[17] muncesc: Rãu Aurel, Gurghianu Aurel, Leonida Neamþu; la Universitate: Zaciu Mircea, iar Buºecan Teofil la Comitetul Regional de Partid. În ce priveºte condiþiile de viaþã, situaþia materialã a tinerilor care lucreazã la „Steaua” ºi la „Utunk” este mai bunã, deoarece salariul (în medie de 600-700 lei) 98

este completat de colaborãri, care se plãtesc. Situaþia este ceva mai grea la tinerii care muncesc la Editura de Stat, unde au opt ore de muncã ºi din aceastã pricinã le revine pentru creaþie un timp mai scurt. În general au posibilitãþi de a trãi din veniturile pe care le au. Situaþia în privinþa locuinþelor nu este rezolvatã la mulþi, dar acest lucru este o problemã generalã, care se rezolvã treptat ºi pentru care va mai trebui sã se depunã eforturi. Trecând la analizarea creaþiei tinerilor scriitori amintiþi mai sus, la conþinutul ideologic ºi la stabilirea liniei lor de orientare, trebuie sã constatãm de la început cã aceºti tineri se remarcã prin talentul de care au dat dovadã în lucrãrile lor apãrute, natural, fiecare cu specificul sãu. Subliniem însã capacitatea lor de a zugrãvi realitatea prin imagini literare izbutite, deoarece din aceasta se desprinde faptul cã putem fi siguri cã schimbul de mâine a scriitorilor este asigurat. Am arãtat cã toþi aceºti tineri scriitori au lucrãri apãrute în volume, în reviste, sunt cunoscuþi de cititori ºi apreciaþi. Aprecierea aceasta este meritatã, deoarece în lucrãrile lor sunt zugrãvite în mare mãsurã aspectele vieþii noastre, lupta oamenilor muncii pentru construirea socialismului în þara noastrã. Aspectele realitãþii noastre sunt zugrãvite în diverse genuri, de la roman ºi pânã la schiþã, de la poezii lirice pânã la poeme mai ample, de la satirã pânã la aspecte dramatice. Varietatea genurilor a dus ºi la crearea unei personalitãþi proprii scriitoriceºti, ce-i drept în formare, dar ale cãrei contururi se deseneazã din ce în ce mai precis. O tendinþã extrem de valoroasã ce se manifestã la aceºti tineri este continua cãutare a noului, a formelor noi de exprimare ºi a problemelor noi din viaþa noastrã. Datoritã acestei preocupãri, nivelul artistic al creaþiei acestor tineri este în continuã dezvoltare. Tematica lucrãrilor tinerilor scriitori se lãrgeºte. Un loc important în sfera tematicã a lucrãrilor tinerilor ocupã viaþa de azi ºi din trecut a þãrãnimii muncitoare. Romanul lui Szabó Gyula, Familia Gondos, se remarcã în primul rând prin cunoaºterea adâncã a realitãþii satului nostru de cãtre tânãrul scriitor, prin crearea unor tipuri de þãrani muncitori înaintaþi, precum ºi prin nivelul artistic al acestui roman. Din viaþa satului se inspirã ºi alþi scriitori tineri, ca: Fodor Sándor, Szabó István, Aurel Rãu, [Aurel] Gurghianu, Kányádi Sándor ºi alþii. Nu lipsesc nici alte domenii din viaþa noastrã: Huszár Sándor a publicat câteva nuvele din viaþa muncitorilor noºtri, Márki Zoltán din cea a ostaºilor, Zaciu din viaþa intelectualilor ºi a studenþilor, Buºecan din viaþa minerilor, Bajor Andor a apãrut ºi s-a dezvoltat ca un talentat scriitor în genul satirei. Tinerii au zugrãvit ºi aspecte din lupta din trecut a clasei muncitoare ºi a poporului pentru libertate (ciclul lui Aurel Rãu despre eliberarea Clujului, Fodor Sándor despre solidaritatea unor soldaþi cu greviºtii de la Griviþa etc). Tema dragostei este de asemenea tratatã în unele poezii ale tinerilor scriitori. În ce priveºte conþinutul ideologic al lucrãrilor publicate de tinerii scriitori, se constatã o preocupare permanentã de a zugrãvi fenomenele realitãþii de pe poziþiile realismului socialist. Tinerii scriitori sesizeazã unele probleme ale realitãþii noastre, cautã sã le dea o rezolvare justã. Mulþi tineri ºi-au ales ca probleme ale lucrãrilor lor lupta împotriva rãmãºiþelor ideologiei burgheze în mentalitatea unor oameni, lupta, de pildã, împotriva concepþiilor de mic proprietar particular, care se manifestã în unele gospodãrii agricole colective. Trebuie sã remarcãm cã tinerii, cu toatã preocuparea lor de a reda realitatea în lucrãrile lor prin prisma realismului socialist, nu reuºesc încã sã o zugrãveascã în complexitatea ei, ci se mãrginesc la unele aspecte de suprafaþã, acest lucru ºi din pricina insuficientei cu99

noaºteri a realitãþii, cât ºi din neaprofundarea învãþãturii marxist-leniniste. De aici ºi unele confuzii, unele rezolvãri simpliste, asupra cãrora vom reveni. În general, se constatã cã avem un grup de tineri scriitori talentaþi, cuprinºi de dorinþa de a munci, care au ºi obþinut rezultate. Nu putem fi însã întru totul mulþumiþi de munca tinerilor scriitori, de orientarea lor; rezultatele obþinute nu sunt în raport corespunzãtor cu talentul lor. Un aspect deosebit de semnificativ în activitatea tinerilor, care se manifestã de altfel ºi în munca vârstnicilor, dar în mai micã mãsurã, se referã la tematica lucrãrilor publicate. E cu totul nemulþumitor faptul cã tinerii scriitori nu zugrãvesc în lucrãrile lor teme inspirate din viaþa clasei muncitoare. Existã câteva excepþii în unele nuvele ale lui Huszár Sándor, dar acest lucru este departe de a ne satisface. Majoritatea lucrãrilor tinerilor scriitori îºi au izvorul în viaþa þãrãnimii muncitoare din trecut ºi prezent, din viaþa intelectualitãþii. Se aduce de fiecare datã când vine vorba de aceastã problemã argumentul cã tinerii provin din mediul sãtesc, cã mai bine cunosc realitatea de la þarã. Acest argument justificã numai în parte orientarea aproape exclusivã spre temele þãrãneºti. Avem de pildã scriitori care provin din oraºe, ca Hornyák Iosif, Huszár Sándor, Zaciu Mircea ºi alþii, care nu cunosc viaþa þãrãnimii, care cunosc mai bine viaþa din oraº, viaþa muncitorilor, dar care scriu totuºi despre þãrani, despre sat. Credem cã aici dominã o concepþie greºitã la tinerii scriitori, n-au înþeles suficient cã în regimul nostru de democraþie popularã clasa muncitoare are rolul conducãtor. Mai existã ºi o altã explicaþie a acestui fenomen. Viaþa clasei muncitoare, viaþa muncitorilor înaintaþi, a eroilor muncii noastre din întreprinderi este mult mai complexã decât li se pare tinerilor scriitori. Ei se plâng cã nu au ce scrie despre muncitori, cã viaþa lor este deosebit de monotonã, ei muncesc într-un cadru nepoetic, în ateliere, fabrici pline de fum, cã o zi se aseamãnã cu alta, cã într-un cuvânt structura sufleteascã a muncitorului nu este atât de complexã ca a þãranului. Ba se mai spune cã în întreprinderile noastre nu existã o luptã de clasã, cum se manifestã la þarã. Ei au dreptate atunci, dacã considerã cã cunoaºterea vieþii muncitorilor se rezumã doar la o vizitã sau douã în întreprindere. Cu ocazia unor astfel de vizite ei nu pot surprinde nimic deosebit, pe când o zi-douã petrecute la þarã face ca sã se întoarcã cu tolba plinã de subiecte, care de care mai „poetice”, mai „originale”. Se ajunge astfel la situaþia cã scriitorii tineri cred cã au descoperit la þarã lucrul cel mai important, mai semnificativ, dar în fapt, pe baza unei documentãri superficiale culeg date care au fost tratate de mult de alþi scriitori. Conþinutul e acelaºi, diferã poate numai forma. Ei nu au sesizat cã în dosul „monotoniei” vieþii muncitorilor se ascunde un proces deosebit de complex, cã viaþa muncitorilor este deosebit de multilateralã, cã o simplã excursie nu poate descoperi aceastã complexitate. Ei nu au sesizat încã în ce constã eroismul muncitorilor, care de pildã în condiþiile extrem de grele de dupã eliberare au participat la reconstrucþia întreprinderilor, care azi luptã pentru mãrirea producþiei, a productivitãþii muncii etc. Pentru a înþelege aceasta, se cere o cunoaºtere adâncã, temeinicã a vieþii muncitorilor, se cere o adâncire a cunoºtinþelor teoretice a problemelor economice, se cere un contact permanent cu aceastã viaþã. Iatã izvorul principal al lipsei de lucrãri inspirate din viaþa clasei muncitoare, care deci se rezumã la necunoaºterea realitãþii, la lipsuri în pregãtirea ideologicã, la necunoaºterea politicii economice a partidului. Aceastã slabã cunoaºtere a realitãþii ºi a pregãtirii ideologice se referã ºi la problemele satului. Sunt câþiva scriitori, de pildã Szabó Gyula, Fodor Sándor ºi încã câþiva, la care se vede cã 100

contactul cu satul a dus la crearea unor lucrãri de valoare, care cu toate scãderile sunt succese ale literaturii noastre. Neclaritatea ideologicã duce ca ºi scriitorii care cunosc viaþa satului sã scrie lucrãri greºite, în care faptele vieþii nu sunt interpretate just. Aºa de pildã, tot Szabó Gyula, care a dat un roman cu reale calitãþi, a prezentat redacþiei revistei „Igaz Szó”[18] o nuvelã în care aratã cã membrii de partid au avut o atitudine stângistã când nu au fost de acord sã fie primitã în gospodãria colectivã soþia unui moºier, argumentând cã înainte de cãsãtorie femeia a fost sãracã. Poetul Székely János scrie despre un chiabur care a ucis din urã, deoarece þãranii dintr-un sat s-au apucat sã construiascã un dig folosind lemnul dintr-o fostã pãdure a sa. Poetul îl blestemã pe chiabur, iar chiaburul îngheaþã în pãdure, autorul cãutând astfel sã demonstreze cã crima îºi primeºte pedeapsa conform voinþei soartei ºi nu pe baza justiþiei de clasã. Lucrãrile tinerilor scriitori care scriu despre sat mai pãcãtuiesc prin faptul cã nici din viaþa satului nu desprind problemele cele mai esenþiale. Ei nu au reuºit decât în micã mãsurã sã redea chipul comunistului de la þarã, a omului înaintat. De pildã, în unele nuvele ale lui Szabó István, membrii de partid, secretarii organizaþiilor de bazã nu sunt cei mai înaintaþi oameni din sat sau nu sunt zugrãviþi la înãlþimea altor þãrani sau a elementelor negative. Neclaritatea în domeniul ideologic, orientarea politicã ºubredã a unor scriitori tineri a dus la faptul ca ºi acele puþine lucrãri care trateazã despre viaþa tinerilor, despre problema dragostei sã nu aibã claritatea necesarã. Poeziile de dragoste sunt atemporale, glorificã dragostea abstract, în maniera pe care poeþii au fãcut-o în trecut, chiar mai bine. La tinerii poeþi dragostea este o temã în sine, nu un imbold pentru sãvârºirea de acte eroice, nu o problemã de viaþã. Au apãrut multe poezii de dragoste ca la poeþii Székely János, Aurel Gurghianu, Leonida Neamþu, Aurel Rãu ºi alþii, dar dragostea n-a primit în poeziile lor nici o semnificaþie socialã. În nr. 1 al revistei „Steaua”, A. Gurghianu a publicat de pildã o poezie intitulatã „7 Decembrie”, în care e vorba cã la aceastã datã poetul s-a despãrþit de iubita lui, la care se mai gândeºte ºi astãzi cu regret. Azi, când întregul popor este în lupta pentru îndeplinirea celui de al II-lea cincinal, poetul vorbeºte despre problemele lui mãrunte, fãrã sã facã nici o legãturã între aceste probleme ale lui ºi marile probleme ale zilelor noastre. Dragostea ºi ea are aspecte sociale. Marx aratã în Manifestul Comunist cum burghezia a comercializat acest sentiment nobil al oamenilor. Sarcina poeþilor este de a arãta cum dragostea, în condiþiile socialismului, devine un sentiment care înaripeazã pe om, un sentiment realizabil nu numai pentru cei avuþi, un sentiment bazat pe respectarea sincerã, reciprocã. Adâncirea ideologicã a acestei probleme de cãtre poeþi, care trebuie sã fie îndrumãtorii maselor, ar duce la poezii de dragoste mobilizatoare, sincere, frumoase. Rãmâne acest lucru ca o sarcinã a poeþilor. Pe linia abordãrii variate a problemelor actuale, e deosebit ca îngrijorãtor faptul cã tinerii scriitori nu ºi-au pus talentul ºi în slujba zugrãvirii problemei convieþuirii românilor ºi maghiarilor. Problema naþionalã ocupã un loc restrâns în creaþia tinerilor, atât a românilor, cât ºi a maghiarilor. E cu atât mai gravã situaþia cu cât aceºti tineri scriitori trãiesc la Cluj. Alþi scriitori din altã parte a þãrii n-o pot face în mãsura în care ar putea-o face scriitorii din Cluj. Acum câþiva ani, prin anii 1949-1950, unii scriitori s-au ocupat de aceastã problemã, ca de pildã Márki Zoltán, dar în prezent s-a abandonat aceastã temã. Organizaþia de bazã a scriitorilor, Uniunea Scriitorilor, prin toate mijloacele vor trebui sã se ocupe de aceastã problemã. 101

Lipsa unei adânci cunoaºteri a teoriei marxist-leniniste, a cunoaºterii în sensul ca aceastã teorie sã pãtrundã în cele mai mici ascunziºuri ale sufletului ºi sã devinã astfel un far cãlãuzitor în întreaga activitate poeticã, se vede la scriitorii tineri în egalã mãsurã la români ºi la maghiari, dar se manifestã în mod deosebit. La scriitorii români pe care-i analizãm ºi cei care muncesc la revista „Steaua”, poeþii A. Rãu, A. Gurghianu ºi L. Neamþu, se manifestã o tendinþã de apolitism. Ei scriu despre viaþa de la þarã, dar câte o datã ºi de întreprinderi, dar poeziile lor în mare parte sunt niºte pastele din care lipseºte omul, sunt niºte afirmaþii de mirare, parcã un om din afarã descoperã un teren nou, nemaivãzut. Uzinele noastre, furnalele, schelele petrolifere, oamenii noi sunt priviþi de departe, prin ochii înceþoºaþi ai poetului, care transformã pãdurea, schelele, coºurile fabricilor, oamenii în pretexte pentru a scrie poezii. Nu arde în aceste poezii patima de luptã, dorinþa de a zugrãvi pe eroii care sunt creatorii acestor întreprinderi noi. Realitatea este privitã printr-un binoclu întors, unde oamenii ºi lucrurile se contopesc într-o armonie perfectã prin prizma nemuririi, dar micºoraþi cu mult faþã de existenþa lor realã. De aici titluri de felul acesta: Peisaj industrial, care ascunde un fel de a vedea realitatea, o concepþie asupra poeziei. Aceºti tineri poeþi imitã slugarnic unele poezii ale „maeºtrilor” clujeni, în special ale lui Baconsky[19], care el însuºi are încã multe de clarificat în concepþia sa asupra poeziei. Educarea acestor tineri, ajutorul permanent le este necesar, cu atât mai mult cu cât în Cluj nu avem un scriitor, un poet matur de la care sã înveþe. Întãrirea frontului literar românesc se impune cu o deosebitã necesitate, pentru ca tinerii poeþi talentaþi români sã nu se piardã în buruienile unei poezii minore. Tinerii scriitori maghiari, atât prozatorii, cât ºi poeþii, au la Cluj câþiva maeºtri de la care pot învãþa. Au primit însã ajutor prea puþin ºi au fost astfel puºi în situaþia ca ei singuri sã caute cãi noi de exprimare. Aceºti scriitori tineri au legãturi destul de slabe cu viaþa literarã a þãrii noastre ºi astfel s-a ajuns ca unele ecouri ale devierii de dreapta din literatura RP Ungare sã se resimtã ºi la ei. Aceasta s-a manifestat prin negativismul în zugrãvirea realitãþii noastre. Scriitorii tineri au început sã vadã totul în negru, au renunþat la zugrãvirea unor teme mari, centrale, ºi s-au împotmolit în zugrãvirea unor lucruri mãrunte, nesemnificative. Ei au argumentat aceastã cale prin „cãutarea de cãi noi”, mai ales în mijloacele de exprimare. S-a ajuns pânã acolo ca unii tineri sã cearã înfiinþarea unei reviste pentru tineret, necontrolatã de nimeni (nici de partid), în care ei sã poatã publica orice încercare de a crea forme noi. Trebuie sã arãtãm cã negativismul începe sã disparã, cã mãsurile luate de Comitetul Regional de Partid în direcþia intensificãrii muncii politice ºi a combaterii acestor tendinþe au dat roade. Continuã sã mai existe la unii scriitori, ca de pildã la Bajor Andor, Székely János. Bajor Andor, în satirele sale, criticã birocratismul, demagogia ºi alte rele ce existã în viaþa noastrã, întotdeauna de pe poziþiile omului de jos, împotriva celor care ocupã funcþii de rãspundere în aparatul de partid ºi de stat. El nu înþelege cã puterea se aflã astãzi în mâinile celor ce muncesc, cã conducãtorii apãrã interesele poporului. Satira lui nu se îndreaptã decât în micã mãsurã împotriva duºmanilor poporului, împotriva hoþilor, delapidatorilor etc. La Székely János, un talentat poet, se manifestã serioase confuzii de ordin ideologic. Cea mai mare parte a poeziilor lui sunt scrise de pe poziþiile mai mult sau mai puþin vãdite ale aºa-zisei „poezii eterne”. Fapt este cã acest poet are cel mai puþin contact cu realitatea.

102

Trebuie sã arãtãm aici cã un prozator de mare talent, Mircea Zaciu, datoritã spiritului de grup ce domneºte la „Steaua”, a fost izolat de viaþa literarã a Clujului ºi de mult timp nu a publicat lucrãri, deºi activitatea ºi-a început-o destul de rodnic. În sfârºit, printre tinerii analizaþi, sunt unii care scriu foarte puþin. Printre aceºtia sunt Hornyák Iosif, Bárdos B. Arthur, Márki Zoltán. Pentru educarea tinerilor scriitori, un rol important îl are legãtura ce trebuie s-o aibã cu creatorii vârstnici. În aceastã privinþã, situaþia de la Cluj nu este mulþumitoare. În ce priveºte îndrumarea lor, scriitorii vârstnici nu dau un ajutor concret, nu au legãturi personale pe linie de creaþie cu tinerii, nu le împãrtãºesc experienþa acumulatã. Nagy István[20] s-a ocupat sporadic cu câte un tânãr scriitor, dar acest lucru este insuficient. În ce priveºte preocuparea organizaþiei de bazã ºi a Filialei Uniunii Scriitorilor cu tinerii, ea s-a îmbunãtãþit doar în ultimul timp, în urma consfãtuirii cu tinerii creatori, ce a avut loc la Comitetul Regional de Partid. Munca organizaþiei de bazã în aceastã direcþie nu poate fi consideratã satisfãcãtoare. Organizaþia de bazã n-a reuºit sã se ocupe cu probleme de creaþie, n-a reuºit sã fie un conducãtor politic al activitãþii literare. Pe linie româneascã situaþia este cu atât mai grea, cu cât în organizaþia de bazã nu existã nici un scriitor român, nici tânãr, nici vârstnic. În prezent, educarea ideologicã a tinerilor scriitori nu este rezolvatã satisfãcãtor. Formele de învãþãmânt, mai ales cercul de esteticã, deºi a dat unele rezultate, este prea abstract. Propunem ca pe lângã formele de învãþãmânt existente sã se organizeze un seminar cu tinerii, unde sã se discute concret anumite lucrãri literare, unde scriitorii mai vârstnici sã-ºi împãrtãºeascã din experienþa acumulatã. Organizaþia de bazã ºi Filiala Uniunii Scriitorilor vor trebui sã se preocupe ºi de problema ridicãrii nivelului cultural general al tinerilor scriitori ºi de munca de educare cetãþeneascã. Vor trebui combãtute cu asprime tendinþele de îngâmfare, de izolare ce se manifestã la unii scriitori. Secþia de ªtiinþã ºi Culturã, organizaþia de bazã, Filiala Uniunii vor trebui sã punã un accent deosebit de serios în direcþia îndrumãrii tinerilor de a realiza o legãturã strânsã cu viaþa, cu realitatea. Propunem de pildã în aceastã direcþie ca Uniunea Scriitorilor sã patroneze un sat în care sã se desfãºoare prin scriitori o muncã politicã în vederea formãrii de gospodãrii colective, scriitorii, mai ales membrii de partid, având repartizate sarcini concrete în aceastã direcþie. E necesar ca periodic sã se analizeze munca tinerilor, sã se intensifice acþiunea de recrutare de noi talente, prin reorganizarea cercurilor literare existente, prin îndrumarea acestor cercuri de cãtre scriitorii vârstnici cu mai mare experienþã. Cluj, 27.II.1956 (Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 6/1956, f.26-33) [1] Sándor Kányádi (n. 1929), absolvent al facultãþii de filologie în 1954, redactor la „Irodalmi Almanach”, „Utunk”, „Dolgozó Nõ” ºi „Napsugár”. A tipãrit mai multe volume de versuri ºi a tradus din N. Labiº, T. Arghezi, E. Baconsky, I. Alexandru º.a. [2] János Székely (n. 1929), absolvent al facultãþii de filologie din Cluj (1952), apoi redactor la ESPLA. Din 1956, redactor la „Igaz Szó” din Târgu Mureº. În „Utunk” a debutat cu poezii, în 1951. Din creaþia sa, semnificativ rãmâne poemul Dózsa (1964), tradus în limba românã de Andrei Fischof, în 1974, cu o prefaþã de Ioanichie Olteanu, ºi antologia Turnul tãcerii (1972), în traducerea lui H. Grãmescu, ce reuneºte versuri din perioada 1949-1970.

103

[3] Aurel Rãu (n. 1930), poet ºi eseist, absolvent al facultãþii de filologie din Cluj în 1953, an în care debuteazã cu volumul Mesteacãnul. Încã din 1949 lucreazã la revista „Steaua”, devenind redactor ºef (1957). În afara numeroaselor sale volume de versuri, se cuvin a fi menþionate ºi cãrþile: La marginea deºertului Gobi (1960, ed.II-1970), Elogii (1968), Întâlniri cu scriitori (1977), Grecia. Cãlãtorie incompletã (1978). În 1961 a primit premiul Academiei Române pentru volumul de versuri Focurile sacre (1956). [4] Aurel Gurghianu (1924-1987), poet, absolvent al facultãþii de filologie din Cluj în 1952, redactor la revista „Steaua”. În afara volumelor de versuri (a debutat în 1954 cu Drumuri), se mai cuvin a fi menþionate: Terasa ºi alte confesiuni (1978) ºi Carnet (1981). [5] Zoltán Márki (1928-2001), a debutat în „Utunk” în 1948. Între 1978-1981 a fost directorul Operei Maghiare din Cluj, iar apoi profesor la Universitatea din Târgu Mureº. La vremea când este menþionat în documentul de faþã, debutase cu volumul Hûség [Credinþã] (1953). [6] Arthur B. Bárdos, poet ce a debutat într-un volum colectiv de versuri, Ötven vers [Cincizeci de poezii] (1950), alãturi de Zoltán Hajdu, Zoltán Márki ºi János Szász. [7] Leonida Neamþu (1934-1991), poet, prozator ºi autor de romane poliþiste, absolvent al facultãþii de filologie din Cluj, redactor la revista „Steaua”. A debutat în 1960 cu placheta Cântecul constelaþiei, ce reunea versuri pe tema transformãrilor revoluþionare prin care trecea þara, omagiind totodatã în ciclul „Luminile Comunei” revoluþia bolºevicã din octombrie 1917. [8] Gyula Szabó (n. 1930), absolvent al facultãþii de filologie din Cluj (1954), redactor la ESPLA (filiala Cluj), iar din 1957 la „Utunk”. În 1955 deja publicase primul volum din romanul Gondos atyafiság [Neamul Gongoºilor], urmãtoarele douã apãrând în 1958 ºi 1961. [9] Mircea Zaciu (1928-2000), absolvent al facultãþii de litere din Cluj, profesor ºi decan la aceeaºi facultate. Autor a numeroase volume de criticã ºi istorie literarã, din care monumental rãmâne Dicþionarul scriitorilor români (coord.). Pentru epoca ce a trãit-o, deosebit de interesante sunt volumele sale de Jurnal. [10] Sándor Huszár (n. 1929), fost muncitor necalificat, devenit apoi ºeful resortului industrial la „Igazsag”. Între 1959-1964, Huszár a fost directorul Teatrului Maghiar de Stat, iar din 1970 redactor ºef la „A Hét”. Într-o caracterizare de cadre, era prezentat astfel: „Pregãtire profesionalã dezvoltatã, are aptitudini literare, nivelul ideologic mediocru. Este inteligent ºi lucreazã cu rezultate. A terminat un curs de gazetari de 3 luni cu rezultate foarte bune. Este o fire comodã ºi cam încrezut. S-a cãsãtorit cu o ziaristã, despre care a ºtiut cã a fost nyiloºistã”. [11] Teofil Buºecan (n. 1927), jurnalist ºi dramaturg, absolvent al facultãþii de filologie din Cluj în 1950. A fost redactor ºi redactor ºef adjunct la „Tribuna”, iar apoi se va muta la Bucureºti, la cotidianul „Munca”. În 1957 va debuta ca dramaturg cu Nopþile tãcerii, ulterior publicând ºi un volum de nuvele ºi schiþe intitulat O sutã de paºi (1964). Din toatã creaþia sa, semnificativ rãmâne romanul autobiografic Paranteze, în care sunt evocate mai multe figuri ale vieþii intelectuale clujene. [12] Andor Bajor (1927-1991), absolvent al facultãþii de istorie ºi filozofie la Cluj (1951), asistent universitar între 1949-1952, apoi redactor la ESPLA-Cluj (pânã în 1956), „Irodalmi Almanach”, „Napsugár” ºi „Elõre”. În afara unor volume de satire ºi schiþe umoristice în limba maghiarã, a mai publicat monografia Abodi Nagy Béla (1986) ºi a oferit traduceri din M. Eminescu, G. Topârceanu, E. Jebeleanu º.a. [13] Sándor Fodor (n. 1927), absolvent al facultãþii de filologie din Cluj (1950), redactor la Editura „Irodalmi Kiadó” (1951-1956) ºi la „Napsugár” (1956-1988). Din numeroasele volume tipãrite reþinem: Fújja a szél, fújja [Suflã vântul, suflã] (1957), Megõrizlek [Te voi pãstra] (1973), A felnõttek idegesek [Maturii sunt nervoºi] (1974), Az ígéret földje [Pãmântul fãgãduinþei] (1984), Az elsõ hó [Prima zãpadã] (1991) etc, alãturi de care se cuvin menþionate memoriile sale, Egy nap, egy élet [O zi, o viaþã] (1976). [14] József Hornyák (n. 1920), lucrãtor tipograf, devenit din 1959 redactor la „Utunk”. Autor al mai multor volume de povestiri, cu subiecte inspirate din cotidian: Nyárfa [Plop], 1956; Virágos vén berek [Pãdure bãtrânã cu flori], 1956; A tutajos pohara [Paharul plutaºului], 1963; Romantika [Romantism], 1963; Három hét duzzogás [Trei sãptãmâni de îmbufnare], 1966; Az intelligens kocsmáros [Cârciumarul inteligent], 1969; Fanyeres [Tarniþa], 1976; Fehér páva [Pãunul alb], 1980 º.a. [15] „Utunk” [Drumul nostru], revistã apãrutã la 22 iunie 1946, cu subtitlul – pânã în 1965 – A Román Népköztárság Írószövetségének Lapja [Publicaþie a Uniunii Scriitorilor din Republica Popularã Românã], la început bilunar, apoi sãptãmânal, ca organ al Uniunii Scriitorilor (primul ºef de redacþie a fost Gábor Gaál, pânã în 1954). În afarã de literaturã, revista acorda pagini numeroase artelor plastice, promovând deopotrivã scriitori, pictori, graficieni, sculptori etc.

104

[16] „Dolgozó Nõ” [Femeia muncitoare] ºi-a fãcut apariþia la 8 martie 1945, având ca redactor ºef pe Mária Berinde. [17] „Steaua”, revistã de literaturã, artã ºi culturã, editatã lunar de Uniunea Scriitorilor (filiala Cluj) începând cu decembrie 1949 sub numele de „Almanahul literar”, iar din aprilie 1954 sub actuala titulaturã. Între 1955-1958 redactor ºef a fost A.E. Baconsky, iar din 1959 în aceastã funcþie va fi numit Aurel Rãu. Asupra acesteia, cu vicierile specifice anului în care au fost publicate, vezi studiile lui Gavril Máté, Probleme de esteticã în paginile revistei „Steaua” (19541974), ºi Vasile Voia, „Steaua” ºi fenomenul poetic contemporan (1949-1964), în vol. Studii literare. Din istoria presei culturale ºi literare româneºti, Cluj, Edit. Dacia, 1987, p.303-320. [18] „Igaz Szó”, revistã literarã maghiarã care a apãrut la Târgu Mureº în perioada 1953-1989. [19] Anatol E. Baconsky (1925-1977), poet, prozator, eseist ºi traducãtor, absolvent al facultãþii de drept din Cluj (1949). A fost redactor ºef la „Steaua” între 1955-1958, debutând cu un volum de versuri în 1950 (Poezii), dupã care a cultivat mai mult proza, memorialistica de cãlãtorie ºi exegeza literaturii universale. [20] István Nagy (1904-1977), muncitor tâmplar, implicat în miºcarea muncitoreascã încã din 1919. Datoritã convingerilor lui politice este arestat în perioada interbelicã ºi închis la Jilava, Doftana ºi Caracal. În aceastã epocã se remarcã ca prozator ºi dramaturg, pânã la sfârºitul vieþii fiind autorul a treizeci de volume, unele traduse ºi în limba românã. Din acestea, se cuvin a fi reþinute însemnãrile sale de cãlãtorie, Hetedhét országon keresztül Indiában [Peste ºapte þãri ºi mãri în India] (1956), ºi romanele autobiografice Ki a sánc alól [Ieºiþi la suprafaþã] (1981) ºi Hogyan tovább [Cum va fi] (1971, ed.II – 1984). Dupã al doilea rãzboi a fost redactor responsabil la „Világosság” (1945) ºi „Igazság” (1946), deputat în Marea Adunare Naþionalã, membru corespondent al Academiei Române (1955) ºi titular din 1975 (discursul de recepþie: „Despre principalele momente ale carierei mele scriitoriceºti”).

3 Tájékoztató a magyar történészek, történetírás és párttörténeti kutatás XX. kongresszus utáni feladatairól indított vitájáról. Május 29-én a magyar történészek vitát rendeztek történetírásunk és párttörténeti kutatásunk idõszerû feladatairól. A vitán szóba került politikai, társadalmi és ideológiai életünk számos kérdése. Erre való tekintettel helyesnek tartjuk, ha a vita anyagát tájékoztatásként megküldjük külképviseleteinknek is. A vita elsõ felszólalója Uncsi elvtárs, a Párttörténeti Intézet dolgozója volt. Foglalkozva az 1953-as eseményekkel, kifejtette, hogy az 1953 utáni megtorpanás oka az ideológiai frontot jellemzõ zûrzavar volt. Számos, akkor felvetett, de következményeiben át nem látott kérdésre csak a XX. kongresszus után derült fény. Vonatkozik ez a XX. kongresszus elõtti párttörténetírás helyzetére is. Hiányos volt a tények marxista elemzése, a személyi kultusz következtében sokszor lebecsültük a tömegek alkotó szerepét, burjánzott a dogmatizmus. Éppen a szovjet párttörténeti kutatók voltak azok, akik a kongresszus után levonták a megfelelõ következtetéseket. Mély önkritikájukból nekünk is tanulnunk kell. Egyesek azt állítják, hogy a pártunk történetében elõfordult hibák feltárása negativizmust jelent, csökkenti a párt tekintélyét a tömegek között. Ez helytelen felfogás. A párttörténeti kutatásból ki kell küszöbölni a régi, mindent lakkozó és szépítõ módszereket, amelyek révén nemegyszer tévesen félremagyaráztuk a tényeket is. Ezt bátran meg kell mondani, még ha egyeseknek ez nem is tetszik, s ha a jó szándékú bírálatok mögött mindenütt ellenséget vélnek felfedezni. Nincs helye a vitákban a gergelysándorizmusnak, a gyanakvásnak, a visszahúzásnak. Ezután Lukács László, a Lenin Intézet munkatársa szólalt fel. A XX. kongreszszus – mondotta – teljes mértékben igazolja azokat a történészeket, akik 1953 után 105

harcot indítottak a dogmatizmus, a sematizmus ellen. A megélénkülõ vitaszellem azonban csakhamar ismét ellanyhult. Ma a történészek egységfrontja erõsebb, mint 1953-ban volt. Igaz, komoly akadályokba ütközik még a kongresszusi szellem térhódítása a történészek frontján is. A párttörténeti intézetben egyesek heves ellenállást fejtenek ki a XX. kongresszus iránymutatásai alkalmazásával kapcsolatban. A történészek közötti együttmûködés alapja a hiteles történetírásért való harc kell, hogy legyen. Gyökeresen szakítani kell a korábbi munkamódszerekkel, amikor is az alkotó munka helyett kommentátorokat idézgettünk, többnyire kritikátlanul. Fel kell számolni a régi vezetési módszereket, feladatuknak megfelelõ embereket kell állítani a vezetõ helyekre. A következõ hozzászóló Kalmár elvtárs, a Lenin Intézet munkatársa volt, aki a „Szabad Nép”-ben korábban megjelent Matusek-cikkrõl beszélt. A cikk – mondotta – hasznos volt ugyan, de bátortalan. Személyi vonatkozásokról nem beszélt. Ezután a pár év elõtti történészkongresszusról beszélt az elõadó. A kongresszus, véleménye szerint, meghamisította a való helyzetet, helytelenül értékelte fel az 1953 elõtti jugoszláv helyzetet stb. Viták nem folytak. Súlyos hibákat követtünk el azzal, hogy a történettudományból kiszorítottuk a régi jó történészszakembereket. A továbbiakban az egyetemi oktatás egyes kérdéseivel foglalkozott. Az egyetemi kötött óraszám igen magas, inkább több jó szabadon választott elõadást és szemináriumot kellene tartani. A történészhallgatók között elégtelen a nyelvtanulás, a történészeknek legalább két nyelvet kellene ismerniük. Az aspiránsképzés mint forma jó de az aspiránskiválogatás gyakorlata rossz. Történetírásunk és kutatásunk – mondotta – elkerülte a kényesebb kérdéseket. Ilyenek pl. az 1919 utáni határkérdések, a II. világháború elsõ szakaszának a kérdése. Vajon az valóban „igazságtalan” volt? Vagy a háború utolsó szakaszának a kérdése. Itt is felmerülhet a kérdés: valójában a Szovjetunió döntötte el a háború sorsát azzal, hogy hadat üzent Japánnak? Kalmár után Sántha Ferenc író szólalt fel, aki József Attila történelmi szerepének meghatározását kérte számon a történészektõl. József Attila nem csak költõ volt: meg kell határozni történelmi szerepét is a magyarság történetében. Fel kell tárni azokat a kérdéseket, amelyek József Attilának a párttól való eltávolodásával kapcsolatosak. Ezután Varga János, a történettudományi kar dékánhelyettese szólalt fel. Elöljáróban a történettudomány szerepérõl és helyzetérõl beszélt. A történettudomány, mondotta, az irodalomtudomány és a többi társadalomtudomány közti határon mozog. A továbbiakban a történelemoktatás kérdésével foglalkozott. Az alsófokú iskolákban nem kedvelik a történelmet. Tapasztalata szerint az egyetemek felsõ évfolyamaiban is a hallgatók „kiábrándulnak” a történelembõl. A nagyközönség érdektelen a történelem iránt. Ennek oka véleménye szerint az, hogy a marxista történetírás „elvesztette hitelét a nagyközönség elõtt, mert nagyon sokszor nem mondott igazat”. A történelmi tényeket tendencionusan ábrázolta, a történelmi folyamatokat mesterkélten aktualizálta. A történetírásnak két komoly betegsége volt: vagy lebecsülte, vagy pedig idealizálta a néptömegek szerepét. Végezetül a régi, becsületes és jó szándékú történészszakemberek rehabilitálásának szükségességérõl beszélt. Az utána felszólaló Dömötör István, a Hadtörténeti Intézet munkatársa elmondotta, hogy nincsenek hadtörténeti munkák, még az sincs tisztázva, hogy mi a jelenkori hadtörténet feladata. Kosári Domokos felszólalása után, aki bírálta egyes marxista történészek munkáit, Andics Erzsébet kért szót. Felszólalásában érezhetõ volt a törekvés, hogy fékezze a vita továbbfejlõdését. Az elõtte elhangzott felszólalásokból azt vette ki, 106

mintha a felszólalók, a hibák és hiányosságok feltárása mellett, megfeledkeztek volna, vagy egyenesen lebecsülték volna történetírásunk eddigi eredményeit. Szenvedélyes hangon beszélt arról a kis marxista történészcsoportról, amely 1945 után oly nagy feladatokkal találta magát szemben. Az akkori marxista történészek feladata volt, hogy egy sötét, meghamisított múltat igyekezzenek a valóságnak megfelelõen jellemezni. Ezen a téren ezek a történészek valóban nem kis eredményeket értek el. Óva intett attól, hogy a vita résztvevõi elfogadjanak és támogassanak olyan hangokat, amelyeket nem a jó szándék és a segíteni akarás diktál. Kijelentette, tiltakozik az ellen, hogy „Kosári tartsa magasra a XX. kongresszus zászlaját”. Szerinte a régi polgári történészszakembereknek, és itt elsõsorban Kosárira gondol, nincs joguk ahhoz, hogy a XX. kongresszus szellemére hivatkozzanak. Andics elvtársnõ nagy visszatetszést kiváltó felszólalása után Szigeti elvtárs kért szót. Kifejtette, hogy Andics elvtársnõ felszólalásának vonalával nem ért egyet. Egyet lehet érteni a tényekkel, amelyeket felsorolt – és ilyen tény az is, hogy a marxista történetírás komoly eredményeket ért el 1945 után –, de most a fõ kérdés a szektarianizmussal való leszámolás. Márpedig az a ledorongolás, amely Kosári Domokost Andics elvtársnõ részérõl érte, azt bizonyítja, hogy Andics elvtársnõ nem értette meg, mi a legfontosabb teendõ. Lehetnek Kosárinak hibái, amelyek régi világszemléletébõl fakadnak, de 1945 óta már 11 év telt el, és ez az idõ nem tûnt el nyomtalanul Kosári fölött sem. Noha elismerjük – mondotta Szigeti –, hogy a marxista történetírás 1945 után komoly eredményeket ért el, az 1949-ben megindult történelmi kutatás sokkal alacsonyabb színvonalú volt, mint az illegalitás alatt keletkezett mûveké (Révai e. munkái). Ezután a párttörténetírás feladatainak helyes értelmezésérõl beszélt. A párttörténet ne a párt adott vezetõ garnitúrájának története legyen. A következõ felszólaló Kató elvtárs egyetemi docens volt. Egyetértett azzal, hogy 1949-ben a marxista történetírás nehéz pontról indult el, és valóban nagy munkát kellett elvégeznie, de ha csak az eredményekrõl fogunk beszélni, ezzel visszaverhetjük a bírálatot. Nem értett egyet azzal, amit Andics elvtársnõ Kosárival kapcsolatban mondott. Ma konkrétan kell vitatkozni, nem pedig elõítéletekbõl kiindulva. A vitában a nézeteket kell elemezni, és nem a személyeket. A továbbiakban a történeti munkák hibáiról beszélt. Egy sor 1949 után írott történelmi mûben érvényesült a személyi kultusz s a szektáns szellem. Andics e. néhány mûve is – egyetemi tanárról lévén szó – ilyen szellemben nevelte a fiatal marxista történészeket. A történetírás terén elkövetett hibák egyik alapja az, hogy a történelemfelfogásunkból és szemléletünkbõl kiszorultak a sajátos nemzeti vonások. Lebecsültük a munkásságon és parasztságon kívül álló progresszív erõket és irányzatokat. Ezeket többnyire úgy bíráltuk, mint ellenséget, nem pedig mint szövetségest. Vonatkozik ez a szociáldemokrata párt baloldalának szerepére is. Ebben az összefüggésben a felszólaló bírálja Réti „Bethlen-Peyer” paktum c. mûvét, amely tudatosan kisebbítette a szociáldemokrata párt baloldalának szerepét. A továbbiakban Hanák Péter, a Történettudományi Intézet dolgozója szólalt fel. Vitafelszólalásában a marxista történetírás terén uralkodott helyzettel foglalkozott. A hibákat, mondotta, nem csak úgy lehet elkövetni, ha eltúlozzuk a hiányosságokat, hanem akkor is, ha az eredményeket sokszor és indoktalanul hangoztatjuk. Majd az 1953 utáni helyzettel foglalkozott. 1953 júniusában igen biztató változások voltak. Andics elvtársnõ zárszava, melyet egy akkori történészkonferencián mondott el, elõremutatott, sajnos azonban az abban foglaltak éppen a hibákhoz való visszatérés miatt nem váltak gyakorlattá. 1953 után a történetírásban újból fel107

éledõben volt a személyi kultusz és a korábbi szektáns balos szellem is. Ezt elõsegítette a szervezeti demokrácia meg nem valósulása. Viták nem folytak, nem került véleménycserékre sor, s mindez nem segítette elõ természetesen a dogmatizmus leküzdését. Tetõzte a hibákat az, hogy 1953 után túlzottan elõtérbe helyeztük a jobboldali elhajlást – ilyen veszély volt –, de ugyanolyan veszély volt a baloldali elhajlás, ami ebben az idõben kezdett különösen kibontakozni. Majd a történetírás elõtt álló feladatokról szólt. Gyökeres szervezeti változásokra lesz szükség, elsõsorban a párttörténetírás területén. Bátran kell támaszkodni a régi történészszakemberekre, de természetesen ebbe a munkába elsõsorban a fiatal, marxista szellemben nevelkedett történészeket kell bevonni. Nem igaz az, mondotta, hogy a fiatal történészek elutasítják a marxizmus-leninizmust, mint ahogy ezt egyesek állítják. Elítélik azokat a hibákat, amelyeket a marxizmus-leninizmus nevében, a marxizmus-leninizmus dogmatikus értelmezése következtében elkövettek, de ez nem jelenti a marxista világnézettõl való elfordulást. A történelmi vita folytatásaként június 1-jén a Kossuth Klubban az összegyûlt történészek és kutatók elõtt Mód Aladár szólalt fel elsõnek. Bevezetõben megállapította, hogy a jelenleg folyó vita legnagyobb eredménye az, hogy megmutatta: a történészeknél megvan az egység és a felelõsség érzése, bátran szembenéznek a korábbi hibákkal, és azt is látják, mi a teendõ. A lenini normákhoz való visszatérés – mondotta – azt is jelenti, hogy felül kell vizsgálni az értelmiséghez való viszonyunkat is. A továbbiakban a gyakorlat és a tudomány közötti szoros összefüggésrõl beszélt. Vitatkozva Varga János korábbi felszólalásával, aki többek között a történelemtudomány terén elkövetett hibákat abban a szemléletben látja, hogy a jelen levegõjét vitték bele az elmúlt századokba. Mód kijelentette, hogy egyet kell érteni ezzel a szemlélettel. Mi a történelmet és az elmúlt századok eseményeit éppen azért tárjuk fel, hogy tanulságokat vonjunk le belõle a jelen számára. Nem az volt a baj, hogy a ma szemszögébõl néztük a múltat, hanem az, hogy egyoldalúan néztük azt. Csak egyes kiragadott események és a bennük szereplõ személyek ténykedése szempontjából. Történelemírásunk – mondotta – válságban van, és válaszút elõtt áll. Nem lehet továbbmenni azon az úton, amelyen eddig jártunk, és gyökeresen felül kell vizsgálni korábbi módszereinket. Hozzászólása további részében vitába szállt Andics elvtársnõ hozzászólásának egyes tételével, különösen azokkal, amelyeknél Andics elvtársnõ a régi, a polgári történészek mai munkásságáról beszélt (Kosári Domokos szerepe). Ezután a magyar történelem egyes eseményeinek értékelõ részérõl beszélt. Az utóbbi években kevés szó esett Batthyány Lajos szerepérõl, valamint Széchenyi István munkásságáról és általában közéleti tevékenységérõl a forradalmat megelõzõ idõszakban. „Nem lehet egyszerûen árulóknak vagy forradalmároknak bélyegezni a történelem nagy alakjait – mondotta. Mi elítéltük Batthyányt, egyoldalúan opportunistának és megalkuvónak neveztük, és figyelmen kívül hagytuk azt az egyszerû tényt, hogy ha valóban az lett volna, akkor a forradalom leverése után nem végezték volna ki. Ugyancsak helytelen módon értékeltük Széchenyi szerepét is, az õ szerepe Kossuthék mellett indoktalanul eltörpült”. Ezután a felelõsség kérdésérõl beszélt az elkövetett hibákért. „A pártdemokrácia megsértése és a törvényesség megsértése nem egyszerûen hiba, ez bûn a párttal és a néppel szemben. Nem megmagyarázni kell a hibákat, hanem szívós munkával azokat kiküszöbölni, a bûnösöket felelõsségre vonni. A dogmatizmus egyes formáit és jelenségeit még nem lehet bûnnek nyilvánítani, de igenis bûnné válnak, ha iránnyá és irányzattá tesszük azokat”. 108

Andics elvtársnõ hozzászólásában eltévesztette a helyes mértéket. Igenis alapvetõ megújhodásra és jobbátételre van szükség. „Remélem, ebben Andics elvtársnõ is egyet fog velünk érteni. Rá fog jönni arra, hogy feltételezett ellenségrõl van szó. Nem minden következik a sztálini-személyi kultuszból, van személyi felelõsség is.” Hozzászólása további részében a történetírás és történetkutatás legfontosabb feladatairól beszélt. Történetírásunk legfontosabb alapvetõ feltétele – mint mondotta – a dogmatizmus és a szektánsság felszámolása. „A legfontosabb, hogy a lényegben egyetértsünk, a módot, a kifejezési formát könnyebben találjuk meg. Lehet, hogy a régi értelmiségünk nem értette meg a mi frazeológiánkat, ezt nem szívelte soha, és nem is kívánjuk tõle ezt. Fontos az, hogy a lényegben megegyezzünk”. Ezután a legújabbkori történelmünk értékelésérõl beszélt. Egyetértett Szigetivel abban, hogy a párttörténet nem egyszerûen a párthatározatok összessége. A párttörténet eme értelmezése sok mindenrõl való lemondást jelent. Nem mutattuk meg az egyszerû emberek mindennapi életét és harcát. Így a párttörténetet leegyszerûsítettük. A párttörténetet alulról és felülrõl kell együttesen és egyidejûleg kidolgozni. Ezután a Rózsa Ferenc-ügyrõl volt szó. El kell ismerni, mondotta Mód Aladár, hogy Rózsa becsületes, lelkiismeretes kommunista, a párthoz élete végéig hû ember volt. De az emléke iránt tanúsított tisztelet nem teszi indokolttá, hogy elhallgassuk azt, hogy egyes kérdésekben szektáns álláspontot foglalt el. Így pl. a körülötte dolgozó elvtársakat utasította, hogy szakítsák meg mindennemû kapcsolataikat Rezivel, a KV egyik tagjával, akit frakcionalizmussal vádolt, mert nem értette meg a függetlenségi mozgalom jelentõségét. Mód, aki ebben az idõben Rózsa Ferenccel együtt volt bebörtönözve, annak utasítására, de egyéni meggyõzõdése ellenére, megszakította kapcsolatait Rezivel. „Sokat gondolkoztam azóta ezen a dolgon, de egyre inkább arra a szilárd meggyõzõdésre jutottam, hogy helytelen volt gondolkodás nélkül elfogadnom Rózsa érvelését”. A következõkben a személyi kultusz kialakításáról beszélt Mód Aladár. Különbséget kell tenni a polgári értelemben vett személyi kultusz és aközött, amelyet a múlt rendszerben láttunk. A polgári társadalomban van személyi kultusz, de ez mindig csak a társadalom egy bizonyos részének képviselõje körül alakul ki, más társadalmi csoportoknak módjukban áll ezt a személyi kultuszt támadni. A mi társadalmunkban, amikor a hatalom teljes egészében a dolgozó nép kezében van, s amikor tehát más hatalmi csoportoknak nem áll módjukban ezt a kultuszt letörölni, különösen fontos az, hogy maga a párt, az egész társadalom teremtsen olyan körülményeket, amelyek között a személyi kultusz megszûnik. Mód Aladár felszólalását Petõfi egyik írásával fejezte be: „Ha a nép gyõzni fog a költészetben – idézte Petõfit –, gyõzni fog a politikában is”. (Közbekiáltás: a költészetben már gyõzött.) Én ehhez annyit szeretnék még hozzátenni: ha a marxizmus gyõz a tudományban, gyõzni fogunk a népünk gyakorlatában is. A következõ hozzászóló Nemes Dezsõ volt. Hozzászólásában egyrészt a történetírás és kutatás feladataival foglalkozott, másrészt rámutatott a párttörténeti kutatás egyes problematikus helyzeteire. A jelenlegi nemzetközi helyzetben – mondotta –, amikor különös szerepet kapnak a szocialista pártok, nagyon fontos, hogy tisztázzuk a szociáldemokrácia szerepét a munkásmozgalomban, hogy mindenki világosan lássa: a kommunista pártok közeledése a szoc.dem. pártok felé nem reformizmust jelent. A marxista történettudomány nálunk is elért már komoly eredményeket, s ezeket nem szabad lebecsülni, de ugyanakkor sok kérdésre nem adott még választ. Így pl. komolyan tisztázni kell még a középosztályok és az értelmiség szerepét. A továbbiakban az 1931, ill. 1936-os párthatározatokról beszélt. 109

„Véleményem szerint – mondotta – hatályon kívül kellene helyezni az 1936. évi párthatározatot, mert ez helytelenül értékelte az akkori nemzetközi helyzetet és a párt feladatait. Bátran felül kell vizsgálni a korábban hozott párthatározatok helyességét, tekintet nélkül arra, hogy azok a Komintern ösztönzésére születtek.” A továbbiakban az egyes felszólalásokkal foglalkozva, amelyek hiányolták azt, hogy Révai elvtárs nem vesz részt a történelemtudomány kérdéseinek tisztázásában, noha értékes munkákban és tanulmányokban számos kérdést tisztázott már a felszabadulás elõtt is, Nemes Dezsõ nem értett egyet az egyes hozzászólók eme megállapításával: „Révai elvtárs nem a múlthoz tartozik, amint azt egyesek állítják, itt van a jelenben”. Nemes Dezsõ után Zsigmond László szólalt fel. A most folyó vitákban a legnagyobb eredménynek azt tekinti, hogy rangra és tekintélyre való tekintet nélkül az emberek megmondják az igazat. Felhívta a figyelmet számos történelmi esemény tisztázatlanságára. Pl. a II. világháború értékelése körüli problémák, az 1945 utáni koalíció egyoldalú beállítása, Sztálin külpolitikai tévedései stb. Megbírálta saját könyvét, a magyar külpolitikáról, amelyben sok eseményt egyoldalúan tárgyalt, többek között Rajkról is valótlanságokat írt. Utána a magyar munkásmozgalom és a proletár internacionalizmusról beszélt. A magyar történészek és kutatók – mondotta – általában kritikátlanul átvették és dicsérték mindazt, amit szovjet történészek alkottak, s ami általában a Szovjetunióban volt. „A proletár internacionalizmus nem jelenthet hajbókolást azon ország munkásmozgalma elõtt, amely a nemzetközi haladás élén áll.” Azzal, hogy kritikátlanul magasztaltuk a Szovjetuniót, nem segítettünk sem neki, sem pedig magunknak. A továbbiakban a történelmi felsõoktatás hiányosságaival, valamint Andics elvtársnõ szerepével foglalkozott. Nagyon helytelen – mondotta –, hogy a történettudomány valamennyi vezetõ funkciója Andics elvtársnõ kezében van, vagyis monopolhelyzete van párt- és állami vonalon egyaránt. Ugyanis pártfunkciójánál fogva hozzátartozik a történettudomány, vagyis „Andics mint pártfunkcionárius ellenõrzi Andicsot, a történészt”. Az évek során olyan gyakorlat alakult ki Andics elvtársnõ hibájából, hogy a különbözõ történészintézményekben (történelmi fõbizottság, „Századok” c. folyóirat stb.) a viták elsorvadtak, mert Andics nem tûrt meg ellenvéleményt. A történészeket kénye-kedvére váltogatta, cserélgette, elõfordult, hogy a középkori történelemmel foglalkozó nagy képzettségû történészeket egyik napról a másikra népi demokráciák történetére állította át. Ezután a társadalomtudományok szerepérõl és feladatairól beszélt. Sajnos – mondotta –, az 5 éves terv irányelvei a társadalomtudományok továbbfejlesztésével is csak négy-öt sorban foglalkoznak, és egyáltalán nem mondják meg, hogy a történettudományok terén mit akarunk tenni. Komoly hiányosságra vall az is, hogy nincs nálunk olyan személy, aki alaposan ismerné Marx, Engels és Lenin mûveit. Tudományos szempontból ezeket a mûveket nem elemzik, és nincs olyan kiváló ismerõjük, mint a nemrég meghalt Czobel Ernõ volt. Ezen a téren tehát még komoly feladatok vannak. Majd Andics elvtársnõ és a magyar történelemkutatás közötti kapcsolatokról beszélt. Andics elvtársnõ körül 1945 után kialakult egy kisszámú, de képzett marxista történészekbõl álló csoport, mely õt tekintette példaképnek. Sajnos, 1949 után Andics elvtársnõ „elszakadt a forradalmi gyakorlattól, az élettõl, és nem maradt más számára, mint a dorong és az adminisztratív eszközök”. Zsigmond László után Szûcs István szólalt fel. Hozzászólásában a történetírás problémáival foglalkozott. A történészeknek és a történetíróknak nálunk – mondotta – nincs olyan széles olvasótáboruk, mint ahogy a korábbi polgári történészek kö110

rül kialakult. Így az a helyzet, hogy a történészek mûveit többnyire csak maguk a történészek olvassák, ami azt jelenti, hogy a történetírás hatósugara leszûkül, elszakad az eleven élettõl. A történelemkutatás elõtt megoldásra váró feladatok közül kiemelte a parasztkérdést. A történelmi könyvekben a parasztság helyzetét az elmúlt évszázadokban helytelenül jellemezték. A parasztság helyzete a történelmi könyvek szerint a feudalizmusban már a lehetõ legrosszabb volt, a kapitalista társadalomban még tovább rosszabbodott, ez abszurdum. A korábbi történelmi események vezetõivel összefüggésben igen gyakran és igen sokat hangoztattuk „korlátaikat” (Széchenyi pl.). Túl gyakran mondtuk el azt, hogy mit nem tettek, hogy mit kellett volna csinálniuk, és csak ritkán néztük meg azt, hogy a kor, amelyben éltek, egyáltalán mit tett számukra lehetõvé. Következõ felszólaló I. Tóth Zoltán tanszékvezetõ tanár volt, fõleg az egyetemi történelemoktatás helyzetével foglalkozott. Történelem-felsõoktatásunk helyzete igen kedvezõtlen. Az egyetemi oktatásnak a múltban kettõs szerepe volt. Egyrészt maga az oktatás, nevelés, de az egyetemek ugyanakkor tudományos fórumok, kutatóintézetek is. Egyetemi oktatásunknál 1945 után a tudományos jelleg háttérbe szorult. Ez egy idõben, amíg arról volt szó, hogy a munkásság és parasztság soraiból neveljük ki új értelmiségünket, helyes és indokolt volt, de ma már inkább viszszahúzó tényezõ. A középiskolai módszereket az egyetemeken most már valóban el kell hagyni, és be kell vezetni a fakultatív óralátogatás rendszerét. Hiba az is, hogy az egyes történelmi karoknak nincsenek tudományos kiadványaik. A történelmi tanszékek elõadói túlterheltek, az elõadások minden idejüket lekötik, s nincs idejük önálló tudományos munkákra. Ezért sürgõsen „le kell venni a béklyót a tudomány lábáról”. A vita következõ felszólalója Siklós András tanársegéd volt. Ugyancsak elsõsorban a történet- és párttörténetírás kérdéseivel foglalkozott. Bírálta Réti László korábbi munkáit, tanulmányait, mert azokban számos kérdés egyoldalúan, tendenciózusan volt tárgyalva. Történetírásunk, mondotta, nemegyszer meghamisította a történelmi eseményeket is. Pl. az 1931-es pacsai vásáron lezajlott tüntetésrõl azt írtuk, hogy azon a szegényparasztság és a munka nélküli agrárproletárok ütköztek meg a csendõrséggel, holott a ma birtokunkban lévõ dokumentumok alapján kitûnik, hogy az összeütközés áldozatai valamennyien jómódú parasztok voltak, és maga az összeütközés egészen más légkörben és más körülmények között történt. A szociáldemokrácia kérdését is leegyszerûsítettük, különösen az 1914-es világháború elõtti idõszakban, valamint a két világháború közötti idõben. Meg kell nézni a szociáldemokrata párt baloldalának szerepét, és azt reálisan az igazságnak megfelelõen bemutatni. Különösen Szabó Ervin személyének és szerepének tisztázása terén vannak még nagy adósságaink. Szabó Ervin az 1904-1905-ös években komoly vezetõ alakja a szociáldemokrata pártnak és a munkásmozgalomnak. Akkori felszólalásai és munkái azt bizonyítják, hogy pozitív szerepet töltött be a magyar munkásmozgalom fejlõdésében. Mi ennek ellenére mégis egyoldalúan csak a hibáit, ideológiájának korlátait hangoztattuk. Ezért bátran meg kell mutatni a jövõben azt a pozitív szerepet, melyet a világháború elõtti munkásmozgalomban betöltött – késõbbi hibáival együtt. Sokat tanulhatunk itt is Lenintõl, aki igen pozitívan értékelte Kautsky szerepét, noha az késõbb eltávolodott a munkásmozgalomtól. Ezután Réti László, a Munkásmozgalmi Intézet igazgatója szólalt fel. Egyetértett az egyes felszólalókkal abban, hogy a párttörténetet valóban nem lehet egyszerûen párthatározatok alapján megírni. Azonban az a helyzet, hogy 1945 elõtti párthatározatokat alig lehet találni, így tehát objektíve sincs lehetõség arra, hogy ezek alap111

ján magyarázzuk a két világháború közötti párttörténetet. Visszatérve Mód elvtársnak a Rózsa–Rezi vitáról elmondott szavaihoz, kifejtette: a legalitásban lévõ párt helyzetébõl következik, hogy kíméletlenül el kell szigetelni a szektáns nézeteket, és fokozott éberséget kell tanúsítani ezen nézetek hordozói ellen, különösen akkor, ha fel kell tételezni, hogy a téves nézeteket valló személy a rendõrség ügynöke. A Szabó Ervin-kérdésrõl azt mondotta, hogy Szabó Ervin lényegében nem volt szociáldemokrata, eltávolodott a párttól, és anarchoszindikalista nézeteket vallott. A továbbiakban a párttörténetírás elõtt álló feladatokról beszélt. Elhanyagoltuk – mondotta – az elsõ világháború elõtti munkásmozgalom kérdéseinek feltárását s így a baloldali szociáldemokrácia szerepének reális értékelését is. Azt a tényt, hogy a két világháború között a szociáldemokrata párt legális volt, mi úgy értelmeztük, hogy ez csak azért volt lehetséges, mert a pártvezetés teljes egészében árulókból állott. Ez nem igaz. A párttörténetet „elszemélytelenítettük”, nem mutattuk meg a becsületes vezetõket és tagokat. Sok megoldatlan kérdés van még a Tanácsköztársaság értékelése terén is. Nem mutattuk meg kellõképpen, hogy a Tanácsköztársaság miben tért el a szovjet formától, miben jelentette a saját magyar viszonyoknak megfelelõ út keresését. Kun Béla szerepét helytelenül értékeltük. Árulónak tartottuk, hibáit és tévedéseit pedig bûnnek nyilvánítottuk. Erõsen eltúloztuk a Tanácsköztársaságban Rákosi elvtárs szerepét, ugyanakkor a többi vezetõ szerepét lebecsültük, vagy pedig éppen azért, mert árulónak bélyegeztük õket, egyszerûen meg sem írhattuk róluk az igazat. Noha kétségtelen, hogy Rákosi elvtárs részese volt azoknak az akcióknak, amelyeket az õ nevével összefüggésben megírtunk, mégis tény marad, hogy másod-harmadrangú szerepet játszott a Tanácsköztársaságban, és hogy voltak, akik sokkal nagyobb szerepet töltöttek be. A mi történetírásunkból azonban az tûnt ki, mintha a Tanácsköztársaságnak õ lett volna a vezéralakja. Az igazságnak nem megfelelõen ábrázoltuk a Tanácsköztársaság alatti idõszakban a baloldali szociáldemokrácia szerepét. Túlbecsültük az agrárkérdésben elkövetett hibákat is. Ma már dokumentumok vannak arra, hogy a Tanácsköztársaság igenis osztott földet a parasztság között. Helytelenül értékeltük az 1918 utáni események számos kérdését is. Nem foglalkoztunk a szociáldemokrata párton belüli harccal. Úgy ábrázoltuk a szociáldemokrata pártot, mintha az teljes mértékben opportunista és a rendszerrel együttmûködõ lett volna. Valóban becsületes szociáldemokratákat álbaloldaliaknak nevezzünk. Adósak vagyunk a Békepárt szerepének reális értékelésével is. Szerepét lebecsültük, vezetõit kivétel nélkül árulóknak tartottuk. Ebben az összefüggésben mélyrehatóan elemezni kell azt a pozitív szerepet, amelyet Bajcsi-Zsilinszki Endre a függetlenségi harcban betöltött. Hozzászólása végén Réti László a párttörténetírás elõtt álló legfontosabb feladatokról beszélt, ezek a következõk: tisztázni az 1917-19-es eseményeket, s a valóságnak megfelelõsen ábrázolni azokat, tisztázni a párttörténet alapvetõ kérdéseit, még ebben az évben elkészíteni az ideiglenes párttörténeti tankönyvet és 1960-ig kidolgozni a végleges párttörténetet, befejezni a magyar munkásmozgalom 14 kötetre tervezett dokumentumainak kiadását. Következõ felszólaló Molnár János, a Pártiskola elõadója volt. Hozzászólásában a történelemírással foglalkozott. A történelmi munkák bírálata – mondotta – az elmúlt években gyenge és felszínes volt. Többnyire fiatal, kezdõ történészekre bízták a kritikák megírását. Így a történelemkritika alig fejlõdött valamit az elmúlt években. Fontos feladat a magyar történetírás feldolgozása. Ennek során méltóképpen kell foglalkozni a polgári történetírással is. 112

Molnár János után Györffy Sándor, a Párttörténeti Intézet osztályvezetõje szólalt fel. Bevezetõben Andics elvtársnõ felszólalásával foglalkozott, és elmondta, hogy annak hangjával, mondanivalójának lényegével nem lehet egyetérteni. Õ is azon a véleményen van, hogy itt nem egyszerû tévedések és hibák helyreállításáról, hanem az alapelvek felülvizsgálásáról, a leninizmus újjászületésérõl kell beszélni. A XX. Kongresszus szelleme mutatkozik meg abban, hogy sor került ezekre a vitákra, hogy itt mindenki bátran elmondhatja a véleményét, de ugyanakkor abban is, hogy pl. Tamás Aladárt, az Írószövetség elsõ titkárát a Központi Vezetõség az írók kérésére felmentette funkciója alól. Hozzászólása további részében a Párttörténet egyes kérdéseivel foglalkozott. Beszélt az 1936-os párthatározat felülvizsgálásának szükségességérõl (amely pl. Révai Józsefet és Rudas Lászlót is szektánssággal, megalkuvással vádolta), az ún. Blum-ügyrõl, valamint a József Attila-kérdésrõl. József Attila ugyanis az 1933-as németországi események után egyik cikkében megpróbálta, hogy a németországi eseményekbõl megfelelõ tanulságot vonjon le a pártstratégia szempontjából. Rudas Lászlóval és Révai Józseffel együtt, akik a párt stratégiájának megváltoztatását követelték, József Attila is arra az álláspontra helyezkedett, hogy Magyarországon is minden erõfeszítést meg kell tenni a széles alapokon nyugvó nemzeti front megteremtése érdekében. Rudas László ezen nézeteit az akkori KV nagyon élesen bírálta, és õt magát arra kényszeríttette, hogy tételeit nyilvánosan vonja vissza. József Attilának pedig még kíméletlenebb elbánásban volt része. A Párt akkori lapjában Téglás János, a KV tagja nyíltan árulónak, szociálfasisztának és opportunistának bélyegezte József Attilát. Nem sikerült megtalálni azokat a dokumentumokat, amelyek bebizonyítanák azt, hogy József Attilát valóban „a szektánsság és opportunizmus” ürügyével kizárták volna a pártból, azonban kétségtelenül a Téglás-féle cikk nagyban hozzájárult ahhoz, hogy József Attila élete utolsó éveiben eltávolodott a párttól. Az elhangzott vitát Mód Aladár zárta le.

[TRADUCERE] Informare despre discuþiile iniþiate privind sarcinile ce revin istoricilor, istoriografiei ºi cercetãrii istoriei partidului maghiar dupã cel de-al XX-lea Congres* La 29 mai, istoricii maghiari au organizat o dezbatere legatã de sarcinile actuale ale istoriografiei noastre ºi ale cercetãrii istoriei partidului nostru. S-au discutat multe dintre problemele vieþii noastre politice, sociale ºi ideologice. Din acest motiv, credem cã este corect sã trimitem materialul cu caracter informativ referitor la discuþii ºi reprezentanþei noastre diplomatice. Primul care a luat cuvântul la dezbatere a fost tovarãºul Uncsi, colaboratorul Institutului de Istorie al Partidului. Referindu-se la evenimentele din 1953[1], a expus ideea cã motivul descurajãrii de dupã 1953 a fost haosul ce caracteriza frontul ideologic. În multe dintre problemele puse atunci, însã neelucidate privind urmãrile lor, s-a fãcut luminã abia dupã cel de-al XX-lea Congres[2]. Aceastã constatare se referã ºi la situaþia istoriografiei de dinaintea Congresului al XX-lea. A fost deficitarã analiza marxistã a faptelor, datoritã cultului personalitãþii de multe ori am subestimat rolul creativ al maselor, iar dogmatismul era în floare. Chiar cercetãtorii istoriei partidului sovietic au fost cei care, dupã Congres, au tras 113

concluziile corespunzãtoare. Din autocritica lor profundã va trebui sã învãþãm ºi noi. Unii afirmã cã dezvãluirea greºelilor apãrute în istoria partidului nostru înseamnã negativism ºi diminueazã prestigiul partidului printre mase. Aceasta este o concepþie nesãnãtoasã. Din cercetarea istoriei partidului trebuie eliminate metodele vechi, de cosmetizare, de înfrumuseþare, cu ajutorul cãrora nu o datã am rãstãlmãcit în mod greºit pânã ºi faptele. Acest lucru trebuie spus plin de curaj, chiar dacã unora nu le place ºi considerã cã în spatele oricãror critici de bunã credinþã existã un duºman. În disputa noastrã nu are loc „gergely sándorismul”, suspiciunea, frânarea. Dupã aceasta a luat cuvântul László Lukács, angajatul Institutului „Lenin”[3]. Cel de-al XX-lea Congres – a spus – îi justificã pe deplin pe acei istorici care, dupã anul 1953, au pornit o luptã împotriva dogmatismului, a schematismului. Nu peste mult timp însã a slãbit din nou spiritul polemizator înteþit. Astãzi, frontul unitãþii istoricilor este mai puternic decât a fost în 1953. Este adevãrat însã cã rãspândirea spiritului Congresului întâmpinã serioase piedici chiar ºi pe frontul istoricilor. La Institutul de Istorie a Partidului unii opun o aprigã rezistenþã împotriva punerii în practicã a directivelor celui de al XX-lea Congres. Baza colaborãrii dintre istorici trebuie sã fie lupta pentru o istoriografie autenticã. Vechile metode de lucru, când citam de cele mai multe ori fãrã nici o criticã comentatorii în locul unei munci creative, trebuie radical schimbate. Trebuie eliminate vechile metode de conducere, pe posturile de conducere trebuie puºi oamenii corespunzãtori. Urmãtorul care a luat cuvântul a fost tovarãºul Kalmár, angajatul Institutului „Lenin”[4], care a vorbit despre articolul Matusek, apãrut mai devreme în „Szabad Nép”[5]. Articolul – a spus – deºi era util, n-a fost îndeajuns de curajos. Nu a fãcut referiri personale. Dupã aceasta a vorbit despre Congresul Istoricilor de acum câþiva ani. Dupã pãrerea sa, Congresul a falsificat situaþia realã, a apreciat greºit situaþia iugoslavã de dinainte de 1953 etc. Nu au existat polemici. Am sãvârºit greºeli grave prin faptul cã am exclus din domeniul ºtiinþelor istorice pe vechii buni specialiºti în istorie. În continuare s-a ocupat de unele probleme ale învãþãmântului universitar. Numãrul de ore fixe este deosebit de mare la universitate; mai degrabã ar trebui þinute mai multe prelegeri ºi seminarii opþionale bune. Printre studenþii la istorie este insuficient studiul limbilor strãine: istoricii ar trebui sã cunoascã cel puþin douã limbi strãine. Formarea aspiranþilor este bunã ca formã. Nesatisfãcãtoare este însã practica alegerii lor. Istoriografia ºi cercetarea noastrã – a spus – a ocolit problemele mai delicate. Aºa sunt de exemplu problemele graniþelor de dupã 1919, problema primei etape a celui de-al II-lea rãzboi mondial. Era ea oare într-adevãr „nedreaptã”? Sau chestiunea ultimei etape a rãzboiului. Aici se poate pune de asemenea problema: a decis oare într-adevãr soarta rãzboiului Uniunea Sovieticã prin faptul cã a declarat rãzboi Japoniei? Dupã Kalmár a luat cuvântul scriitorul Ferenc Sántha[6], care a cerut socotealã istoricilor în ceea ce priveºte definirea rolului istoric al lui Attila József[7]. Attila József n-a fost doar poet: trebuie definit ºi rolul sãu istoric în cadrul istoriei maghiarimii. Trebuie dezvãluite problemele legate de îndepãrtarea de partid a lui József Attila. Dupã aceasta a luat cuvântul János Varga, prodecanul facultãþii de istorie[8]. În introducere a vorbit despre rolul ºi situaþia ºtiinþei istorice. ªtiinþa istoricã – a spus – se miºcã la limita dintre literaturã ºi celelalte ºtiinþe umane. În continuare s-a ocupat de problema învãþãmântului istoric. În licee istoria nu este îndrãgitã. Conform experienþei sale la anii mari, studenþii sunt de asemenea „dezamãgiþi” de 114

istorie. Marele public este dezinteresat de istorie. Dupã pãrerea sa, cauza este faptul cã istoriografia marxistã „ºi-a pierdut credibilitatea în faþa marelui public, deoarece de foarte multe ori nu a spus adevãrul”. Faptele istorice au fost prezentate tendenþios, iar procesele istorice erau actualizate artificial. Istoriografia a avut douã maladii serioase: ori a desconsiderat, ori a idealizat rolul maselor populare. În sfârºit, a vorbit despre nevoia de reabilitare a vechilor specialiºti în istorie, cinstiþi ºi de bunã credinþã. István Dömötör[9], cel care a luat cuvântul dupã el ºi este colaboratorul Institutului de Istorie Militarã, a relatat cã nu existã lucrãri de istorie militarã, nu s-a clarificat nici mãcar care este sarcina istoriei militare contemporane. Dupã luarea de cuvânt a lui Domokos Kosári[10], care a criticat lucrãrile unor istorici marxiºti, a cerut cuvântul Erzsébet Andics[11]. În luarea ei de cuvânt s-a simþit încercarea de a frâna extinderea controverselor. Din luãrile de cuvânt anterioare ea a înþeles cã vorbitorii, pe lângã expunerea greºelilor ºi a lipsurilor, ar fi uitat sau chiar ar fi minimalizat rezultatele de pânã acum ale istoriografiei noastre. A vorbit pe un ton plin de pasiune despre acel mic grup de istorici marxiºti care, dupã 1945, s-a vãzut copleºit de aºa mari sarcini. Sarcina istoricilor marxiºti de atunci era de a încerca sã caracterizeze conform realitãþii un trecut sumbru, falsificat. În acest domeniu, aceºti istorici au dat într-adevãr rezultate deloc neglijabile. A atras atenþia asupra pericolului ca participanþii la dezbatere sã adopte ºi sã susþinã pãreri care nu izvorãsc din buna credinþã ºi dorinþa de a ajuta. A declarat cã protesteazã împotriva faptului ca „Kosári sã ridice drapelul celui de-al XX-lea Congres”. Dupã pãrerea ei, vechii specialiºti în istorie, burghezi, ºi aici se gândeºte în primul rând la Kosári, nu au dreptul de a se referi la spiritul celui de-al XX-lea Congres. Dupã luarea de cuvânt a tovarãºei Andics, ce a stârnit mare dezaprobare, a cerut cuvântul tovarãºul Szigeti[12]. A afirmat cã nu este de acord cu raþionamentul tovarãºei Andics. Putem fi de acord cu faptele pe care le-a înºirat – ºi un astfel de fapt este ºi cã istoriografia marxistã a obþinut serioase rezultate dupã 1945 –, dar acum problema principalã este eliminarea sectarianismului. Iar atacul îndreptat de tovarãºa Andics împotriva lui Domokos Kosári dovedeºte cã ea nu a înþeles care este acum cel mai important lucru de fãcut. Kosári poate avea greºeli, care provin din vechea lui concepþie despre lume, dar de la 1945 s-au scurs deja 11 ani, iar aceºti ani nu au trecut fãrã urme nici asupra lui Kosári. Cu toate cã recunoaºtem – a spus Szigeti – cã istoriografia marxistã a obþinut dupã 1945 serioase rezultate, cercetarea istoricã reluatã în 1949 a avut un nivel mult mai scãzut decât cel al operelor scrise în timpul ilegalitãþii (scrierile tov. Révai[13]). Dupã aceasta a vorbit despre interpretarea corectã a sarcinilor istoriografiei de partid. Istoria partidului nu trebuie sã fie istoria garniturii de conducere a partidului la un moment dat. Urmãtorul vorbitor a fost tovarãºul Kató, docent universitar[14]. A fost de acord cã în 1949 istoriografia marxistã a pornit de pe o poziþie dificilã ºi, într-adevãr, a trebuit sã facã o muncã uriaºã, însã dacã vom vorbi numai despre rezultate, cu aceasta am putea respinge critica. Nu a fost de acord cu ceea ce a spus tovarãºa Andics în legãturã cu Kosári. Astãzi trebuie purtatã o polemicã concretã ºi nu una iniþiatã de prejudecãþi. Disputa trebuie sã analizeze concepþii ºi nu persoane. În continuare a vorbit despre greºelile lucrãrilor istorice. Într-o serie de opere scrise dupã 1949 s-a afirmat cultul personalitãþii ºi spiritul fracþionist. Câteva lucrãri ale tov. Andics – fiind vorba de un profesor universitar – au educat de asemenea în acest spirit tinerii istorici marxiºti. Unul dintre fundamentele pe care se sprijinã 115

greºelile sãvârºite în domeniul istoriografiei este faptul cã din priceperea ºi concepþia noastrã istoricã a dispãrut caracterul naþional specific. Am desconsiderat forþele ºi orientãrile progresiste care stau în afara muncitorimii ºi þãrãnimii. Acestea de multe ori au fost criticate de noi de parcã ar fi duºmani ºi nu aliaþi. Acest lucru se referã ºi la rolul aripii de stânga a partidului social-democrat. În acest context, vorbitorul criticã lucrarea lui Réti, intitulatã Pactul BethlenPeyer[15], ceea ce a diminuat în mod conºtient rolul de stânga al partidului socialdemocrat. În continuare a luat cuvântul Péter Hanák[16], colaboratorul Institutului de Istorie. În polemica expusã de el s-a ocupat de situaþia în care se aflã istoriografia marxistã. Greºelile nu se comit doar atunci când se exagereazã în ceea ce priveºte lipsurile, ci ºi atunci când vorbim de prea multe ori ºi fãrã motiv despre rezultate. Apoi s-a ocupat de situaþia de dupã 1953. În iunie 1953 au existat schimbãri foarte încurajatoare. Concluziile de atunci ale tovarãºei Andics – spuse la o conferinþã pentru istorici – erau progresiste, dar, din pãcate, tocmai din cauza revenirii la greºeli nu s-au folosit în practicã. Dupã 1953 în istoriografie a început din nou sã prindã viaþã cultul personalitãþii ºi spiritul sectarian de stânga de mai devreme. Neînfãptuirea democraþiei a favorizat de asemenea aceastã situaþie. Nu existau dispute, nu s-au realizat schimburi de pãreri, iar toate acestea, evident, nu puteau facilita combaterea dogmatismului. S-a mai adãugat ºi faptul cã dupã 1953 am scos prea mult în evidenþã devierea de dreapta – un asemenea pericol a existat –, însã o deviere spre stânga a fost la fel de periculoasã ºi care în aceastã perioadã s-a dezvoltat deosebit de mult. Apoi a vorbit despre sarcinile ce stau în faþa istoriografiei. Va fi nevoie de schimbãri organizatorice radicale, în primul rând în domeniul istoriografiei partidului. Sã fie sprijiniþi plin de curaj vechii specialiºti în istorie, dar evident cã la aceastã muncã sunt chemaþi în primul rând tinerii istorici, crescuþi într-un spirit marxist. Nu este adevãrat cã istoricii tineri resping marxism-leninismul, aºa cum afirmã unii. Se condamnã greºelile comise în numele ºi în urma interpretãrii dogmatice a marxism-leninismului, însã acest lucru nu înseamnã abandonarea concepþiei marxiste. În continuarea dezbaterii istorice, la 1 iunie, la Clubul „Kossuth”, în faþa istoricilor ºi a cercetãtorilor adunaþi, a luat cuvântul mai întâi Aladár Mód[17]. În introducere a afirmat cã cel mai de seamã rezultat al dezbaterii de pânã acum este faptul cã a arãtat: istoricii au simþul unitãþii ºi al rãspunderii, îºi asumã plini de curaj greºelile de dinainte ºi vãd ºi ce-i de fãcut. Revenirea la normele leniniste – a spus – înseamnã cã trebuie revizuite ºi relaþiile noastre vizavi de intelectualitate. În continuare a vorbit despre strânsa relaþie dintre practicã ºi ºtiinþã. Polemizând cu expunerea de mai înainte a lui János Varga, care printre altele vede greºelile din domeniul ºtiinþei istorice în faptul cã ele au introdus atmosfera prezentului în secolele trecute, Mód a afirmat cã trebuie sã fim de acord cu aceastã concepþie. Noi explorãm istoria ºi evenimentele din secolele trecute tocmai pentru a însuºi morala pentru prezent. Problema nu era cã priveam trecutul din punctul de vedere al prezentului, ci faptul cã îl priveam unilateral. Nu l-am vãzut decât prin prisma unor evenimente luate din context ºi din punctul de vedere al acþiunii persoanelor existente în el. Istoriografia noastrã – a spus – este în crizã ºi stã în faþa unei rãspântii. Nu putem merge mai departe pe drumul pe care am venit pânã aici, iar metodele noastre trebuie revizuite radical.

116

În partea urmãtoare a discursului sãu a polemizat cu anumite teze din expunerea tovarãºei Andics, mai cu seamã cu acelea în care tovarãºa Andics a vorbit despre activitatea de astãzi a vechilor istorici burghezi (rolul lui Domokos Kosári). Dupã aceea a vorbit despre latura evaluativã a unor evenimente de istorie maghiarã. În ultimii ani s-a spus foarte puþin despre rolul lui Lajos Batthyány[18] ºi despre activitatea lui István Széchenyi[19] ºi în general despre activitatea sa publicã în perioada de dinaintea revoluþiei. „Marile personalitãþi ale istoriei nu pot fi catalogate pur ºi simplu trãdãtori sau revoluþionari – a spus. Noi l-am condamnat pe Batthyány, l-am numit în mod unilateral oportunist ºi conformist ºi am neglijat simplul fapt, cã dacã într-adevãr ar fi fost aºa, atunci dupã reprimarea revoluþiei nu l-ar fi executat. Am apreciat la fel de greºit ºi rolul lui Széchenyi, reducând în mod nemotivat prea mult rolul lui pe lângã cel al lui Kossuth ºi tovarãºii lui”. Dupã aceea a vorbit despre problema responsabilitãþii faþã de greºelile comise. „Lezarea democraþiei partidului ºi a legalitãþii nu este pur ºi simplu o greºealã, acestea sunt crime comise faþã de partid ºi popor. Greºelile nu trebuie explicate, ci înlãturate prin muncã perseverentã, iar vinovaþii trebuie traºi la rãspundere. Doar unele forme ºi fenomene ale dogmatismului nu pot fi declarate crime, însã ele pot deveni crime dacã le transformãm în direcþii ºi tendinþe”. Tovarãºa Andics în discursul ei a greºit mãsura corectã. Desigur, este nevoie de înnoire ºi de corectare radicalã. „Sper cã în aceastã problemã va fi de acord cu noi ºi tovarãºa Andics. Se va convinge cã este vorba de un duºman presupus. Nu toate sunt urmãrile cultului personalitãþii staliniste, existã ºi responsabilitate personalã”. În partea urmãtoare a discursului sãu a vorbit despre cele mai importante sarcini ale istoriografiei ºi cercetãrii istorice. Cea mai importantã condiþie fundamentalã a istoriografiei noastre este – dupã cum a spus – desfiinþarea dogmatismului ºi a sectarianismului. „În esenþã, cel mai important lucru este sã fim de acord, iar modul ºi modalitatea de exprimare o vom gãsi mai uºor. Poate cã vechea noastrã intelectualitate nu a înþeles frazeologia noastrã, nu i-a plãcut asta niciodatã ºi noi nici nu aºteptãm aºa ceva din partea ei. Important este sã fim de acord în esenþã”. Dupã aceea a vorbit despre evaluarea istoriei noastre contemporane. A fost de acord cu Szigeti, cã istoria partidului nu este pur ºi simplu suma hotãrârilor de partid. O astfel de înþelegere a istoriei partidului înseamnã renunþarea la multe lucruri. Nu am arãtat viaþa de zi cu zi a oamenilor simpli ºi a luptei lor. Astfel am simplificat istoria partidului. Istoria partidului trebuie redactatã de jos ºi de sus în mod colectiv ºi concomitent. Apoi s-a vorbit despre cazul Ferenc Rózsa[20]. Trebuie recunoscut, a spus Aladár Mód, cã Rózsa a fost un comunist cinstit, conºtiincios, fidel partidului pânã la sfârºitul vieþii sale. Respectul pentru amintirea sa nu justificã însã atitudinea de a tãinui faptul cã în anumite probleme avea un punct de vedere sectarian. Astfel, de exemplu, pe tovarãºii care lucrau în jurul lui i-a îndemnat sã întrerupã toate relaþiile cu Rezi, unul dintre membrii CC, pe care l-a acuzat de fracþionism, deoarece nu a înþeles importanþa miºcãrii de independenþã. Mód, care în acest timp a fost la închisoare împreunã cu Ferenc Rózsa, în urma indicaþiilor lui, dar împotriva convingerilor sale personale, a întrerupt relaþiile cu Rezi. „De atunci am meditat mult asupra acestui lucru, însã am ajuns din ce în ce mai mult la convingerea neclintitã cã a fost greºit sã accept argumentarea lui Rózsa, fãrã a mã gândi”. În continuare, Aladár Mód a vorbit despre formarea cultului personalitãþii. Trebuie fãcutã o deosebire între cultul personalitãþii în sens burghez ºi între cel pe 117

care l-am vãzut în vechiul regim. În societatea burghezã existã cultul personalitãþii, însã acesta se formeazã întotdeauna doar în jurul unui reprezentant al unei anumite pãrþi din societate ºi alte grupuri sociale au posibilitatea de a ataca acest cult al personalitãþii. În societatea noastrã, când puterea este în totalitate în mâna poporului muncitor ºi când, aºadar, alte grupuri ale puterii nu au posibilitatea de a înfrânge acest cult, este deosebit de important ca însuºi partidul, întreaga societate sã creeze condiþiile în care cultul personalitãþii dispare. Aladár Mód ºi-a terminat expunerea cu o poezie a lui Petõfi: „Dacã poporul va birui în poezie, va birui ºi în politicã (Intervenþie din salã: în poezie a biruit deja). Eu la acestea aº vrea sã mai adaug doar atât: dacã marxismul va fi biruitor în ºtiinþã, va birui ºi în practica poporului nostru”. Urmãtorul discurs a fost a lui Dezsõ Nemes[21]. În expunerea sa s-a ocupat pe de o parte de sarcinile istoriografiei ºi ale cercetãrii, pe de altã parte a indicat unele situaþii problematice ale cercetãrii istoriei partidului. În actuala situaþie internaþionalã – a spus –, când partidele socialiste capãtã un rol deosebit, este foarte important sã clarificãm rolul democraþiei socialiste în miºcarea muncitoreascã, ca toatã lumea sã vadã clar: apropierea partidelor comuniste de partidele socialdemocrate nu înseamnã reformism. ªtiinþa istoricã marxistã a obþinut deja ºi la noi serioase rezultate, iar acestea nu trebuie subestimate, la multe dintre probleme însã nu are încã rãspuns. Astfel, de exemplu, încã trebuie clarificat în mod serios rolul claselor de mijloc ºi al intelectualitãþii. În continuare a vorbit despre hotãrârile de partid din anii 1931 ºi 1936. „Dupã pãrerea mea – a spus – ar trebui abrogatã hotãrârea de partid din anul 1936, deoarece aceasta a evaluat greºit situaþia internaþionalã de atunci, la fel ºi sarcinile partidului. Corectitudinea hotãrârilor de partid de mai demult trebuie revizuitã în mod curajos, fãrã a þine cont cã ele s-au nãscut la iniþiativa Cominternului”. În continuare, pe marginea unor luãri de cuvânt, care au obiectat faptul cã tovarãºul Révai nu ia parte la clarificarea problemelor de istorie, cu toate cã ºi înaintea eliberãrii a clarificat numeroase probleme în lucrãri ºi studii valoroase, Dezsõ Nemes nu a fost de acord cu astfel de afirmaþii ale unor vorbitori: „Tovarãºul Révai nu aparþine trecutului, precum afirmã unii, este aici, în prezent”. Dupã Nemes Dezsõ a luat cuvântul Laszló Zsigmond[22]. În dezbaterile de faþã considerã ca cel mai important rezultat faptul cã oamenii spun adevãrul, fãrã sã þinã cont de rang sau autoritate. A atras atenþia asupra neclaritãþii mai multor evenimente istorice. De exemplu, problemele care au de a face cu evaluarea celui de-al II-lea rãzboi mondial, prezentarea unilateralã a coaliþiei de dupã 1945, greºelile de politicã externã ale lui Stalin etc. A criticat propria carte despre politica externã maghiarã, în care a tratat multe evenimente unilateral, printre altele a scris lucruri neadevãrate ºi despre Rajk[23]. Dupã aceea a vorbit despre miºcarea muncitoreascã maghiarã ºi internaþionalismul proletar. Istoricii ºi cercetãtorii maghiari – a spus – au preluat în general fãrã criticã ºi au elogiat tot ce au creat istoricii sovietici ºi în general ceea ce a fost în Uniunea Sovieticã. „Internaþionalismul proletar nu poate însemna închinare în faþa miºcãrii muncitoreºti a þãrii, care se gãseºte în fruntea progresului internaþional”. Cu faptul cã am ridicat în slãvi fãrã nici o criticã Uniunea Sovieticã nu am ajutat nici aceastã þarã, nici pe noi. În continuare s-a ocupat de lipsurile învãþãmântului universitar ºi de rolul tovarãºei Andics. Este foarte greºit faptul – a spus – cã toate funcþiile de conducere în domeniul istoriei sunt în mâna tovarãºei Andics, aºadar este într-o situaþie de monopol atât pe linie de partid, cât ºi de stat. Deoarece datoritã funcþiei ei de par118

tid îi aparþine ºi ºtiinþa istoricã, adicã „Andics ca funcþionar de partid îl controleazã pe Andics istoricul”. De-a lungul anilor, din vina tovarãºei Andics, în diferitele instituþii de istorie (comisia generalã de istorie, revista „Századok”[24] etc) s-a înrãdãcinat practica de atrofiere a dezbaterilor, deoarece tovarãºa Andics nu suporta pãrerile contrare. Istoricii erau aleºi, schimbaþi dupã bunul ei plac, s-a întâmplat ca istoricii medievali de înaltã calificare sã fie de pe o zi pe alta trecuþi la istoria democraþiilor populare. Dupã aceasta a vorbit despre rolul ºi sarcinile ºtiinþelor sociale. Din pãcate – a zis – directivele cincinalului nu se ocupã de dezvoltarea ºtiinþelor sociale, decât în patru-cinci rânduri, ºi nu afirmã în nici un fel ceea ce dorim sã realizãm în domeniul ºtiinþelor istorice. O lipsã gravã reprezintã ºi faptul cã la noi nu existã persoane care sã aibã cunoºtinþe solide referitoare la operele lui Marx, Engels ºi Lenin. Operele acestea nu sunt analizate din punct de vedere ºtiinþific ºi nu mai existã un atât de bun cunoscãtor al lor, cum era Ernõ Czóbel, trecut în nefiinþã nu demult[25]. În acest domeniu, aºadar, sunt încã lucruri serioase de fãcut. Apoi a vorbit despre legãtura dintre tovarãºa Andics ºi cercetarea istoricã maghiarã. Dupã 1945, în jurul tovarãºei Andics s-a format un grup de istorici marxiºti, puþini la numãr, dar instruiþi, care pe ea au considerat-o model. Din pãcate, dupã 1945 tovarãºa Andics „s-a rupt de practica revoluþionarã, de viaþã, ºi nu a mai rãmas altceva pentru ea decât ciomagul ºi mãsurile administrative”. Dupã László Zsigmond a luat cuvântul István Szûcs. În discursul sãu s-a ocupat de problemele istoriografiei. La noi, istoricii ºi istoriografii – a spus – nu au o atât de largã tabãrã a cititorilor, precum s-a format în jurul istoricilor burghezi de mai demult. Astfel, situaþia este cã operele istoricilor sunt citite în cea mai mare parte de înºiºi istoricii, ceea ce înseamnã cã raza de acþiune a istoriei se restrânge, se rupe de viaþa vie. Dintre sarcinile care aºteaptã o rezolvare din partea cercetãrii istorice a accentuat problema þãrãnimii. În cãrþile de istorie situaþia þãrãnimii a fost greºit caracterizatã pentru secolele trecute. Dupã cãrþile de istorie, situaþia þãrãnimii în feudalism a fost deja cât se poate de rea, iar în perioada capitalistã s-a mai înrãutãþit, ceea ce este absurd. În legãturã cu conducãtorii evenimentelor istorice de dinainte am susþinut prea des ºi de prea multe ori „limitele” noastre (de exemplu Széchenyi). De prea multe ori am vorbit despre ce n-au fãcut, despre ce ar fi trebuit sã facã ºi doar rar am observat ce fel de posibilitãþi le-a oferit de fapt epoca în care au trãit. Urmãtorul vorbitor a fost László I. Tóth, profesor ºef de catedrã, s-a ocupat în special cu situaþia predãrii istoriei la Universitate. Situaþia învãþãmântului nostru universitar la catedra de istorie este deosebit de nefavorabilã. Învãþãmântul universitar din trecut a avut un rol dublu: pe de o parte însuºi învãþãmântul, educaþia, pe de altã parte Universitatea era în acelaºi timp ºi un for ºtiinþific de cercetare. Dupã anul 1945, în învãþãmântul nostru universitar caracterul ºtiinþific a fost trecut pe al doilea plan. Acest lucru, într-o vreme când era vorba ca noii intelectuali sã fie instruiþi din rândul muncitorimii ºi al þãrãnimii, era corect ºi motivat, însã astãzi este mai mult un factor de frânare. La Universitãþi trebuie acum într-adevãr renunþat la metodele din sistemul preuniversitar ºi trebuie introdus sistemul facultativ în ceea ce priveºte prezenþa la ore. Este o greºealã ºi faptul cã anumite facultãþi de istorie nu au publicaþii ºtiinþifice. Lectorii catedrelor de istorie sunt supraîncãrcaþi, prelegerile ocupã tot timpul lor, astfel nu au timp pentru munca ºtiinþificã de sine stãtãtoare. De aceea, „trebuie scoase urgent cãtuºele de pe mâinile istoriei”. Urmãtorul vorbitor a fost András Siklós, asistent universitar. S-a ocupat de asemenea mai întâi de problemele istoriei ºi ale istoriografiei partidului. A criticat 119

lucrãrile, studiile de mai demult ale lui László Réti, deoarece în ele multe probleme erau tratate unilateral, tendenþios. Istoriografia noastrã nu o datã a falsificat ºi evenimentele istorice. De exemplu, despre manifestarea desfãºuratã în anul 1931 la târgul de la Pacsa am scris cã acolo þãrãnimea ºi proletarii agricoli ºomeri s-au confruntat cu jandarmeria, cu toate cã din documentele care se aflã în posesia noastrã reiese cã victimele ciocnirilor au fost cu toþii þãrani înstãriþi, iar conflictul în sine s-a petrecut în cu totul altã atmosferã ºi în cu totul alte condiþii. Am simplificat ºi problema social-democraþiei, mai ales în perioada de dinaintea rãzboiului mondial din 1914 ºi în perioada interbelicã. Trebuie vãzut rolul aripii de stânga a partidului social-democrat ºi prezentat în mod real, conform adevãrului. Mai cu seamã în ceea ce priveºte elucidarea asupra persoanei ºi rolului lui Ervin Szabó[26] avem încã mari datorii. Ervin Szabó, în anii 1904-1905, are o serioasã poziþie de conducere în partidul social-democrat ºi miºcarea muncitoreascã. Luãrile lui de cuvânt ºi lucrãrile sale din acea perioadã dovedesc cã a avut un rol pozitiv în dezvoltarea miºcãrii muncitoreºti maghiare. Cu toate acestea, noi am accentuat unilateral doar greºelile ºi limitele ideologiei sale. De aceea, în viitor va trebui arãtat fãrã reþineri rolul pozitiv – împreunã cu greºelile de mai târziu – pe care l-a avut în miºcarea muncitoreascã de dinaintea rãzboiului mondial. Multe putem învãþa ºi în acest caz de la Lenin, care a apreciat foarte pozitiv rolul lui Kautsky[27], deºi acesta, mai târziu s-a îndepãrtat de miºcarea muncitoreascã. Dupã aceea a luat cuvântul László Réti, directorul Institutului Miºcãrii Muncitoreºti. A fost de acord cu unii antevorbitori referitor la faptul cã, întradevãr, istoria partidului nu poate fi scrisã pur ºi simplu în urma hotãrârilor de partid. Situaþia este însã cã hotãrârile de partid de dinaintea anului 1945 aproape cã nu se mai gãsesc, aºadar nu existã posibilitatea obiectivã de a explica istoria partidului din perioada interbelicã pe baza lor. Revenind la cuvintele tovarãºului Mód, expuse pe marginea disputei Rózsa-Rezi, a afirmat: din situaþia partidului în legalitate rezultã cã vederile fracþioniste trebuie izolate fãrã milã ºi trebuie manifestatã o accentuatã vigilenþã împotriva celor ce au asemenea pãreri, mai ales atunci când trebuie sã presupunem cã persoana cu opiniile greºite este informatorul poliþiei. Despre problema Ervin Szabó a spus cã el în fapt n-a fost social-democrat, s-a îndepãrtat de partid ºi a avut opinii anarho-sindicaliste. În continuare a vorbit despre sarcinile pe care le are istoriografia partidului. Am neglijat – a spus – dezvãluirea problemelor miºcãrii muncitoreºti de dinaintea primului rãzboi mondial, neglijând astfel ºi reala evaluare a rolului social-democraþiei de stânga. Faptul cã partidul social-democrat a fost legal în perioada interbelicã, noi l-am crezut posibil doar din cauzã cã toatã conducerea partidului a fost formatã din trãdãtori. Acest lucru nu este adevãrat. Am „depersonalizat” istoria partidului, n-am arãtat conducãtorii ºi membrii cinstiþi. Mai existã o serie de probleme nerezolvate ºi în ceea ce priveºte aprecierea formei de republicã. Nu am arãtat suficient care a fost deosebirea între Republica din Ungaria faþã de formele Republicii Sovietelor, sub ce formã însemna cãutare de drumuri potrivite condiþiilor maghiare proprii. Am apreciat greºit rolul lui Béla Kun[28]. L-am considerat trãdãtor, iar greºelile ºi scãpãrile sale le-am declarat crime. Am exagerat foarte mult referitor la rolul pe care l-a avut tovarãºul Rákosi în Republica Sfaturilor[29], în acelaºi timp am subestimat rolul celorlalþi conducãtori, ori tocmai pentru cã i-am stigmatizat ca trãdãtori, pur ºi simplu nici nu am mai putut scrie adevãrul despre ei. Cu toate cã, fãrã îndoialã, tovarãºul Rákosi a luat parte la acþiunile descrise în legãturã cu numele lui, totuºi rãmâne o realitate faptul cã a jucat un rol secundar în Republicã ºi 120

cã au fost alþii care au avut un rol mult mai important. Din istoriografia noastrã însã a reieºit de parcã el ar fi fost supremul conducãtor al Republicii Sfaturilor. N-am prezentat conform adevãrului, în perioada Republicii, rolul socialdemocraþiei de stânga. Am exagerat ºi în privinþa greºelilor sãvârºite în legãturã cu problema agrarã. Astãzi avem deja documente care se referã la faptul cã Republica a dat pãmânt þãranilor. De asemenea, am apreciat greºit multe alte probleme legate de evenimentele de dupã 1918. Nu ne-am ocupat cu lupta din interiorul partidului social-democrat. Am descris partidul social-democrat de parcã acesta ar fi fost în totalitate oportunist ºi ar fi colaborat cu regimul. Pe social-democraþi, în realitate cinstiþi, i-am numit falºi-democraþi de stânga. Suntem datori ºi cu aprecierea realã a rolului îndeplinit de Partidul Pãcii. Rolul sãu l-am subapreciat, iar conducãtorii sãi au fost fãrã excepþie consideraþi trãdãtori. În acest context trebuie analizat radical acel rol pozitiv pe care l-a avut Endre Bajcsi-Zsilinszki[30] în lupta pentru independenþã. La sfârºitul prelegerii sale, László Réti a vorbit despre cele mai importante sarcini pe care le are istoriografia partidului. Acestea sunt urmãtoarele: clarificarea evenimentelor din 1917/19 ºi prezentarea lor conform realitãþii, clarificarea problemelor fundamentale ale istoriei partidului, redactarea încã în acest an a unui manual provizoriu de istorie a partidului, iar pânã în 1960 elaborarea unei istorii definitive a partidului, de terminat publicarea documentelor miºcãrii muncitoreºti maghiare, prevãzute în 14 volume. Urmãtorul vorbitor a fost János Molnár[31], referentul ªcolii de Partid. În prelegerea sa s-a ocupat de istoriografie. Critica lucrãrilor istorice – a spus – în anii trecuþi era slabã ºi superficialã. În cele mai multe cazuri au fost însãrcinaþii cu redactarea lor istoricii tineri, începãtori. Astfel, critica istoricã a evoluat foarte puþin în anii care au trecut. Este o sarcinã importantã prelucrarea istoriografiei maghiare. În cadrul ei trebuie sã ne ocupãm în mod merituos ºi de istoriografia burghezã. Dupã János Molnár a luat cuvântul Sándor Györffy, ºeful de secþie al Institutului de Istorie a Partidului. În introducere s-a ocupat cu discursul tovarãºei Andics ºi a spus cã nu putem fi de acord cu tonul, esenþa conþinutului de idei al acestuia. ªi el împãrtãºeºte opinia cã aici nu este vorba doar de corectarea unor simple erori sau greºeli, ci trebuie sã se vorbeascã despre revizuirea principiilor fundamentale, despre renaºterea leninismului. Prin faptul cã aceste discuþii au loc, cã aici toatã lumea îºi poate spune liber pãrerea, dar ºi prin faptul cã de exemplu Aladár Tamás, primul secretar al Uniunii Scriitorilor[32], a fost demis din funcþie de cãtre Conducerea Centralã la cererea scriitorilor, se manifestã spiritul Congresului al XX-lea. În urmãtoarea parte a discursului sãu s-a ocupat de unele probleme ale istoriei partidului. A vorbit despre nevoia de a revizui hotãrârea partidului din 1936 (care i-a acuzat de exemplu pe József Révai ºi László Rudas[33] de sectarianism ºi oportunism), despre aºa-zisul caz Blum[34] ºi despre problema Attila József. Dupã evenimentele din Germania din anul 1933, Attila József, întrunul dintre articolele sale, a încercat sã tragã concluzii adecvate referitoare la evenimentele din Germania, din punctul de vedere al strategiei de partid. Împreunã cu László Rudas ºi József Révai, care au cerut schimbarea strategiei de partid, Attila József a luat ºi el atitudine referitor la a face totul în vederea înfiinþãrii unui front naþional pe baze largi. Aceste opinii ale lui László Rudas erau tãios criticate de Conducerea Centralã de atunci, iar el a fost obligat sã-ºi retragã în public tezele. Attila József a avut parte de un tratament ºi mai aspru. În organul de presã de atunci al partidului, János Téglás, membru al CC, l-a numit deschis trãdãtor, social-fascist 121

ºi oportunist. Nu s-au gãsit documentele care ar dovedi cã Attila József ar fi fost exclus din partid pe motivul „sectarianismului ºi oportunismului”, dar fãrã îndoialã articolul-Téglás a contribuit în mare mãsurã la faptul cã Attila József, în ultimii ani de viaþã, s-a îndepãrtat de partid. Dezbaterea a fost încheiatã de Mód Aladár. (Magyar Országos Levéltár, KÜM [Arh.St.Budapesta, Ministerul de Externe], XIX-J-1-j-Rom-27/b005499-1956, f.3-15) * Sub forma unei sinteze, dezbaterea a fost prezentatã în revista „Századok”, an 90, 1956, 3 noiembrie, p.425-440. Textul complet a apãrut în A Petõfi kór vitái hiteles jegyzõkönyvek alapján. III. Történészvita, ed. András Hegedûs ºi János Rainer, Budapest, Kelenföld KiadóELTE, 1990. [1] În 1953 s-au petrecut mai multe evenimente cu semnificaþie majorã prin consecinþele lor: moartea lui I.V. Stalin la 5 martie; stalinistul Mátyás Rákosi este înlocuit cu Imre Nagy în funcþia de prim-ministru de cãtre Adunarea Naþionalã (3-4 iulie); sunt reluate relaþiile diplomatice cu Iugoslavia, la nivel de ambasadã (31 august). Imre Nagy a iniþiat o serie de reforme ce vizau îmbunãtãþirea standardului de viaþã, descentralizarea administraþiei, încetarea colectivizãrii, liberalizarea educaþiei, toleranþa religioasã etc. Datoritã politicii sale, a fost schimbat din funcþie în aprilie 1955, fiind acuzat de „deviaþionism de dreapta”. [2] Este vorba de Congresul al XX-lea al PCUS, desfãºurat la Moscova între 14-25 februarie 1956. Cu acest prilej, N. Hruºciov a prezentat faimosul Raport secret în ultima noapte a lucrãrilor, doar în faþa delegaþilor sovietici, prin care era condamnat cultul personalitãþii lui Stalin, fiind demascate crimele comise de acesta, ºi se proclama revenirea la principiile marxist-leniniste. În România a apãrut un volum ce reunea o parte a materialelor prezentate, intitulat Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Rapoarte, cuvântãri, rezoluþii, hotãrâri, Bucureºti, Editura de stat pentru literaturã politicã, 1956. Vezi Dan Cãtãnuº, Ecouri ale Raportului Hruºciov din 1956 în Ministerul Afacerilor Interne, în „Arhivele totalitarismului”, VII, 1999, nr. 1-2, p.124-128; Tatiana Pokivailova, 1956. Congresul al XX-lea al PCUS ºi conflictele politice din þãrile socialiste din Europa de Est (Noi documente ºi probleme ale istoriografiei ruse contemporane), în vol. Anii 1954-1960. Fluxurile ºi refluxurile stalinismului. Comunicãri prezentate la Simpozionul de la Sighetu Marmaþiei, 2-4 iulie 2000, ed. Romulus Rusan, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 2000, p.61-69. [3] László Lukács era coautor la A magyar nép története. Rövid áttekintés [Istoria poporului maghiar. Scurtã privire] (3 vol., Budapesta, 1953) ºi Kossuth Lajos (Budapesta, 1952), publicând totodatã mai multe studii asupra Revoluþiei de la 1848, îndeosebi despre emigraþia unor participanþi la aceasta. [4] János Kalmár (1899-1977) a publicat mai multe studii de istorie a maghiarilor în secolele XV-XVII. [5] „Szabad Nép” (Poporul liber), cotidian politic al Partidului Comunist Maghiar încã din perioada de ilegalitate. Dupã 1945, redactor ºef a fost József Révai. Din 1956 apare sub numele de „Népszabadság” (Libertatea poporului). [6] Ferenc Sántha (n. 1927), scriitor, originar din Braºov, absolvent al Liceului unitarian din Cluj ºi apoi student al Universitãþii din Debrecen. Stabilit la Budapesta, devine cercetãtor la Institutul de literaturã, angajându-se în miºcarea progresistã a intelectualilor, motiv pentru care va fi arestat ºi închis. Este autorul unor cãrþi precum: Téli virágzás [Înflorire de iarnã] (1956), Farkasok a küszöbön [Lupi pe pragul uºii] (1961), Az ötödik pecsét [ªtampila a cincea] (1963), Az áruló [Turnãtorul] (1966) º.a. [7] Attila József (1905-1937), unul din cei mai însemnaþi poeþi maghiari ai secolului XX. Parþial a urmat studii universitare la Szeged, Viena (unde a cunoscut mai mulþi emigranþi maghiari stabiliþi aici dupã cãderea Republicii Comunelor, printre care ºi pe György Lukács), Paris ºi Budapesta. Membru al Partidului Comunist din Ungaria, din 1930, fondator al poeziei „realiste”. În 1932, împreunã cu alþi scriitori maghiari publicã o broºurã prin care se protesteazã contra executãrii a doi importanþi lideri ai Partidului Comunist, Imre Sallai ºi Sándor Fürst. Din martie 1936 a fost redactor la revista literarã de stânga „Szép Szó”. [8] János Varga (n. 1927), istoric, din 1978 devine directorul general al Arhivelor Naþionale din Ungaria. Din lucrãrile sale se cuvin menþionate: A jobbágyfelszabadítás kivívása 1848-ban

122

[Obþinerea eliberãrii iobagilor în 1848] (1971), Deák és az elsõ magyar polgári büntetõrendszer [Deák ºi primul sistem juridic civil maghiar] (1980), Megye és haladás a reformkor derekán [Judeþ ºi progres la mijlocul epocii reformelor] (1981) º.a. [9] István Dömötör (1882-1961), jurnalist, între 1914-1919 colaborator la publicaþiile „Mûvészet” ºi „Új Idõk”, pentru ca dupã cãderea Republicii Sfaturilor sã lucreze la presa de dreapta („Virradat”, „Magyarság”, „Nemzeti Újság” º.a.). Dupã 1945 publicã din nou la „Új Idõk” (pânã în 1950), fiind interesat îndeosebi de artã ºi relaþiile internaþionale. [10] Domokos Kosári (n. 1913), istoric, între 1951-1956 fiind doar bibliotecar. În anul 1956 a fost foarte activ în cadrul Cercului „Petõfi”, în 1958 fiind condamnat la patru ani de închisoare, însã eliberat dupã doi ani în urma decretului de amnistie din 1960. Devine cercetãtor la Institutul de istorie din Budapesta, iar în 1982 este ales membru corespondent al Academiei Ungare de ªtiinþe. Este autorul mai multor valoroase lucrãri de istorie, precum: Újjáépítés és polgárosodás, 1711-1867 [Reconstrucþie ºi îmburghezire] (1990). [11] Erzsébet Andics (1902-1986), absolventã a Universitãþii din Viena, membrã a Partidului Comunist din 1921. Arestatã ºi condamnatã la 15 ani de închisoare, în 1922 i se permite sã se stabileascã în URSS, unde va fi lector la Universitatea „Lomonosov”. Revenitã la Budapesta în 1945, devine membru al CC al PCU (pânã în 1956), profesor la Academia de ªtiinþe Economice (1948-1950) ºi apoi la Universitatea „Eötvös Loránd” (1950-1962), ca ºef al catedrei de istorie modernã. Din 1946 era ºi director al ªcolii Superioare de Partid, în 1949 fiind aleasã membru corespondent al Academiei Ungare de ªtiinþe, iar din 1950 membru activ. Erzsébet Andics a fost unul din cei mai influenþi istorici maghiari între anii 1949-1955, care a pãrãsit þara cu ocazia revoluþiei de la Budapesta din 1956, stabilindu-se în Uniunea Sovieticã împreunã cu soþul ei, Andor Berei (ºeful biroului planificãrii de stat între 1954-1956). Aici s-a ocupat de cercetarea relaþiilor diplomatice ruso-habsburgice în vremea revoluþiei de la 1848, publicând volumul A Habsburgok és Romanovok Szövetsége. Az 1849. évi cári intervenció diplomáciai elõtörténete [Alianþa dintre Habsburgi ºi Romanovi. Preistoria diplomaþiei intervenþiei þariste în Ungaria în 1849], Budapest, Akadémiai Kiadó, 1961. Cartea era destinatã sã rãspundã dezbaterilor din „Cercul Petöffi”, o societate a intelectualilor marxiºti, din vara lui 1956, dezbateri în cadrul cãrora Andics a fost acuzatã pentru imitarea fãrã discernãmânt a modelelor sovietice de cercetare istoricã. [12] József Szigeti (n. 1921), profesor de filozofie, de formaþie marxist-leninistã, cunoscut pentru studiile sale din tinereþe asupra lui Diderot ºi Kierkegaard. Dupã rãzboi, a fost unul din studenþii repede remarcaþi ai lui György Lukács, reîntors din exilul sãu moscovit. Când Lukács a intrat în disgraþia partidului, în 1949, Szigeti s-a înscris pe linia oficialã, rupând relaþiile cu fostul profesor. În vara anului 1956, Szigeti s-a reapropiat de Lukács printr-o declaraþie publicã de admiraþie faþã de cel din urmã. [13] József Révai (1898-1959), om politic ºi publicist, cu studii universitare la Viena ºi Berlin. Ca autor de studii literare ºi poezii, din 1917 colaboreazã la revistele „Ma” ºi „Tett” ale lui Lajos Kassák. În noiembrie 1918 participã la ºedinþa de fondare a Partidului Comunist Maghiar, apoi lucreazã la „Vörös Újság”. În perioada Comunei din Budapesta este membru al Consiliului Militar ºi Muncitoresc central. Dupã înfrângere, emigreazã la Viena, unde îºi continuã activitatea publicisticã prin diverse reviste comuniste de acolo. La Congresul I al PCU (Viena, 1925) este ales secretar general. Revenit în Ungaria, la 31 decembrie 1930 este arestat ºi condamnat la 3 ani ºi jumãtate. În închisoare scrie studiile Szabó Ervin helye a magyar munkásmozgalomban [Locul lui Ervin Szabó în miºcarea muncitoreascã maghiarã] ºi Marx és a magyar forradalom [Marx ºi revoluþia maghiarã]. În ianuarie 1934 emigreazã în URSS, de unde revine abia la 7 noiembrie 1944. Din aprilie 1945 conduce Secþia de presã ºi propagandã a CC al PCU, iar între 1945-1950 este redactor ºef la „Szabad Nép”. Urcã în ierarhia de partid, între 3 iulie 1953-26 noiembrie 1958 fiind vicepreºedinte al Consiliului Prezidenþial, iar pentru o scurtã perioadã ocupându-se ca redactor ºef ºi de „Társadalmi Szemle” (1953-1954). La 23 octombrie 1956, împreunã cu István Friss, încearcã sã controleze activitatea de la „Szabad Nép”, dar fãrã rezultat, fugind apoi la Moscova. În martie 1957 revine în Ungaria, din noiembrie 1958 devenind membru al Consiliului Prezidenþial, funcþie ocupatã pânã la moarte. În ultimii ani de viaþã s-a ocupat cu cercetarea vieþii ºi operei lui Attila József. [14] István Kató a fost fãrã o activitate istoriograficã notabilã, fiind autorul câtorva articole despre sfârºitul sec. XVIII ºi anul 1918. [15] Este vorba de lucrarea lui László Réti (n. 1908), arhivist ºi istoric, membru al Partidului Social Democrat între 1925-1928, înscris apoi în Partidul Comunist. În perioada interbelicã a fost deþinut politic (1931-1934), dupã care pleacã în URSS. Revenit în þarã, în 1942 este din

123

nou condamnat la cinci ani de închisoare. Dupã rãzboi devine membru al CC al PCU, între 1948-1956 este directorul Institutului de istoria PCU, iar apoi doar cercetãtor. În afara lucrãrii menþionate în documentul de faþã, Réti a mai publicat Lenin és a magyar munkásmozgalom [Lenin ºi miºcarea muncitoreascã maghiarã] ºi Így látta az ellenség [Aºa a vãzut duºmanul]. [16] Péter Hanák (1921-1997), istoric maghiar, specialist al istoriei monarhiei habsburgice ºi al Europei Centrale, membru corespondent al Academiei Ungare de ªtiinþe (din 1990). Profesor la mai multe universitãþi americane ºi europene (Columbia, Yale – 1971; Columbia, Rutgers – 1976; Viena – 1986, Bielefeld – 1988/9), iar dupã 1992 va preda la nou înfiinþata Universitate Central Europeanã din Budapesta (1992-1997). Autor al unor lucrãri precum: The Hungarian Revolution of 1848 and the Habsburg-Monarchy (1948), Historical Problems of the Age of AustroHungarian Industry (1964), The Jewish Question, Assimilation and Antisemitism in 20th century Hungary (1984), The Garden and the Workshop: Comparative History of the Cultural Life of Vienna and Budapest (1990) etc. [17] Aladár Mód (1908-1973, numele de familie fiind Oszkó), istoric, absolvent al facultãþii de filozofie din Budapesta. În 1932 devine membru al Partidului Comunist, publicând în presa de stânga („Gondolat”, „Népszava”, „Szabad Szó” º.a.). În 1932 este arestat vreme de patru luni pentru cã a rãspândit manifeste, fiind din nou întemniþat în 1941. Va fi eliberat abia în decembrie 1944, servind ca om de legãturã între grupurile de partizani. Dupã 1945 ajunge secretar al Comitetului Economic al PCU, colaboreazã la „Szabad Nép”, în anul urmãtor este numit redactor ºef la „Társadalmi Szemle”, iar din 1947 va conduce secþia de propagandã ºi agitaþie a CC al PCU. Din 1954 va fi ºeful catedrei de socialism ºtiinþific de la Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta. Este remarcabil faptul cã a oferit un nou tip de abordare în cercetarea Revoluþiei de la 1848-1849, publicând totodatã lucrãri semnificative despre problematica receptãrii de cãtre Marx a istoriei Ungariei, nelãsând deoparte studiile asupra miºcãrii muncitoreºti. [18] Lajos Batthyány (1807-1849) fusese preºedintele Consiliului de Miniºtri în timpul Revoluþiei de la 1848, ulterior împuºcat de habsburgi. În anul urmãtor acestor dezbateri, va apare lucrarea lui István Hajnal, A Batthyány-kormány külpolitikája [Politica externã a guvernului Batthyány] (Budapesta, Edit. Academiei, 1957, 132 p.). [19] István Széchenyi (1791-1860), figurã emblematicã a perioadei reformelor din Ungaria, reprezentantul liberalismului nobiliar maghiar, care o mare parte din averea lui personalã a pus-o în slujba concetãþenilor sãi. De numele lui se leagã fondarea Academiei Ungare de ªtiinþe (1825), realizarea reþelei feroviare, regularizarea cursurilor de apã, navigaþia fluvialã, construirea unuia din podurile ce leagã Buda de Pesta (Lánchíd) etc. [20] Ferenc Rózsa (1906-1942), arhitect, cu studii de politehnicã la Karlsruhe ºi Dresda. În anii studenþiei de la Dresda este unul din organizatorii ºi conducãtorii Uniunii Studenþilor Socialiºti, publicând în acea vreme o serie de articole prin care demascã primejdia nazismului. La finele lui 1931 revine în Ungaria ºi activeazã în ilegalitate ca membru al Partidului Comunist. Este arestat la 1 iunie 1942 ºi torturat pânã îºi pierde viaþa. [21] Dezsõ Nemes (1908-1985), istoric, însã în tinereþe având meseria de tapiþer. Încã din 1926 devine membru al Partidului Comunist, este arestat, pentru ca în 1931 sã meargã în URSS, unde va urma cursurile ªcolii internaþionale „Lenin”. În 1933 revine în Ungaria, devenind secretarul CC al PCU, însã peste numai doi ani se reîntoarce la Moscova, unde va lucra ca muncitor într-o fabricã de mobilã. Între 1939-1943 urmeazã cursurile facultãþii de istorie din cadrul Universitãþii „Lomonosov”, dupã absolvire devenind instructor în lagãrele de prizonieri maghiari din URSS. Dupã rãzboi revine în Ungaria, fiind secretarul Comisiei Sindicale (19451948), membru în colectivul de redacþie al publicaþiei „Tartós béke” (1948-1950), redactor la Editura Szikra (1953-1956), iar apoi – pânã în 1961 – redactor ºef la „Népszabadság”. Dupã înãbuºirea Revoluþiei ungare, devine unul din cei mai înalþi lideri ai Partidului Muncitoresc Socialist Maghiar, între 1965-1966 fiind director al Institutului de Istoria Partidului, membru ºi apoi rector al ªcolii Superioare Politice al PMSM (1966-1977), pentru ca ulterior sã revinã la conducerea lui „Népszabadság”. Ca istoric s-a ocupat îndeosebi de miºcarea muncitoreascã maghiarã ºi internaþionalã, în 1958 fiind ales membru corespondent al Academiei Ungare de ªtiinþe, iar activ din 1964. [22] László Zsigmond (n. 1907, cu numele de Weisz), istoric, absolvent al Universitãþii din Pécs, cercetãtor la Institutul de istorie, apoi profesor la Universitatea din Budapesta, membru al Academiei Ungare de ªtiinþe. Autor al unor volume precum A II. Világháború elõzményei [Premisele celui de-al II-lea rãzboi mondial] (1950), Franciaország, 1789-1968 [Franþa] (1969), Saint-Simon (1976) º.a.

124

[23] László Rajk (1909-1949), ministru de Interne în guvernul prezidat de Ferenc Nagy, în septembrie 1949 fiind condamnat la moarte ºi executat pentru spionaj în favoarea „imperialiºtilor” ºi „titoism”. La 6 octombrie 1956 a fost oarecum reabilitat ºi reînhumat în cimitirul Kerepesi din Budapesta. [24] „Századok”, A magyar történelemi társulat folyóirata [„Secole”. Revista Societãþii Maghiare de Istorie] – publicaþie fondatã în 1867. [25] Ernõ Czóbel (1886-1953), profesor, istoric literar ºi de partid, intrat în miºcarea muncitoreascã încã de pe bãncile liceului. A avut o activitate gazetãreascã notabilã, publicând în „Munka Szemléje”, „Szocializmus” ºi „Huszadik Század”, iar în 1919 participã activ la instaurarea ºi apãrarea Republicii Sfaturilor, pentru scurtã vreme fiind ambasador la Viena. În august 1919 este arestat, pentru ca în 1922, în urma unui schimb de prizonieri, sã ajungã în URSS, unde va lucra la Institutul „Marx-Engels-Lenin”. Aici participã activ la reeditarea ºi popularizarea operelor lui Marx ºi Engels, afirmându-se ca un bun specialist în biografia acestora. Nu scapã însã de prigoana stalinistã, fiind internat vreme de nouã ani într-un lagãr de muncã. Eliberat în 1945, revine în Ungaria, unde va preda la Universitate ºi va coordona în cadrul Editurii Szikra apariþia în limba maghiarã a clasicilor marxism-leninismului. La un deceniu de la moartea sa se va publica Czóbel Ernõ válogatott írásai [Scrierile alese ale lui Czóbel Ernõ] (ed. Zoltán Lissauer, Budapest, 1963, 467 p.). [26] Ervin Szabó (1877-1918), sociolog, cu studii de drept la Budapesta ºi Viena. Încã din anii studenþiei se remarcã pentru lucrãrile lui valoroase de statisticã ºi biblioteconomie, ulterior fiind angajat mai mulþi ani ca bibliotecar. S-a implicat totodatã în miºcarea muncitoreascã, atât în plan teoretic, cât ºi practic. Ca membru al Partidului Social-Democrat încã din 1900, este colaborator permanent al lui „Népszava” ºi redactor al Calendarului editat de acest organ de presã. Publicã mai multe articole ºi în „Mouvement Socialiste”, întreþine legãturi strânse cu marile figuri ale miºcãrii socialiste europene, editeazã douã volume de Scrieri alese din Marx ºi Engels (1905, 1909), punând astfel bazele literaturii marxiste în limba maghiarã. Deºi foarte bolnav, în anii primei conflagraþii mondiale a fost deosebit de activ în cadrul miºcãrii antirãzboinice. Ervin Szabó este ºi autorul unei importante lucrãri asupra Revoluþiei din 1848-1849. [27] Karl Kautsky (1854-1938), om politic german, teoretician al socialismului, care a luat legãtura cu Marx ºi Engels încã din anii când îºi fãcea studiile la Viena. În 1883 a fondat revista socialistã „Die Neue Zeit”, cu tendinþe reformiste, a intervenit în dezbaterile din epocã scriind despre doctrina economicã a lui Karl Marx (1887), problema agrarã (1899), despre socialism ºi politica colonialã (1907), terorism ºi comunism (1919) etc. În 1917 a creat Partidul SocialDemocrat Independent, iar pentru scurtã vreme a fost membru în guvernul german creat imediat dupã armistiþiu. [28] Béla Kun (1886-1939), originar din Transilvania, în adolescenþã învãþând ºi lucrând la Cluj. În 1917, înainte de Revoluþia din octombrie, Béla Kun va cunoaºte pe Lenin, intrând în Partidul Bolºevic. Participã la luptele de la Moscova, de la Perm ºi organizeazã unitãþile internaþionale ale Armatei Roºii. Totodatã, în martie 1918 a devenit conducãtorul grupului maghiar din cadrul Partidului Comunist din Rusia. În noiembrie 1918 se reîntoarce în Ungaria, unde înfiinþeazã Partidul Comunist Maghiar, iar la 21 martie 1919, odatã cu proclamarea Republicii Ungare a Sfaturilor, Béla Kun devine comisar al Afacerilor Externe ºi al Armatei, cu alte cuvinte cel mai puternic om din guvern. Dupã înfrângerea republicii, Kun se stabileºte în URSS, unde devine membru în biroul executiv al Cominternului (1921-1936). În 1937 a fost arestat din ordinul lui Stalin pentru troþkism ºi executat. Dupã 1945, în Ungaria nu s-a mai vorbit despre Béla Kun ºi Revoluþia din 1919 pânã la începutul anului 1957, când a fost reabilitat, publicându-i-se scrierile ºi discursurile în 1958. Asupra lui vezi György Borsányi, The Life of a Communist Revolutionary, Béla Kun, transl. from the hungarian original by Mario D. Fenyo, Atlantic Research and Publications, Highland Lakes (NJ), 1993 („Atlantic Studies on Society in Change, No. 75”, distribuitã de Columbia University Press, New York). [29] Mátyás Rákosi (1892-1971), membru al Partidului Comunist încã din vremea Republicii Sfaturilor (1919), dupã care se refugiazã la Moscova. Câþiva ani mai apoi revine clandestin la Budapesta pentru a reorganiza Partidul Comunist, însã este prins ºi condamnat la moarte, sentinþã comutatã apoi în închisoare pe viaþã. Eliberat în 1940, se duce în URSS, de unde revine odatã cu înaintarea armatei sovietice. Devine prim-secretar al Partidului Muncitoresc Maghiar (1945-1956) ºi prim-ministru al Ungariei (1952-1953), manifestând o mare obedienþã faþã de Stalin. Dupã moartea liderului de la Moscova (martie 1953), este aspru criticat de noua conducere a URSS, iar în iulie 1953 este înlocuit cu Imre Nagy. Refugiat la Moscova în urma revoluþiei din 1956, va fi exclus din partid în 1962, reuºind sã se reîntoarcã în Ungaria abia în

125

ultimii ani de viaþã. Vezi Mátyás Rákosi, Visszaemlékezések, 1940/1956 [Aduceri aminte], 2 vol., ed. István Feitl, Márta Lázár Gellériné, Levente Sipos, Budapest, Napvilág Kiadó, 2002 (prima ediþie: 1997). [30] Endre Bajcsi-Zsilinszki (1886-1944), publicist ºi om politic maghiar, opozant de marcã al regimului lui Horthy în anii celui de-al doilea rãzboi mondial. În 1928 a fondat periodicul „Elõõrs”, în care au publicat Attila József, Géza Féja, Dezsõ Szabó, Pál Szabó º.a., începând de acum o politicã de opoziþie democraticã fãþiºã ºi organizând în anii 1930-1931 Partidul Naþional Radical. Din 1932 va edita ziarul „Szabadság”, ca organ de luptã al opoziþiei intelectuale ºi politice contra fascismului, în 1936 partidul lui fuzionând cu cel al micilor gospodari independenþi. Devine deputat în Parlament, fiind unul din opozanþii virulenþi ai rãzboiului, având totodatã ca organ de expresie publicaþia „Magyarország”. Anii conflagraþiei îl apropie de Partidul Social-Democrat ºi de cel comunist, în anul 1944 fiind de mai multe ori arestat de Gestapo, ultima datã, la 23 decembrie, fiind condamnat ºi executat prin spânzurare în ziua urmãtoare. Abia la 27 mai 1945 i s-au organizat în Ungaria funeralii naþionale. [31] János Molnár va publica, în afara câtorva studii, un volum intitulat Ellenforradalom Magyarországon 1956-ban (A polgári magyarázatok bírálata), [Contrarevoluþie în Ungaria în 1956. Critica explicaþiilor burgheze] Budapest, Akademiai Kiadó, 1967, 266 p. [32] Aladár Tamás (n. 1899), scriitor originar din Transilvania (din Halmeu), membru al Partidului Comunist din 1919, stabilit la Paris între 1937-1940. Dupã rãzboi revine în þarã, unde va conduce editura PCU (1946-1955), în 1954 devenind secretarul Uniunii Scriitorilor. Între 1959-1960 a fost ambasador la Berna, iar apoi reprezentant permanent la UNESCO (pânã în 1966). Dupã retragerea la pensie a publicat nouã volume, ultimul apãrând în 1988. [33] László Rudas (1885-1950), filosof marxist, profesor universitar, membru al Academiei de ªtiinþe Ungare. Unul din fondatorii PCU, membru al CC. Între 1922-1945 a stat în URSS, unde a obþinut titlul de doctor în ºtiinþe. [34] Leon Blum (1872-1950), om politic francez, militant în cadrul Partidului Socialist din 1899, unul din fondatorii jurnalului „l’Humanité”. A fost partizanul unui socialism reformist ºi umanitarist. Ca preºedinte al Consiliului de Miniºtri, Blum a impus o serie de reforme politice ºi sociale, printre care reducerea sãptãmânii de lucru, instituirea concediilor plãtite, sporirea salariilor, subvenþionarea agricultorilor etc. Aºa-numitele „Teze Blum” au fost elaborate de Lukács în 1929 spre a fi dezbãtute de cel de-al II-lea congres al Partidului Comunist Ungar. Sintetizând o serie de concluzii desprinse din experienþa Republicii Sfaturilor din 1919 ºi din evoluþiile politice de pe arena internaþionalã, Lukács enunþa printre altele posibilitatea unei „dictaturi democratice” ca formã de tranziþie dintre capitalism ºi socialism, precum ºi ideea unei colaborãri pe baze mai largi a clasei muncitoare cu celelalte pãturi sociale. Tezele au stârnit iniþial dispute aprinse ºi critici, ele se vor regãsi însã, la mijlocul deceniului urmãtor, în doctrina cominternistã a „frontului popular”.

4 Magyar Népköztársaság Nagykövetsége, Bukarest Ambassade de la République Populaire Hongroise 220/szig.titk./1956.

Bukarest, 1956. június 9. Szigorúan titkos!

Tárgy: Robotos et. meghívása vacsorára Elõadó: Juhász nagyköv. tanácsos Május hó-n Juhász et. vacsorán látta vendégül Robotos Imre elvtársat, az „Elõre” címû napilap fõszerkesztõjét feleségével együtt. Általános jellegû beszélgetés után Robotos et. elmondotta, hogy a XX. kongresszus hatása pozitívan nyilvánul meg a nemzetiségi kérdés terén is az RNK-ban. Az RMP II. kongresszusán még nemzeti kisebbségekrõl beszéltek, s ma már az együtt lakó nemzetiség fogalmát használják általában az RNK-ban lakó magyarságra. Még érdekesebb a romániai magyarság problémája kulturális szempontból. A XX. kongresszus határozatainak 126

elterjedéséig román hivatalos álláspontnak volt tekinthetõ az a felfogás, hogy a romániai magyar írók és mûvészek az egyetemes román irodalmi és mûvészeti szellemnek magyar nyelvû képviselõi, és ebbõl az egyetemes román életszemléletbõl kell táplálkoznia az itteni magyar írók és mûvészek érzés- és gondolatirányának. A XX. kongresszus után egyre többen szakítanak e helytelen felfogással, és elismerik, hogy a magyarok mint együtt élõ nemzetiség a maguk nemzeti hagyományaikhoz kell, hogy viszonyuljanak, illetve azoktól nem szakadhatnak el, ha maradéktalanul be akarják tölteni hivatásukat, s a hazai magyar íróktól abban különböznek, hogy az RNK-ban a román néppel való együttélésbõl kifolyólag gazdagon tükrözi munkájuk a sorsközösségbõl fakadó jellegzetes körülményeket, életformát. Pataki László nagykövet Külügyminisztériumnak, Budapest

[TRADUCERE] Ambasada Republicii Populare Ungare Ambassade de la République Populaire Hongroise 220/strict secret/1956

Bucureºti, 9 iunie 1956 Strict secret!

Subiect: Invitarea tov. Robotos la cinã Prezintã: consilier consular Juhász În luna mai, tov. Juhász s-a întâlnit la cinã cu tov. Imre Robotos, redactorul-ºef al cotidianului „Elõre”[1], împreunã cu soþia acestuia. Dupã un dialog cu caracter neutru, tov. Robotos a spus cã efectele celui de-al XX-lea congres au fost pozitive ºi în ceea ce priveºte problema minoritãþii în RPR. La congresul al II-lea al PMR[2] se vorbea încã de minoritate naþionalã, iar astãzi se foloseºte deja termenul de minoritate conlocuitoare când se face referire la maghiarii din RPR. ªi mai interesantã este problema maghiarimii din punct de vedere cultural. Pânã la propagarea hotãrârilor luate la cel de-al XX-lea Congres era consideratã un punct de vedere oficial român viziunea conform cãreia scriitorii ºi artiºtii maghiari din România sunt reprezentanþii de limba maghiarã ai spiritului unitar literar ºi artistic românesc, iar direcþia sentimentelor ºi gândurilor scriitorilor ºi artiºtilor maghiari trebuie sã se hrãneascã din aceastã viziune unitarã româneascã a vieþii. Dupã acest congres, tot mai mulþi refuzã aceastã percepþie ºi recunosc cã maghiarii, ca o minoritate conlocuitoare, trebuie sã se raporteze la tradiþiile naþionale proprii, respectiv cã nu se pot rupe de acestea dacã doresc sã-ºi ducã la bun sfârºit menirea. Se deosebesc de scriitorii maghiari de acasã prin faptul cã din convieþuirea cu românii în RPR, activitatea lor oglindeºte foarte bine situaþiile ºi forma de viaþã specifice acestui destin comun. László Pataki, ambasador Ministerului de Externe. Budapesta (Magyar Országos Levéltár, KÜM [Arh.St.Budapesta, Ministerul de Externe], XIX-J-1-j-Rom-5/f005545/1956)

127

[1] Cel mai mare cotidian de limbã maghiarã din România, apãrut în 1947, ca organ al Uniunii Populare Maghiare. Primul redactor ºef a fost Imre Robotos, jurnalist, critic literar ºi romancier. [2] Este vorba de Congresul al II-lea al PMR din 23-28 decembrie 1955. În 1965 s-a efectuat o renumãrãtoare a congreselor, acesta devenind al VII-lea. Asupra acestuia vezi: Stelian Tãnase, Elite ºi societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej, 1948-1965, Bucureºti, Edit. Humanitas, 1998, p.114-120; Aurel Pentelescu, Avatarurile unui congres stalinist al partidului unic de guvernãmânt (decembrie 1955), în vol. Anii 1954-1960. Fluxurile ºi refluxurile stalinismului. Comunicãri prezentate la Simpozionul de la Sighetu Marmaþiei, 2-4 iulie 2000, ed. Romulus Rusan, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 2000, p.13-38.

5 Magyar Népköztársaság Nagykövetsége, Bukarest Ambassade de la République Populaire Hongroise 260/sz.t./1956.

Bukarest, 1956. júl. 30. Szigorúan titkos!

Tárgy: Beszélgetés M. K. elvtárssal. Elõadó: György III. o. nagyköv. titkár Június 10-én György Jenõ et. vendégül látta M. K. elvtársat a RMP KB mellett mûködõ különleges osztálynak (a vezetõ elvtársak személyi biztonságát szolgálja) egyik orvosát, aki a beszélgetés folyamán többek között az alábbiakat mondotta el: A XX. kongresszus romániai hatásával és visszhangjával kapcsolatban MK elmondotta, hogy milyen változásokat és jelenségeket tapasztalt saját környezetében, illetve a vezetõ elvtársak intézkedésében és magatartásában. Az a folyamat, ami a népi demokratikus országokban a XX. kongresszus hatására megindult, az RNK-ban is megnyilvánult. Itt is megtörtént a törvénysértések következtében áldozatul esett emberek rehabilitálása, az adminisztratív módszerek megszüntetésére vonatkozó intézkedések stb., egyszóval a XX. kongresszus szellemére való áttérés. Ennek a folyamatnak egyes intézkedései különböznek a többi népi demokratikus országokban tapasztalt jelenségektõl – mondotta M. K. elvtárs –, s itt konkrétan a magyarországi eseményekkel tett összehasonlítást. Megjegyezte, hogy szerinte a román vezetõ elvtársak sokkal politikusabban nyúlnak egyes kérdésekhez, mint Magyarországon, hivatkozva a legutóbbi viták eseményeire hangoztatta, hogy ott a „liberalizmust kezdetben szabadjára engedték, késõbb viszont durván visszaverték, e szélsõségek közötti hullámzásnak káros következményei lehetnek”. A román vezetõ elvtársak – mondotta M. K. elvtárs – azonnal reagálnak az eseményekre. Pl. amikor a személyi kultuszt elítélték, Gh. Dej elvtárs egy kisebb villába költözött, s minden eszközzel igyekezett felszámolni a személyével kapcsolatos kultuszt. Megnyilvánult ez abban is, hogy az utóbbi idõben csökkentették a vezetõ elvtársak mellett levõ biztonsági kísérõk létszámát. Gheorghiu-Dej elvtárs korábban négy-öt kísérõvel járt, most csak két biztonsági kísérõje van, a többi vezetõ elvtársnak pedig egy, vagy egyáltalán nincs kísérõje, mint például Fazekas, Ceauºescu, Muzsik, Cosma stb. elvtársaknak, akik korábban két-két biztonsági kísérõvel jártak. A továbbiakban megemlítette M. elvtárs, hogy itt is tá128

madták a vezetõ elvtársakat a múlt hibáiért, csakhogy itt nem a Petõfi körben hasonló nyilvános helyen hangzottak el ezek a bírálatok, hanem szûkebb körhöz, aktívaüléseken, a pártközpontban rendezett megbeszéléseken, tehát kisebb nyilvánosság elõtt. Ezeken a megbeszéléseken sokszor igen élesen bírálták a vezetõket, akik viszont nyugodt, politikus hangnemben igyekeztek válaszolni, és rendkívül nagy türelmet tanúsítottak a hangoskodókkal szemben. A bírálók sokat foglalkoztak a Gh. Dej magánéletével kapcsolatos kérdésekkel, valamint a kisebbik lányának erkölcsi magatartásával. Az egyik bukaresti alapszervezeti taggyûlésen a felszólalók nyíltan tárgyalták Gheorghiu-Dej kisebbik lányának botrányos viselkedését. Máshol pedig Gheorghiu-Dejnek a bukaresti Nemzeti Színház egyik színésznõjével, Elvira Godeanuval való kapcsolatát firtatták. M. megjegyezte, hogy ezek után Dej elvtárs Elvira Godeanuval való kapcsolatát megszakította. A továbbiakban szó esett Titó elnök bukaresti látogatásával kapcsolatos kérdésekrõl is. M. elmondotta, hogy a megbeszéléseken, a hivatalos közleményben foglaltakon kívül, felmerült a bánáti szerb nemzetiségek kérdése, akiknek a nagy részét igen embertelen körülmények között kitelepítették. Ebben a kérdésben is megegyezés jött létre, amelynek alapján a román kormány teljes jogegyenlõséget biztosít a szerb nemzetiségieknek, a kárt szenvedetteket pedig erkölcsileg rehabilitálni, anyagilag kárpótolni fogják. Ezenkívül titkos beszélgetések folytak a Luca-Ana Pauker-Teohari Georgescu üggyel kapcsolatban. Hivatalos álláspontról még nem tud mondani semmit, de õ úgy véli, hogy a Luca-Pauker-Georgescu ügy rövidesen felülvizsgálásra kerül. Abból következtet erre, hogy környezetéhez tartozó vezetõ személyiségek tesznek olyan megjegyzéseket, hogy Lucáék egyes gazdaságpolitikai intézkedései helyesek voltak, és a mai politikai irányvonalnak megfelelnek. Közismert dolog az is – mondotta –, hogy Lucáék politikája bizonyos mértékig Sztálin-ellenes volt, és közelebb állt a jugoszlávféle politikához. A továbbiakban megjegyezte, hogy fenti érveit arra alapozza, hogy néhány hét óta Luca fogságát igen kellemes körülmények között, kényszerlakhelyen tölti, csupán mozgási szabadságában van korlátozva. Ami Ana Pauker és Teohari Georgescu helyzetét illeti, mindketten szabadlábon vannak. Ana Pauker a Pártközpont Történeti Intézetének munkatársa, általában otthon dolgozik, és M. elvtárs szerint kocsi áll rendelkezésére. A továbbiakban elmondotta, hogy a párt egyik vendégházában Mogyorós elvtárs irányítása alatt 17 gazdasági szakember dolgozik titokban valamilyen új gazdasági intézkedés elõkészületein. Errõl bõvebben nem volt hajlandó beszélni. Késõbb más helyrõl megtudtam, hogy ebben a villában árcsökkentési és fizetésrendezési terveken dolgoznak. Informátorom a részletekbõl annyit még elmondott, hogy 5%-tól 20%-os árcsökkentést terveznek, ami szélesebb körû lesz, mint a korábbi árcsökkentések voltak, és több árucikkre terjed majd ki. Ami a fizetésemelést illeti, az egyelõre részleges lesz, és elsõsorban a kis fizetésû kategóriákba tartozó dolgozókat érinti. Ezzel egy idõben megszüntetik az ún. kartellpótlékot, amit a jegyrendszer megszüntetése során vezettek be a jegyes és a szabad áru közötti árdifferencia pótlására, s ami személyenként havi 53 lej pótlékot jelentett. A fizetésemelés és a jegypótlék megszüntetése a nagyobb családokat hátrányosan fogja érinteni, mivel a fizetésemelés legtöbb esetben nem lesz olyan mértékû, hogy a nagycsaládosok jegypótlékának összegét elérje. Ezért a fizetésemelés bizonyos esetekben fizetéscsökkentést fog jelenteni. 129

Mindenesetre a fenti információkat egyelõre fenntartással kell fogadni. A fenti kérdésekkel kapcsolatban igyekszem újabb adatokat beszerezni, és annak idején majd tájékoztatni fogom Miniszter elvtársat. Juhász Imre id. ügyvivõ. Külügyminisztériumnak, Budapest

[TRADUCERE] Ambasada Republicii Populare Ungare la Bucureºti Ambassade de la République Populaire Hongroise 260/nr. reg./1956.

Bucureºti, 30 iulie 1956 Strict secret!

Subiect: Convorbire cu tov. M.K. Prezintã: György, secretarul ambasadei, clasa a III-a Pe data de 10 iunie, tov. Jenõ György a primit vizita tovarãºului M.K., unul din medicii secþiei speciale (care asigurã siguranþa personalã a tovarãºilor din conducere) de pe lângã CC al PMR, care în timpul discuþiei, printre altele, a declarat urmãtoarele: Despre efectul ºi ecourile celui de-al XX-lea Congres în România, M.K. a vorbit despre aspectele ºi fenomenele pe care le-a observat în mediul sãu de lucru, respectiv în mãsurile ºi atitudinea tovarãºilor din conducere. Procesul care s-a declanºat în þãrile democratice populare în urma celui de-al XX-lea Congres s-a manifestat ºi în RPR. ªi aici au fost reabilitaþi oamenii care fuseserã victimele încãlcãrii legii, s-a fãcut trecerea la mãsurile referitoare la încetarea metodelor administrative etc, pe scurt, trecerea la spiritul Congresului al XX-lea. Unele mãsuri ale acestui proces diferã de fenomenele experimentate în alte þãri democratice populare, a afirmat tovarãºul M.K., fãcând aici comparaþie concret cu evenimentele din Ungaria. A remarcat cã, dupã pãrerea lui, tovarãºii conducãtori abordeazã problema aceasta mult mai politic decât în Ungaria, fãcând trimitere la evenimentele din cadrul dezbaterilor recente, cã acolo „la început au permis manifestãrile liberaliste, iar apoi le-au combãtut cu duritate, aceste oscilãri între extreme putând avea consecinþe dãunãtoare”. Tovarãºul M.K. a spus cã tovarãºii conducãtori români reacþioneazã imediat la evenimente. De exemplu, când au condamnat cultul personalitãþii, tovarãºul Gheorghiu-Dej s-a mutat într-o vilã mai micã ºi a încercat sã punã capãt cultului personalitãþii sale prin toate mijloacele[1]. Acest lucru s-a manifestat ºi prin faptul cã în ultima perioadã s-a redus numãrul persoanelor care asigurã securitatea tovarãºilor din conducere. Tovarãºul Gheorghiu-Dej mai demult era însoþit de patrucinci persoane, acum având doar douã persoane în garda personalã, iar ceilalþi tovarãºi sunt pãziþi doar de o persoanã sau nici una, ca de exemplu în cazul tovarãºilor Fazekas[2], Ceauºescu[3], Mujic[4], Cosma etc, care mai demult erau acompaniaþi de câte douã persoane de securitate. În continuare, tov. M. a menþionat cã ºi aici tovarãºii din conducere au fost atacaþi pentru greºelile pe care le-au fãcut în trecut, doar cã aici vorbele care criticau acþiunile tovarãºilor nu au fost rostite în cercul „Petõfi” sau în locuri publice asemãnãtoare, ci în cercuri mai res130

trânse, la ºedinþe ale activului, la discuþiile de la sediul partidului, deci în faþa unui public mai puþin numeros. În aceste discuþii deseori conducãtorii au fost criticaþi aspru, dar ei au încercat sã rãspundã calm, pe ton politicianist ºi au dat dovadã de nemãrginitã rãbdare faþã de critici. Criticii s-au preocupat mult de viaþa particularã a lui Gheorghiu-Dej, precum ºi cu atitudinea moralã a fiicei lui mai mici. La o ºedinþã a uneia din organizaþiile de bazã din Bucureºti, cei care au luat cuvântul au discutat deschis despre comportamentul scandalos al fiicei mai tinere a lui Gheorghiu-Dej[5]. În alte locuri s-a discutat relaþia dintre Gheorghiu-Dej ºi Elvira Godeanu, una dintre actriþele Teatrului Naþional din Bucureºti. M. a adãugat cã dupã acest eveniment tovarãºul Dej a întrerupt relaþia cu Elvira Godeanu[6]. În cele ce au urmat s-a discutat despre chestiunile legate de vizita tovarãºului Tito la Bucureºti[7]. M. a declarat cã la convorbiri, pe lângã cele incluse în declaraþia oficialã, s-a ridicat problema naþionalitãþii sârbe din Banat, dintre care marea majoritate au fost expulzaþi în condiþii inumane[8]. În aceastã problemã s-a ajuns la un acord, conform cãruia guvernul român va asigura egalitate deplinã în drepturi naþionalitãþii sârbeºti, iar cei care au suferit daune vor fi reabilitaþi moral ºi recompensaþi financiar. În afarã de aceasta, s-au purtat discuþii secrete în legãturã cu cazul Luca-Ana Pauker-Teohari Georgescu[9]. Nu s-a pomenit nimic de o poziþie oficialã, dar dupã pãrerea lui, cazul Luca-Pauker-Georgescu urmeazã sã fie cercetat în curând. Deduce acest lucru din faptul cã personalitãþile conducãtoare din jurul sãu fac observaþii conform cãrora anumite mãsuri economico-politice ale lui Luca au fost corecte ºi în conformitate cu anumite directive politice. Este un lucru binecunoscut cã politica lui Luca era într-o anumitã mãsurã antistalinistã ºi mai apropiatã de politica iugoslavã. În cele ce au urmat a afirmat cã îºi fondeazã argumentele de mai sus pe faptul cã de câteva sãptãmâni Luca îºi petrece timpul în mod destul de plãcut, condamnat la domiciliu forþat, deci fiind limitat numai în libertatea de miºcare. În ceea ce priveºte situaþia Anei Pauker ºi a lui Teohari Georgescu, ambii sunt în libertate. Ana Pauker este angajata Institutului de Istorie al Centralei de Partid, de obicei lucrând acasã, iar tovarãºul M. crede cã are o maºinã la dispoziþie. A mai declarat cã în una din locuinþele de oaspeþi ale partidului, sub conducerea tovarãºului Moghioroº[10], lucreazã o echipã de 17 experþi economici, pregãtind în secret niºte mãsuri economice noi. Despre acest lucru nu a dorit sã vorbeascã mai pe larg. Mai târziu, am aflat din alte surse cã în acea vilã se lucreazã la elaborarea unui proiect de reducere a preþurilor ºi de salarizare. Informatorul meu mi-a mai mãrturisit despre detalii cã se plãnuiesc reduceri de preþ între 5% ºi 20%, care vor cuprinde mai multe articole decât reducerile de preþ anterioare. În ceea ce priveºte creºterile de salarii, acestea vor fi deocamdatã doar parþiale ºi se vor referi în primul rând la categoriile de salariaþi cu salarii mici. În acelaºi timp se va renunþa la aºa-numitele compensaþii de cartele, care au fost introduse la încetarea sistemului de cartele, pentru a compensa diferenþa de preþ dintre articolele pe cartelã ºi cele libere, ceea ce înseamnã o compensaþie lunarã de 53 lei de persoanã. Creºterea de salarii ºi renunþarea la compensaþiile de cartelã vor afecta negativ familiile mai numeroase, deoarece creºterea de salarii în cele mai multe cazuri nu va fi suficient de mare încât sã acopere suma compensaþiilor în cazul familiilor numeroase. De aceea, în unele cazuri creºterea de salariu va însemna, de fapt, salariu mai mic. 131

Oricum, deocamdatã informaþiile de mai sus trebuie primite cu reþinere. În legãturã cu problema de mai sus mã voi strãdui sã adun date noi ºi atunci îl voi informa pe tovarãºul ministru[11]. Imre Juhász, însãrcinat ad interim Ministerului de Externe, Budapesta (Magyar Országos Levéltár, KÜM [Arh.St.Budapesta, Ministerul de Externe], XIX-J-1-j-Rom-27/a006162/1956, f.2-4) [1] Gh. Gheorghiu-Dej (1901-1965), secretar general al CC al PCR în urma Conferinþei Naþionale din 16-21 octombrie 1945. Începând din acest an, a ocupat postul de ministru al Comunicaþiilor ºi Lucrãrilor Publice, între 1948-1952 a fost prim-vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri, apoi prim-ministru (1952-1955). În 1961 devine preºedintele Consiliului de Stat. Despre viaþa ºi activitatea acestuia, fãrã distorsiunile obiºnuite în epoca comunistã, vezi: Stelian Tãnase, Elite ºi societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej, 1948-1956, Bucureºti, Edit. Humanitas, 1998; Paul Sfetcu, 13 ani în antecamera lui Dej, Bucureºti, Edit. Fundaþia Culturalã Românã, 2000. În ceea ce priveºte problema cultului personalitãþii, vezi Hotãrârea CC al PCUS cu privire la lichidarea cultului personalitãþii, în „Scânteia”, XXV, 1956, nr. 3638 (3 iulie). [2] János Fazekas (n. 1926), membru al CC al PCR (1955-1984) ºi secretar al acestuia (19551965), ministru al Industriei Alimentare (1961-1965), viceprim-ministru al guvernului (19651982), ministru al Comerþului Interior (1974-1980). [3] Nicolae Ceauºescu (1918-1989), membru al CC al PCR din 1945 ºi al Biroului Politic, secretar (1954-1965) ºi secretar general al CC al PCR (1965-1989), secretar ºi adjunct la Ministerul Agriculturii (1948-1950), adjunct al ministrului Apãrãrii Naþionale (1950-1954), preºedinte al Consiliului de Stat (1967-1989) ºi preºedinte al Republicii Socialiste România (din 1974). A fost rãsturnat de la putere la 22 decembrie 1989. [4] Mihai Mujic (1912-1967), membru al CC al PCR (1945-1960), preºedinte al Sindicatelor Miniere (1949) ºi secretar general al Consiliului Central al Sindicatelor (1954-1959), vicepreºedinte al Marii Adunãri Naþionale (1953-1957), din 1946 deputat în fiecare legislaturã (pânã în 1961), membru în Comisia Centralã de Revizie (1960-1965). [5] Este vorba de Constanþa (Tanþa) Gheorghiu (n. 1931), profesoarã la Institutul Politehnic din Bucureºti, cãsãtoritã împotriva voinþei tatãlui cu cântãreþul Cezar Grigoriu, de care a divorþat, recãsãtorindu-se cu actorul Stamate Potescu. Gh. Gheorghiu-Dej a mai avut o fiicã, Vasilica (Lica) Gheorghiu (1928-1987), care a devenit actriþã, jucând în mai multe filme. S-a cãsãtorit cu Marcel Popescu, fost aghiotant al lui Emil Bodnãraº, devenit dupã aceea membru în CC al PCR ºi ministru al Comerþului Exterior (în 1954) ºi al Comerþului (1957-1959). Ulterior, Lica Gheorghiu a avut o aventurã sentimentalã cu dr. Gh. Plãcinþeanu, care a fost arestat ºi încarcerat, murind în închisoare. Deºi avea trei copii cu soþul ei, a divorþat, recãsãtorindu-se cu Gh. Rãdoi, director al Uzinelor „Steagul Roºu” din Braºov (1960), membru al CC al PCR (19551969), ministru al Industriei Construcþiilor de Maºini (1963) ºi vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri (din martie pânã în august 1965), ajuns ulterior director general al Uzinelor „Sãmãnãtoarea” din Bucureºti. [6] Elvira Godeanu (1904-1991), actriþã de teatru din Bucureºti. Actualmente numele acesteia este purtat de Teatrul Dramatic din Târgu Jiu, inaugurat în decembrie 2002. [7] Iosip Broz Tito (1892-1980), liderul Partidului Comunist Iugoslav ºi preºedinte al þãrii (1953-1980). Aproape imediat dupã cel de-al II-lea rãzboi mondial, neînþelegerile dintre Tito ºi Stalin au dus la calificarea celui dintâi drept „fascist”, însã dupã moartea dictatorului sovietic statele comuniste au reluat treptat relaþiile diplomatice cu Iugoslavia: Ungaria la 31 august 1953, iar România abia la 19 iunie 1954. Vizita lui Tito la Bucureºti a avut loc între 23-26 iunie 1956, liderul iugoslav aflându-se anterior la Moscova (1-23 iunie). [8] În contextul relaþiilor tot mai tensionate dintre URSS ºi Iugoslavia, liderii români, prin Hotãrârea Consiliului de Miniºtri nr. 200/1951, au impus crearea unei „zone de siguranþã” la frontiera cu Iugoslavia, prin dislocarea unor categorii de persoane considerate periculoase. În intervalul 1951-1956, numãrul deportaþilor bãnãþeni în „deºertul” Bãrãganului a depãºit cifra

132

de 40.000 (chiaburi, etnici sârbi, persoane originare din Basarabia sau Bucovina, infractori ºi toþi cei consideraþi „titoiºti”). [9] Vasile Luca (1898-1963), muncitor ceferist, secretar PCR la Braºov (1924-1929) ºi Iaºi (1932), fost deputat în Sovietul Suprem din Moscova ºi viceprimar de Cernãuþi (1940-1944), sprijinind în aceastã calitate deportarea românilor din Bucovina ºi fiind recompensat de sovietici cu gradul de maior în Armata Roºie. Dupã 1944 a fost membru în secretariatul CC al PCR, vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri ºi ministru al Finanþelor (1947-1952). În 1952 a fost acuzat de deviaþionism ºi trãdare, fiind condamnat la moarte, pedeapsã comutatã la închisoare pe viaþã. Asemenea lui Pãtrãºcanu, a fost reabilitat în 1968. Soþia lui Vasile Luca, Elisabeta (nãscutã Birnbaum, anterior fusese cãsãtoritã cu Avram Weissman), era fostã luptãtoare în Brigãzile Roºii din Spania. În anii rãzboiului, pe când era la Moscova, a fost secretara Anei Pauker. Din 7 iunie 1950 va fi membrã în Comitetul Cinematografiei, eliberatã din funcþie la 12 iulie 1952 ca „necorespunzãtoare” (printre altele i s-a imputat a fi sionistã), în cadrul îndepãrtãrii celor din anturajul grupului Pauker-Luca-Georgescu (mai semnificativi: Valter Roman, Mihail Boico, C. Neumann, Mihail Patriciu º.a.). Vezi D. ªandru, Gh. Oniºoru, Procesul lui Vasile Luca, în vol. Anii 1954-1960. Fluxurile ºi refluxurile stalinismului. Comunicãri prezentate la Simpozionul de la Sighetu Marmaþiei, 2-4 iulie 2000, ed. Romulus Rusan, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 2000, p.425-436. Ana Pauker (1890-1960), fiica unui haham ortodox, Herº Kaufman Robinsohn, nãscutã la Codãeºti (jud. Vaslui), dar stabilitã ulterior la Bucureºti, împreunã cu pãrinþii. În 1920 intrã în Partidul Comunist, iar în 1936 este arestatã ºi condamnatã la închisoare. În urma unui schimb de prizonieri politici cu URSS (în 1940), Ana Pauker se stabileºte la Moscova. Revine în þarã dupã 23 august 1944, ajungând secretar al CC al PCR, apoi ministru de externe ºi prim vicepreºedinte al guvernului Groza. Deºi s-a declarat mereu atee, a þinut strânse legãturi cu coreligionarii ei, facilitând – din poziþiile ce le-a deþinut – emigrarea a peste 100.000 de evrei în Israel. A fost ºi unul din motivele principale pentru care a fost arestatã în 1952 (dar sub acuzaþia de „deviaþionism de dreapta”), exclusã din partid, însã, fãrã a mai fi judecatã, i s-a stabilit domiciliu obligatoriu. Asupra ei vezi excelenta lucrare a lui Robert Levy, Gloria ºi decãderea Anei Pauker, Iaºi, Edit. Polirom, 2002. Teohari Georgescu (1908-1976), membru de partid din 1929. Dupã 23 august 1944 devine subsecretar de stat la Ministerul de Interne, iar de la 6 martie 1945 titularul acestui departament, pânã în 1952. Pe linie de partid a fost membru al Secretariatului, al Biroului Politic ºi al Comitetului Central al PCR. La 18 februarie 1952 a fost arestat pentru „deviere de dreapta” (acuzaþii aduse în principal Anei Pauker ºi lui Vasile Luca), însã nu a fost condamnat, nemaiocupând nici o funcþie de partid ºi devenind directorul unei întreprinderi poligrafice (1953-1972). Vezi H. Nestorescu-Bãlceºti, Teohari Georgescu (1908-1976), în „Arhivele totalitarismului”, III, 1995, nr. 1, p.210-213; idem, Epurarea lui Teohari Georgescu, 1952, în „Arhivele totalitarismului”, VI, 1998, nr. 4, p.189-214). Încã din 1952, trei din cei patru membri ai Secretariatului Biroului Politic al PCR (este vorba de cei menþionaþi mai sus) au fost criticaþi în cadrul Plenarei CC al PCR din 19 februarie-1 martie, fiind „demascaþi” ca „deviatori de dreapta”. [10] Alexandru Moghioroº (1911-1969), ilegalist, dupã 1948 membru în Biroul Politic al CC al PCR, secretar al CC al PCR (1948-1954, 1965-1969), preºedinte al Comitetului de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole (1950-1951), prim-vicepreºedinte ºi vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri (1954-1965). În 1953 a fost numit ºeful comisiei de partid care s-a ocupat de cercetarea cazului Anei Pauker. [11] Asupra impactului produs în societatea româneascã de Raportul secret al lui Hruºciov prezentat la Congresul XX al PCUS vezi Dennis Deletant, România sub regimul comunist, trad. Delia Rãzdolescu, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 1997, p.104-107; Stelian Tãnase, Elite ºi societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej, 1948-1965, Bucureºti, Edit. Humanitas, 1998, p.120134; Ioana Boca, 1956 – Un an de rupturã. România între internaþionalismul proletar ºi stalinismul antisovietic, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 2001, p. 22-49.

133

6 M. Constantinescu L. Rãutu[1], I. Fazekas Extras din protocolul ºedinþei Biroului Politic al CC al PMR din 18 septembrie 1956 I. Cu privire la propunerile privind unele probleme referitoare la populaþia maghiarã din RPR. 1. Se aprobã ca periodic în revistele româneºti sã aparã o paginã care sã trateze probleme ale literaturii naþionalitãþilor. 2. În ce priveºte încadrarea tov. Szemlér Ferencz[2] ca secretar al Uniunii Scriitorilor, tov. Miron Constantinescu[3] va lua mãsuri pe linie de stat în vederea aprobãrii postului respectiv în schemã. 3. Tov. Miron Constantinescu, I. Fazekas ºi P. Þugui[4] vor controla felul cum s-a îndeplinit sarcina trasatã de CC al PMR de a se crea la Uniunea Scriitorilor o comisie a literaturii naþionalitãþilor ºi care este activitatea acestei comisii, informând Secretariatul CC al PMR despre aceasta. 4. Sã se ia mãsuri în vederea elaborãrii istoriei literaturii contemporane (de la 23 august 1944 încoace) a naþionalitãþilor conlocuitoare din RPR, în cadrul istoriei literaturii poporului român. Tov. M. Constantinescu, I. Fazekas ºi P. Þugui sã elaboreze un program concret de lucru în aceastã privinþã[5]. 5. În ce priveºte crearea Editurii de Stat în limba maghiarã se stabileºte ca sã se mai studieze problema ºi sã se rezolve într-una din viitoarele ºedinþe ale Biroului Politic. 6. Prezidiul Consiliului de Miniºtri va lua mãsuri pentru acordarea de norme ºtiinþifice unui numãr de oameni de ºtiinþã maghiari de la Universitatea „Bolyai” din Cluj. 7. Tov. M. Constantinescu ºi I. Fazekas vor pregãti propuneri cu privire la alegerea unui numãr de oameni de ºtiinþã de valoare, de naþionalitate maghiari, ca membri ai Academiei RPR. De asemenea, vor controla dacã Academia RPR a luat mãsuri pentru tipãrirea unor lucrãri ºtiinþifice în limba maghiarã. 8. În cinstea celei de a 10-a aniversãri a proclamãrii RPR, se va organiza o lunã a artei ºi literaturii RPR sub lozinca „creaþii noi în cinstea celei de a 10-a aniversãri a proclamãrii RPR”. În cadrul acesteia se va organiza decada artei ºi literaturii naþionalitãþilor conlocuitoare din RPR. Tov. M. Constantinescu, I. Fazekas ºi Direcþia de Propagandã ºi Culturã a CC al PMR vor întocmi un program concret cu privire la mãsurile necesare pentru organizarea acestei acþiuni. 9. Sã se ia mãsuri pentru întocmirea unui program privind aniversarea zilei de naºtere a lui Arany János[6], reorganizarea muzeului „Arany János” din Salonta, reg. Oradea, ºi restaurarea casei de naºtere a lui Ady Endre[7]. În ce priveºte propunerea de a se acorda numele lui „Ady Endre” comunei în care s-a nãscut poetul, se stabileºte ca în prealabil sã fie consultaþi ºi cetãþenii din comuna respectivã ºi organele locale. 10. Se aprobã ca Uniunea Scriitorilor sã aibã legãturã pe linie de stat cu un tovar㺠vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri. 134

11. În ce priveºte definitivarea profilului Universitãþii „Bolyai”, se stabileºte sã se întocmeascã un studiu concret în aceastã problemã, avându-se în vedere ºi materialul ce se pregãteºte pentru profilarea învãþãmântului superior ºi sã se supunã spre aprobare Biroului Politic al CC al PMR. 12. Sã se formeze o comisie care sã analizeze cum se aplicã hotãrârea CC al PMR ºi a Consiliului de Miniºtri cu privire la ºcolile de culturã generalã în problema ºcolilor ºi secþiilor cu limba de predare maghiarã, controlând ºi programul acestor ºcoli. Aceastã comisie va analiza ºi va prezenta propuneri ºi în ce priveºte îmbunãtãþirea predãrii limbii române în ºcolile cu limba de predare maghiarã. 13. Se va elabora un articol în „Scânteia” despre succesele obþinute pe linia rezolvãrii problemei naþionale în RPR, articol ce urmeazã sã aparã apoi în toatã presa. Articolul va fi vãzut ºi de membrii Biroului Politic al CC al PMR. 14. Secþia de propagandã ºi agitaþie a CC al PMR, împreunã cu Comisia de partid pentru problemele naþionalitãþilor, vor elabora un plan privind apariþia unui ciclu de articole în legãturã cu problema naþionalã. 15. Se vor prezenta propuneri Secretariatului CC al PMR cu privire la numirea unui locþiitor al ministrului Culturii care sã se ocupe de problemele culturii minoritãþilor naþionale ºi numirea unui secretar al Comitetului Regional de Partid Cluj, de naþionalitate maghiarã, cu o bunã pregãtire marxist-leninistã ºi care cunoaºte problemele literaturii maghiare. Consiliul de Miniºtri va lua mãsuri în vederea creãrii în cadrul Ministerului Învãþãmântului a unei direcþii care sã se ocupe de învãþãmântul general în rândul minoritãþilor naþionale din RPR. 16. Un colectiv compus din tovarãºii M. Constantinescu, I. Fazekas ºi Vaida Vasile[8], împreunã cu un grup de tovarãºi de la secþiile respective ale CC al PMR, Ministerul Culturii ºi Comisia de Partid pentru Problemele Naþionalitãþilor, se vor deplasa în regiunea Cluj pentru a lua mãsuri privind întãrirea muncii de partid în rândul intelectualilor. Cu acest prilej, tov. M. Constantinescu ºi I. Fazekas vor sta de vorbã ºi cu Balogh Edgár[9], Iordachi Lajos[10] ºi Demeter János[11], în legãturã cu situaþia acestora. 17. Comisia Controlului de Partid va reexamina situaþia de partid a lui Kacsó Sándor[12]. (Arh.St.Bucureºti, CC al PCR. Cancelarie, dos. 99/1956, f.25-27) [1] Leonte Rãutu (1910-1993), cu numele adevãrat de Lev Oigenstein, în anii rãzboiului a fost redactorul ºef al emisiunilor difuzate în româneºte de Radio Moscova. Din 1948 devine membru al CC al PCR, membru al Comitetului Politic Executiv (1955-1981), secretar al CC al PCR (1965-1969), vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri (1969-1972), rector al Academiei „ªtefan Gheorghiu” (1972-1982). [2] Ferenc Szemlér (1906-1978), poet, dramaturg ºi traducãtor. Dupã absolvirea facultãþii de drept din Bucureºti, se stabileºte la Braºov, unde profeseazã avocatura ºi publicistica. Pânã la 23 august 1944 a publicat deja patru volume de versuri ºi unul de prozã, datã dupã care activitatea sa capãtã a amploare deosebitã. Va tipãri aproximativ 70 de volume, remarcându-se totodatã ca unul din animatorii vieþii literare maghiare din România. În afara funcþiei de secretar al Uniunii Scriitorilor, menþionatã aici, a fost o vreme ºi redactor la revista „Igaz Szó”. Din lucrãrile sale se cuvin a fi reþinute: Arkangyalok bukása [Cãderea arhanghelilor] (1947), A híd elkészül [Se ridicã podul] (1950), A földalatti erdõ [Pãdurea subteranã] (1950), Harcolni hivén [Sã luptãm cu credinþã] (1953), Válogatott versek [Versuri alese] (1955), A hárompúpú hegy [Muntele cu trei cocoaºe] (1957), Augusztustól augusztusig [Din august pânã în august] (1963, antologie ce conþine trei romane), Versek [Versuri] (1967, douã volume ce reunesc poezii din perioada 1924-1944), A mirigy esztendeje [Molima] (1969), Fekete csillag [Steaua neagrã] (1973), Százlátó üveg [Caleidoscop] (1977) º.a., multe traduse ºi în româneºte de Demostene Botez,

135

Adrian Hamza, Ion Chinezu ºi Veronica Porumbacu. Cu tentã memorialisticã vezi lucrãrile sale Búcsú az ifjúságtól [Rãmas bun tinereþe] (1957) ºi Harc szélmalmokkal. Kísérletek [Lupta cu morile de vânt. Eseuri] (1979). Pentru activitatea literarã a fost rãsplãtit cu premiul Baumgarten (1944), premiul de stat (1953) ºi al Uniunii Scriitorilor pentru traducerea volumului Pomul roºu al lui Zaharia Stancu (1973). [3] Miron Constantinescu (1917-1974), membru al PCR din 1936, din august 1944 redactor ºef al „Scânteii”. A fost membru în Biroul Politic (1948-1960), membru în CC al PCR (1945-1955; 1968-1974) ºi secretar al acestuia (1952-1954), preºedinte al Comisiei de Stat a Planificãrii (1949-1955) etc. Raportul secret prezentat de Nikita Hruºciov la Congresul al XX-lea al PCUS, în februarie 1956, prin care era condamnat – printre altele – ºi „cultul personalitãþii”, l-a fãcut pe Miron Constantinescu sã creadã cã ar fi momentul propice de a-l înlãtura de la putere pe Gheorghiu-Dej, asociindu-se în aceastã acþiune cu Iosif Chiºinevschi. Aºa cum se va constata ºi din documentele din volumul de faþã, anul 1956 pare sã-i confere lui Constantinescu o alurã de lider, de factor de decizie important, care aproape cã eclipseazã pe ceilalþi. În fapt, ºedinþa Biroului Politic al CC din 3-12 aprilie 1956 a fost un veritabil semnal de alarmã pentru el ºi aliatul sãu, arãtând cã Gheorghiu-Dej se bucura de o poziþie solidã ºi beneficia de numeroºi susþinãtori. Alãturi de Iosif Chiºinevschi, Constantinescu va fi exclus din conducerea partidului în 28 iunie-3 iulie 1957. Abia Nicolae Ceauºescu l-a readus în viaþa politicã, devenind ministru al Învãþãmântului (1969-1970), vicepreºedinte al Consiliului de Stat (1972-1974), rector al Academiei „ªtefan Gheorghiu” (1970-1972), preºedinte al Marii Adunãri Naþionale. Asupra acestuia vezi Andi Mihalache, Miron Constantinescu – breviar biografic, în „Xenopoliana”, VII, 1999, nr. 1-2, p.104-115; Fl. Tãnãsescu, Miron Constantinescu (1917-1974), în „Arhivele totalitarismului”, VII, 1999, nr. 3-4, p.248-250; Alina Tudor, Lupta pentru putere în PMR. Cazul Miron Constantinescu-Iosif Chiºinevschi, în vol. Anii 1954-1960. Fluxurile ºi refluxurile stalinismului. Comunicãri prezentate la Simpozionul de la Sighetu Marmaþiei, 2-4 iulie 2000, ed. Romulus Rusan, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 2000, p.82-88. [4] Pavel Þugui, activist la Secþia de Propagandã ºi Agitaþie ºi la cea de Literaturã ºi Artã a CC al PCR (1948-1953), iar între 1953-1955 adjunct al ministrului Culturii de atunci, Constanþa Crãciun. Din februarie 1955 a fost ºeful secþiei de ªtiinþã ºi Culturã a CC al PCR. Dintr-o perspectivã personalã, vezi Pavel Þugui, Istoria ºi limba românã în vremea lui Gheorghiu-Dej. Memoriile unui fost ºef de Secþie a CC al PMR, Bucureºti, Edit. Ion Cristoiu, 1999. [5] Prima sintezã de Istoria literaturii române, în douã volume, va apare abia în 1964 (vol. I) ºi 1968 (vol. II), sub egida Academiei Române, totalizând 1650 p., nelimitându-se însã doar la epoca prognozatã în documentul de faþã. Pentru perioada de dupã 23 august 1944 a fost publicat volumul lui Dumitru Micu ºi Nicolae Manolescu, Literatura românã azi. 1944-1964 (Bucureºti, Edit. Tineretului, 1965). Distinct, mai târziu, a apãrut cartea lui Pál Sõni, A romániai magyar irodalom története [Istoria literaturii maghiare din România] (Bucureºti, Edit. Didacticã ºi Pedagogicã, 1969), urmatã apoi de volumul lui Lajos Kántor ºi Gustáv Láng, Romániai magyar irodalom 1944-1970 [Literatura maghiarã din România, 1944-1970] (Bucureºti, Edit. Kriterion, 1971, reeditatã în 1973). Cea mai recentã lucrare apãrutã în România asupra acestei teme a fost realizatã de Gavril Scridon, Istoria literaturii maghiare din România, 1918-1989 (Cluj, Edit. Promedia Plus, 1996), deºi stilul redactãrii pare oarecum anacronic faþã de anul publicãrii. [6] János Arany (1817-1882), nãscut la Salonta Mare, unul din marii poeþi maghiari, apreciat ca fondator al poeziei moderne, care ºi-a aflat sursele de inspiraþie în tradiþia folcloricã. Ales membru al Academiei Ungare (1858), a avut ºi funcþia de secretar al acestei instituþii (1865-1879). [7] Endre Ady (1877-1919), scriitor ºi jurnalist maghiar, cunoscut îndeosebi pentru poemele sale de dragoste. Opera sa poeticã a fost publicatã în 12 volume (primul a apãrut în 1899, Versek), iar proza în 7 volume. [8] Vasile Vaida (n. 1909), membru al CC al PCR (1945-1979), ministru al Agriculturii (19481952), prim-secretar al Comitetului Regional PCR Cluj în mai multe rânduri (ultima datã începând cu finele anului 1956). Ulterior va deveni preºedintele Casei de Pensii a Cooperativelor Agricole de Producþie (din 1969) ºi al Casei de Pensii ºi Asigurãri Sociale (din 1975), membru al Comisiei Centrale de Revizie (1979-1984). [9] Edgár Balogh (1906-1996), absolvent al facultãþii de litere din Praga (1928). Se afirmã ca istoric ºi critic literar, fiind redactor la „Brassói Lapok” (1937-1940) ºi „Világosság” (1944-1948). A fost profesor la Facultatea de filologie din Cluj între 1948-1968 (catedra de literaturã maghiarã) ºi redactor ºef adjunct la „Korunk” (1957-1970). A fost unul din conducãtorii

136

Uniunii Populare Maghiare (vicepreºedinte între 1945-1949). Vezi E. Balogh, A szeretet dicsérete [Lauda iubirii], în „Keresztény Szó”, Cluj, III, 1992, nr. 4, p.11-13. [10] Lajos Jordáky (1913-1974), absolvent al Universitãþii din Cluj, doctor în economie ºi ºtiinþe sociale (1944). Profesor la facultatea de istorie ºi cercetãtor la Institutul de istorie ºi arheologie din Cluj. Deºi a fost militant social-democrat ºi comunist înainte ºi dupã 1944, a cunoscut detenþia politicã în 1952-1955 ºi 1957-1958. În documentele volumului Minoritãþi etnoculturale. Mãrturii documentare. Maghiarii din România (1945-1955), coord. Lucian Nastasã, Cluj, CRDE, 2002, se gãsesc numeroase referiri la el, inclusiv pentru perioada de „disgraþie”. Ca istoric, a publicat lucrãri asupra miºcãrii muncitoreºti ºi socialiste, biografii ºi monografii, precum: A tudományos szocializmus Franciaországban [Socialismul ºtiinþific în Franþa] (1945), A márciusi ifúság [Tineretul din martie] (1956), Az erdélyi némafilmgyártás története, 1903-1930 [Istoria filmului mut în Transilvania] (1980), Janovics Jenõ és Poor Lili (1971) etc. Asupra lui vezi Dávid Gyula, Erdélyi irodalom világirodalom [Literaturã ardeleanã, literaturã universalã], Csíkszereda, Pallas-Akadémia Könyvkiadó, 2000, p.215-230. [11] János Demeter (1908-1988), membru marcant în UPM ºi PCR, unul din membrii fondatori ai revistei „Erdélyi Fiatalok” (1930-1940). Absolvent al facultãþii de drept din Cluj, doctor în ºtiinþe juridice, a activat în miºcarea comunistã încã din perioada interbelicã (a fost ºi redactor al ziarului „Falvak Népe”, organ al PCR, în ilegalitate). Dupã rãzboi a fost avocat ºi profesor universitar la Cluj, deputat în Marea Adunare Naþionalã. Aflat în strânse relaþii cu grupul Lajos Jordáky, J. Demeter este condamnat politic în 1950, în 1956 fiind reabilitat. Între 1969-1976 a fost preºedintele filialei clujene a Consiliului Muncitorilor de Naþionalitate Maghiarã. Pentru o mai bunã imagine asupra lui János Demeter, vezi fondul arhivistic creat sub numele acestuia ºi aflat în custodia Societãþii Muzeul Ardelean din Cluj. [12] Sándor Kacsó (1901-1984), absolvent al Universitãþii din Cluj, jurnalist ºi prozator. În toamna anului 1944 a fost internat în lagãrul de la Târgu Jiu (pânã în primãvara anului urmãtor), apoi devine deputat UPM de Odorhei (1946-1952) ºi preºedinte al acestei formaþiuni (1948). Va ocupa funcþia de redactor ºef la ESPLA (Cluj), publicând totodatã douã volume de amintiri: Virág alatt, iszap fölött [Sub flori, deasupra mâlului] (1971) ºi Fogy a virág, gyûl az iszap [Florile trec, mâlul creºte] (1974), în afara celorlalte tipãrite în perioada interbelicã. A tradus mai multe cãrþi din rusã ºi românã.

7 Jegyzõkönyvi kivonat A Kolozs tartományi pártbizottság épületében 1956. szeptember 26-án tartott megbeszélésérõl. Jelen vannak: Fazekas János elvtárs, az RMP KP titkára, Ardeleanu és Bihari elvtársak, Vajda Vasile elvtárs, a tartományi pártbizottság titkára, valamint Weiszmann Endre, Csehi elvtársnõ, Tóth J. elvtárs mint a megbeszélésre kerülõ „Bolyai” egyetemmel kapcsolatban készített referát szerkesztõbizottsága. A megbeszélés tárgya: A fenti szerkesztõbizottság által összeállított referát megbeszélése: Hogyan harcolt az alapszervezet a „Bolyai” egyetemen megnyilvánuló nacionalizmus ellen. („A megbeszélés elején nem voltam jelen, ezért errõl anyagot nem írhatok” – gyorsíró megjegyzése.) Tóth elvt.: Véleménye szerint az értelmiség egyáltalán nem mentes a nacionalizmus mételyétõl. Elvben egyetért azzal, hogy Weiszmann elvtárs általános megfogalmazása így nem jó. Úgy látom, hogy az értelmiség nagy része közeledik a szocializmus felé, ezt a polgári értelmiséget kell megnyerjük. Weiszmann Endre: Az egyetemen az idõsebb elvtársak nagy részénél nem mondhatjuk, hogy a párt teljesen odaadó fiai, arról beszélhetünk, hogy ennek az

137

értelmiségnek egy része jelenleg a párt sorai felé inkadrálódik, és támogatja a rendszert. Tóth elvt.: A magyar nacionalizmus minden egyes társadalmi vonatkozású problémából nacionalizmust csinál, nemzetiségi kérdést csinál a kulákkérdésbõl is. Nyilvánvalóan a kérdés ilyen értelmezésének lehetõsége az osztály részérõl fennáll. Bizonyos hatásra kell számítani a kispolgári elemeknél. Fazekas János elvt.: Az, ahogyan a nacionalizmus fertõzésérõl beszél a referát, illetve ahogyan azt az egyik elvtárs megfogalmazta, egészségtelen álláspont, helytelen a megfogalmazás. Nem találja jónak, ahogyan elkészítették a következtetést, nem kellett volna országos jellegû konklúziót levonni. Tóth elvtárs: A kollektívának a rendelkezésére álló két hónap nem volt elegendõ, nem tudták még jobban megfontolni a dolgot. Csehi elvtársnõ: Véleménye az, hogy nagyon sok mindennel foglalkoztak, és elsiklottak a dolgok felett. Fazekas János elvt.: Pártellenes tézis az, amit az egyik elvtárs megfogalmazott, mikor azt mondja, hogy román, magyar nemzetiség. Mi elõször kommunisták vagyunk, és azután számítunk magyar nemzetiségûnek, az elvtársnõ is benne van ebben. Éppen ezért volt az elsõ kérdésem ez az elvtársakhoz. Tóth elvtárs: Általános jellegû kérdésben általános, országos jellegû javaslatokat nem lehet egy intézménnyel kapcsolatban tenni. Amíg nem verifikáljuk le a helyességét, ez nem lehet országos jellegû javaslat. Országos jellegû konklúziót csak az országos helyzet ismeretében lehet levonni. Csehi elvtársnõ: Neki nem volt probléma az, hogy országos jellegû vagy nem a konklúzió. Ott volt az anyag, és abból próbáltak konklúziót levonni. Ezért nem tudott válaszolni a feltett kérdésre. Úgy nézték a kérdést, hogy itt van az anyag, és konklúziót vonnak belõle, olyant, amilyent tudnak. Nem tudtak városi, tartományi viszonylatban konklúziót levonni, az igaz. Fazekas elvtárs: Felolvassa a 97. oldal 1. fejezetét. Megjegyzi, hogy országos jellegû javaslatról van szó. Erre nincsen különösebb megjegyzése, csak megállapítja, hogy a dolgok országos jellegûek. Ardelean elvtárs: Helyesnek tartotta, hogy nem tehettek általános javaslatot. Helytelen volt általános jellegû konklúziót levonni, amikor nem volt rá lehetõség, és meghatalmazásuk sem volt reá. Weiszmann elvtárs: Hozzáteszi, hogy nem általános érvényû konklúziót vontak le, hanem az anyagból vonták le a konklúziót. Tóth elvtárs: Az anyagból adódtak olyan következtetések, amelyek meg nem oldhatók városi viszonylatban, de az nem azt jelenti, hogy országos viszonylathoz tartoznak. Fazekas J. elvtárs: (Felolvassa a referát 98 oldalát.) Ardelean elvtárs: Szükségtelennek és helytelennek tartja, hogy általános jellegû konklúziót vontak le akkor, amikor nem volt rá lehetõség. Fazekas J. elvtárs: Itt nem arról van szó, hogy valakinek a fejére akarunk ütni, hanem lássák be az elvtársak, hogy hol hibáztak, de jó, ha erre saját maguk jönnek rá. Majd megmondjuk hogy hol dolgoznak helyesen. Weiszmann E.: Belátja, nem volt joguk országos jellegû konklúzió levonására. 2. kérdés: Nem tudjuk konkrétan, mi itt a párttag álláspontja, és melyek azok a részek, ami nem a ti álláspontotok, hanem összegyûjtött vélemények.

138

Weiszmann E.: Az volt a legnagyobb problémánk, hogyan csoportosítható az anyag. Az volt elõször a véleményük, hogy odaadják mindenüvé, hogy a megnyilvánulás nacionalista, vagy nem. De az anyag nagyságánál fogva képtelenek voltak ezt megcsinálni, képtelenek voltak ezt elvégezni, ezért elvetették ezt a megoldást, és próbálkoztak más megoldással. Tóth elvtárs: Ott, ahol idegen álláspont jelentkezett és ki van mutatva, állást foglaltak a nacionalista megnyilvánulással szemben, azért, mert megoldottnak látták a kérdést. Igyekeztek marxista módon állást foglalni. Vannak olyan esetek, ahol az állásfoglalásunk azért ütközik össze, mert túl bonyolultnak látták a dolgokat. Azért próbálkoztak továbbadni azt a nézetet, amely bizonyos körökben kering, és eljutott hozzánk. Más esetekben kimutattuk, hogy az anyag másoktól származik, vagy nem. Amikor az anyagot összegeztük, a munka nemcsak arra korlátozódott, amit 4 hét alatt összegyûjtöttünk, hanem néhány évvel ezelõtti eseteket is feldolgoztunk. Pld. egy diák megnyilvánulása a Szabédi elvtárssal kapcsolatos vitában. Ez a nyáron történt, és a hangulat ez volt, és a megfogalmazás elhangzott. Nemcsak olyan anyagot dolgoztunk tehát fel, amit 4 hét alatt gyûjtöttünk, hanem régieket is. Természetesnek tartom, hogy a megfogalmazásban vannak hiányosságok is. Mi megfogalmaztuk azt, amit ebben a szakaszban összegyûjtöttünk. Általában, ahogyan átolvastuk a dolgokat, eléggé világosan meg lehet látni azt, mivel értünk egyet, és mivel nem. Újabban elolvasva sem tûnt fel, hogy ez a bizottság véleménye, akkor, amikor nem a bizottságról, hanem az anyag feldolgozásáról van szó. Csehi elvtársnõ: Fenti véleményhez hozzáteszi, hogy a munka és vita közben az eredmény az volt, hogy adjuk tovább az anyagot, és ha felmerül az, hogy egyes elvtársak feltételezhetik, hogy ez a kollektíva véleménye is lehet, s ha úgy látják helyesnek, a pártnak módjában lesz megtudni, mi a helyzet ebben a kérdésben. Véleményünk az volt, hogy esetenként olyan tényekrõl van szó, amelyek fennállnak, éppen azért adjuk ezt tovább. Fazekas J. elvtárs: Példának hozza fel az autonóm tartománnyal kapcsolatos fejezetet. Itt vagyunk Kolozsváron, és nem ismerjük jobban a problémákat. De a magyar és román nacionalizmus, amikor a párt úgy határozott, hogy az autonóm tartományt létrehozza, nagy elkeseredéssel fogadott bármilyen nagy jelentõségû megvalósítást. Ismerjük a magyar nacionalizmus különbözõ véleményét ezzel a kérdéssel kapcsolatban. Be kellett volna tenni ezt ebbe a fejezetbe, hogy ma hogyan áll a helyzet ebben a kérdésben. Az elvtársak nem mutatták meg a referátban, hogyan állanak a dolgok ma. Tóth elvtárs: Megjegyzi, hogy az elsõ fejezetben világosan beszélnek errõl a kérdésrõl. Fazekas J. elvtárs: Feladatot kaptak az elvtársak ennek az anyagnak az elkészítésére, és dokumentációs anyagot szedtek össze, nem foglaltak álláspontot. Csehi elvtársnõ: Fel van sorolva a nacionalisták véleménye azért, hogy ha érdemesnek tartják az elvtársak, nézzék meg, van-e az anyagunknak alapja. Weiszmann E: Nem látja tisztán, hogyan lehet akár 120 oldalon is ezt a kérdést megvalósítani. Nem tudja másképpen elképzelni. Fazekas J. elvtárs: Meg van írva, magyar értelmiségi körökben a burzsoá nacionalista körök hogyan vélekednek egyes problémákról. Tóth elvtárs: Véleménye szerint az következne, hogy minden oldalon rá kellene írni, hogy: Vigyázat, informatív anyag.

139

Fazekas J. elvtárs: Meg van gyõzõdve, hogy dokumentatív anyagot csináltak, de ha azt csináltak, akkor legyen dokumentatív, mert az anyag megnevezése is az. Csehi elvtársnõ: Nem hárman akartak szerepelni a párt elõtt ezzel a munkával, csak tovább akarták adni az anyagot. Segíteni akartak ezzel a pártnak. Mikor leülünk tárgyalni, kell tudjuk, hogy mirõl van szó, kell tudjuk, hogy csak dokumentációs anyagról van szó. Tóth elvtárs: A párttartomány tudta, hogy csak dokumentációs anyagot akartak adni. Mikor kialakult a szélesebb kontúr, a tartomány tudta, hogyan dolgozunk. Fazekas J. elvtárs: Azért hívta fel a figyelmet a kis problémára, mert a mindennapi aktivitásban erre is fel kell figyelni. Nemcsak jegyzõkönyvbe kell feljegyezni a dolgokat, hanem az anyag elnevezésénél is. Felhívja a figyelmet, ha dokumentációs anyagot csináltak, azt másképpen tárgyaljuk meg. Ha anyagot készítünk, akkor minden kérdést szem elõtt kell tartani. Tóth elvtárs: Felolvassa a 3. kérdést. Majd megjegyzi, hogy nem arról van szó, hogy a párttagok nagy része, hanem a párttagok jelentõs része, azokon a gyûléseken, amelyeknek jegyzõkönyve a kezünkben van, nem mondták el a gyûlésen azt amit elmondtak a gyûlés elõtt vagy utána. Emlékszik, a matematika-fizika kar jegyzõkönyvei milyen semmitmondóak, akkor, amikor ez a kar olyan sokat politizál, és olyan idegenül. A jegyzõkönyv szócséplés, kár volt elolvasni. Részt vett a történelem- és nyelvészkar ülésein is. Tudja, hogy voltak ott olyan elvtársak, akiknek van problémája, de nem jött ki vele az ülésen. Véleménye szerint, amit mond, az nem a párttagság lebecsülése, hanem reális tény, hogy a párttagság nincsen olyan színvonalon, hogy minden fenntartás nélkül elmondja a véleményét. Ehhez azonban objektív feltételek is hozzájárultak. Volt ugyanis eset rá, hogy aki elmondta a véleményét, betörte a fejét. Az utóbbi években az egyetemen volt olyan hangulat, hogy jobb hallgatni. Weiszmann elvtárs: Ma már, ha megkérdezzük, az elvtársak megmondják a véleményüket. 1953-ban teljesedett ki a fejbe verés, saját magára is érti ezt, amikor elvették a kedvét hosszabb idõre attól, hogy hozzászóljon a kérdésekhez. De ma s büszkén áll a párt elõtt, mert nem történt gerinctörése, amire büszke. Elmondja, hogy 1948 elõtt tagja volt a pártbizottságnak két évig, 1948 után 1952-ig, majd agitátor volt. Az 1952-es események után kétségtelen ül voltak jobboldali elhajlásai, ezeket azonban becsületesen meg is oldotta. Nem követett el becstelenséget, pártellenes tevékenységet. Mikor Bányai elvtárs az egyetemre került, az volt az elsõ megnyilvánulása egy gyûlésen, hogy elmondta, van itt az egyetemen néhány ember, aki káros, és név szerint Weiszmannt és Szarvadi elvtársat (aki azóta meghalt) nevezte meg. Természetes, hogy ezután az emberek rosszul néztek ránk, amibõl az következett, hogy nem választották meg, nem kapott pártmegbízatást. Olyan szellemi nyomás nehezedett rájuk, és rája különösen, ami káros volt számára, munkája számára. 2 évig hallgatott teljes egészében, pártüléseken nem szólt hozzá a kérdésekhez. Nem tudta, mi a tulajdonképpeni helyzete, tudományos tevékenységében sem. Késõbb voltak törekvések, Bányai elvtárs igyekezett visszavonni a véleményét azzal, hogy tévedett, de õ nem fogadhatja el azt a megállapítást egyszerûen, hogy az elvtárs tévedett. A felhasznált anyagból nem alakultak ki a valóságos tények. Kiderült, hogy Bányai elvtársat rosszul informálták, és õ felhasználta az anyagot. Ebben az idõben az egyetemi munka konkrét elõrevitelében nem vett részt. A párt azonban megmutatta, hogy ez az egészségtelen szellem káros, és az eredmény 140

az, hogy ez ma már nagymértékben helyre van hozva. Fenti megállapításával kapcsolatban megjegyzi, hogy a párton kívüliekkel a helyzet ugyanaz. Fazekas János elvtárs: Megállapítja, hogy ez, amit mondottak, a 3. kérdéssel van kapcsolatban. Csehi elvtársnõ: Véleménye szerint egyénileg is segíteni kell az elvtársakat, hogy ne féljenek. Fazekas J. elvtárs: Mitõl félnek? Csehi elvtársnõ: Félnek, hogy nem pontosan fogalmaznak, és akkor mi lesz? Fazekas elvtárs: A párttal szemben nem kell félni. Csehi elvtársnõ: Félnek attól is, ha megmondják a véleményüket, abból egzisztenciájukban káruk származhat, az adminisztrációs felelõs visszaüt, rosszul inkadrálják õket. Ezt becsületes elvtársak, propagandisták mondták meg neki. Igyekeznek tanulni, sok fontos kérdést vetnek fel, de félnek a felszólalástól éppen a fenti okoknál fogva. Fazekas J. elvtárs: Kitõl félnek? Csehi elvtársnõ: A párttól nem félnek, hanem a felelõs beosztású párttagoktól félnek. Weiszmann E. elvtárs: A mai tartózkodásnak az oka egyes esetekben az, hogy nem látják eredményét a hozzászólásoknak. Ennek dacára elmondják a véleményüket, de pld. a csoportgyûléseken elhangzott javaslatok a fiókba kerülnek, a jegyzõkönyvbe lefektetve, és a legtöbb esetben elfeledkeztek róluk. Tóth elvtárs: Több olyan esetre emlékszik, amikor a Bolyain határozatba ment valami, és azóta sem történt semmi intézkedés. 4. kérdés: Fazekas J. elvtárs: (Felolvassa az erre vonatkozó anyagot a referátból a 75. oldalon.) Tóth elvtárs: Megjegyzi, hogy bár nem emlékszik pontosan, Benedek elvtársnál volt a fentiekkel kapcsolatos ilyen megnyilvánulás. Valamint Bányai elvtársnõ részérõl is, aki a pártegyetem igazgatója is jelentkezett ez a megnyilvánulás, bár el kell ismerni, hogy az elvtársnõnek sok jó tulajdonsága van. Konkréten Bukarestben is történt egy eset, amikor a tavasszal a társadalomtudományi tanszék értekezlete volt, ahol a XX. kongresszus anyagát dolgozták fel. Itt Gáll Ernõ elvtárs felszólalva, fontos kérdéseket vetett fel, és szó volt magyar nemzeti vonatkozású kérdésekrõl is. Ekkor Varga Béla szót kért, rendre utasította az elvtársat, és azt mondta, hogy seperjen saját épülete elõtt, törõdjön a magyar nacionalizmus és az egyetemmel kapcsolatos problémákkal, a magyar problémákat hadd vessék fel a román elvtársak. Véleményem szerint ezek nem ismerik a problémáinkat, éppen azért tõlünk kell jöjjenek ezek a problémák. Ilyen eseteket sokat tapasztalt, és általánosan elterjedtek. Fazekas János elvtárs: Kérdése, hogy lehet egy párttagnak azt mondani, hogy lojalitás. Kivel szemben lojális az elvtárs? Tóth elvtárs: A lojalitás nem helyes megfogalmazás, és káros, nem fedi a lojalitás helyes értelmezését, hanem annak elferdülése. Fazekas J. elvtárs: Lehet-e feltenni ezt a kérdést, és kivel szemben? Tóth elvtárs: A párttal és a népi demokratikus állammal szemben kell így feltenni a kérdést. Fazekas J. elvtárs: Figyelmezteti, hogy itt elsõsorban pártszerû magatartásról van szó. Tóth elvtárs: Véleménye szerint párthûségrõl kell beszélni, és elvszerûségrõl. 141

Fazekas J. elvtárs: Annak idején a burzsoá Romániában a nemzetiségi kisebbség soraiból kikerült egyes elemek, akik paktáltak a burzsoáziával, azokra mondták, hogy lojalisták, vagy lojálisak, itten pedig kommunistákról van szó. Ardeleanu elvtárs: Lehet valaki lojális a saját szervezetével szemben? Tóth elvtárs: Elvileg nem lehet, a gyakorlatban a személyi kultusz hatása kitermelt egy olyan jelenséget, hogy vezetõ elvtársak felé ilyen értelemben lojálisak legyenek. Megjegyzi azonban, hogy ez nem elvszerû magatartás. Fazekas elvtárs: Megjegyzi, hogy ez merev, pártszerûtlen magatartás, amely nem ismeri a pártszerûség sajátos jellegzetességeit. Megjegyzi továbbá, hogy itt pártaktivistáról van szó, nem kispolgárról. Ardeleanu elvtárs: Eljutottak oda, hogy az az elvtárs, aki nem beszél magyarul, a románsággal szemben lojális, ami ugyanaz, mint régen az Osztrák-Magyar Monarchia idején az árulókkal szembeni magatartás, paktálni a burzsoáziával – a román burzsoáziával a saját érdekéért. Weiszmann elvtárs: Ezzel kapcsolatban megjegyzi, hogy úgy látja a helyzetet, hogy vannak aktivisták, akik a nemzeti kérdésben nem látnak tisztán. Így áll elõ az a helyzet, hogy egy nacionalista magyar elfelejti még azt is, hogy magyar nyelven beszél. Pártunk a Román Munkáspárt, aminek következménye, hogy románul viselkedjünk. Ezzel akarja elhárítani a magyar nacionalizmust. Mert ezek a megnyilvánulások erre engednek következtetni. (indescifrabil) egy idézet az „Elõré”-bõl, amit nem tudunk másképpen tekinteni. Tóth elvtárs: Kijelenti, hogy ez a magatartás nem a párt érdekeit szolgálja. Ardeleanu elvtárs: A Román Munkáspárt internacionalista párt, ha valaki nem nézi a nemzetiségi kérdésben helyesen a dolgokat, akkor nem lojális ebben a kérdésben. Nem véletlen, hogy ilyen kifejezést használnak. Mikor alaposabban vizsgáljuk a kérdést, arra jutunk, hogy a románsággal szemben lojálisak. Valószínûleg az volt a fejében annak, aki ezt a szót használta. Ilyenformán leszögezhetjük, hogy a pártaktivistáknak román nacionalista megnyilvánulásaik vannak. Hatása alá kerültek ezek az aktivisták a román nacionalizmusnak. De akkor ne burkoljuk el a dolgokat, és mondjuk meg, úgy ahogy kell, ne használjunk régi burzsoá kifejezéseket. Fazekas J. elvtárs: Azért kérdeztem, hogy kivel szemben állojálisak azok az elvtársak. Weiszmann elvtárs: A párttal szemben, a pártszervezettel, a népi demokráciával szemben lojálisak. Csehi elvtársnõ: Nem így merült fel bennünk a kérdés, hogy állojális. Fazekas J. elvtárs: Azonban mégis fontos, hogy mi van a referátba beírva. Csehi elvtársnõ: Arról van itt szó, hogy vannak olyan magyar pártaktivisták, akik az elvtársak elõtt mint románok jelennek meg, ami részletkérdés. Vannak a dolognak más oldalai is. Olyanokkal találkozunk, akik attól való félelmükben, nehogy nacionalistáknak tartsák õket, viselkednek így. Fazekas J. elvtárs: Úgy látja, hogy az elvtársnõ tisztán látja a kérdést, nincsen konfúzió a fejében. Itt arról van szó, hogy kivel szemben állojálisak ezek az elvtársak. Tegyétek magatokat tartományi aktivistának, így viselkedsz, és felmerül a kérdés, hogy kivel szemben vagy állojális ebben a népköztársaságban. Tóth elvtárs: Elmondja, hogy 1949-ben amikor Kolozsváron megnyitottak egy tárlatot (képzõmûvészetit), megérkezett a megnyitásra a mûvészeti bizottság képviselõje Vlad elvtárs – akit én személyesen jól ismerek, együtt dolgoztunk. Ez az elvtárs románul tartotta a magyar megnyitót, azután lefordíttatta magyarra. Törve 142

beszélt magyarul, mondva, hogy azért szól magyarul, mert ez nemcsak a Horthy, hanem a Petõfi nyelve is. Furcsa volt ez a jelenség, amikor törve beszél magyarul, pedig nyilvánvalóan jól tud magyarul. Fazekas elvtárs: Megjegyzi, hogy jól beszéli a nyelvet, de ha a „Bolyai” egyetemen kellene elõadást tartson, törve beszélné a nyelvet. Felhozta példának Vajda elvtársat, aki magánbeszélgetésen elég jól beszél magyarul, azonban elõadást nem tud tartani. Csehi elvtársnõ: Felveti a kérdést, hogy sokan vannak, akik két nyelven dolgoznak, úgy gondolja, hogy mind a kettõt jól meg kell tanulják. Hasznosabban tudnak végezni tudományos és propagandamunkát, ha mindkét nyelvet tudják. Ez a nyelvtanulás pluszkötelesség, amelynek eleget kell tenni. Weiszmann elvtárs: Sok munkás elvtárs beszél – bár nehézkesen – azért, mert a munkája az, hogy tömegek között beszéljen. Mi értelmiségiek nehézkesebbek vagyunk, könnyebben ítélkezünk, mert nekünk könnyebben megy a dolog. Meg kell azonban maradnunk a világos érzékelésnél, hogy a magyar nemzeti kisebbség egyik tagja vagyunk. Ez az, amit nem lehet elfelejteni. A maga részérõl azt a tényt, hogy zsidónak született, el szeretné felejteni, azért, mert a megoldását ennek a kérdésnek úgy látja, hogy ez nem probléma. Azonban az aktivisták nagy részére ez a kérdés nem áll. Saját kérdésében azonban fennáll. Csehi elvtársnõ: Szerinte két jelenséget kell nézni, ha a román beszél magyarul, vagy egy aktivista beszél töredezve, rosszul magyarul, ami rossz hatást vált ki. Ezzel számolni kell az illetõ elvtárs és a tömegek miatt is. Tóth elvtárs: Véleménye szerint a nyelv nem ismerése akadályt jelent, ez olyan dolog, aminek visszhangja kél a dolgozók között. Weiszmann elvtárs: Az egyetemen felmerült egy probléma, az, hogy ne küldjenek hozzánk munkás elvtársakat, mert úgy tudnak beszélni, hogy az minket zavar. Fazekas J. elvtárs: Visszatérve a kérdésre, megkérdezi, hogy hogyan állunk a lojalitás kérdésével. Weiszmann elvtárs: Véleménye szerint az ilyen elvtárs nem látja tisztán a párt nemzetiségi politikáját, úgy érzi, hogy tekintve, hogy a román Munkáspárt aktivistája, neki románná kell válnia. Tóth elvtárs: Az ilyen elvtárs, nehogy hibát kövessen el, inkább merev lesz, nehogy nacionalista színben tûnjön fel. Fazekas J. elvtárs: Felteszi a kérdést, hogy egy pártaktivista kivel szemben kell lojális legyen, a Párttal, a Román Munkáspárttal szemben-e. Tóth elvtárs: Az osztályhoz való hûség, a hovatartozás kérdése jelentkezik itten. Fazekas J. elvtárs: Aki a román burzsoázia ideje alatt élt, azokra mondották, akik segítették a nép elnyomását közösen a burzsoáziával. (pld. Ausztria-Magyarország idején) Ezt egy munkáspárti aktivistára nem lehet mondani. Lehet azt mondani, hogy nincsen érzéke a kérdésekhez, vagy nem ismeri azokat, de a párttal hogy legyen állojális? Itt párthûség, pártfegyelem és ideológia kell. Csehi elvtársnõ: Úgy látja, hogy õk rosszul fogták fel a párttal való kapcsolatot. Tóth elvtárs: A kérdést úgy fogták fel, hogy a népköztársaság mint jogutód szerepelt, jött egy torzulás, ami idevezetett. Fazekas János elvtárs: Egy közmondásra hivatkozik: „Összetévesztették a szezont a fazonnal.” Majd leszögezi, hogy az a megfogalmazás a pártaktivistákkal kapcsolatban nem helyes, s ezzel az elvtársak egyetértenek. 143

5. kérdés. Tóth elvtárs felolvassa az erre vonatkozó részt és a kérdést. Nem homályosultak-e el az anyag összegyûjtése közben elõttük voltak a Párt és Kormány megvalósításai. Weiszmann elvtárs: A párt megvalósításai döntõ fölényben vannak ennél a kérdésnél. A politikai hatalom megragadása által alapvetõen megváltozott az egész nemzetiségi kérdés feltevése. Ezen az alapon megoldható és meg is oldódott ez a kérdés. Dokumentációs anyagról lévén szó, nem tartottuk szükségesnek odaírni a megvalósításokat. Ez értelmetlenségnek tûnt fel a szemünkben, és így csak azokat a kérdéseket vettük csak be, ahol a megvalósítások vagy elfelejtõdtek helytelen értelmezés révén, vagy nacionalista megnyilvánulások, amelyeket jónak találtunk a párt elé vinni. Csehi elvtársnõ: A kapott adatok nem tudták elhomályosítani a kérdést. Tóth elvtárs: Pontatlan fogalmazás, hevenyészett munka következménye, és nem az, hogy nacionalista hangulatok hordozójává lettek. Weiszmann E.: Véleménye szerint az történt, hogy elvitte õket az anyag. Fazekas J. elvtárs: Úgy látom, hogy az elvtársak hosszú idõn keresztül gyûjtötték az anyagot és a hiányosságokat, hibákat a párt nemzetiségi politikájának alkalmazásáról. A kérdés az, hogy nem homályosultak-e el a Párt és Kormány megvalósításai, a döntõ jelentõségû megvalósításai az elvtársak elõtt. Tóth elvtárs: A megbeszélések során számtalanszor vetettük össze ezt a kérdést. Világos volt, hogy a megvalósítások felette állnak mindezeknek. Ezek vadhajtások, maradványok nacionalista elemek próbálkozásai, a párt intencióinak félremagyarázása. Azt tekintettük feladatnak, hogy ezeket mutassuk meg. Weiszmann E.: Jónak találták, hogy ezekrõl a kérdésekrõl beszéljenek a referátban. Fazekas J. elvtárs: Azokkal a kérdésekkel kapcsolatban, amelyekrõl eddig beszéltünk, rájöttünk, hogy 2-3 megfogalmazás nem felel meg a valóságnak. Pld. magyar nemzetiségû kisebbség, lojalitás stb. esetében. Szeretné tudni, miért követték el ezeket a hibákat. Weiszmann E.: Õt azért tették bele ebbe a kollektívába, mert úgy ismerték, hogy nála ez a kérdés teljesen el van intézve, most úgy látja, hogy itten õt is elvitte az anyag. Hibásan vették be ezeket a kérdéseket. Csehi elvtársnõ: Emlékszik, hogy tudatos volt bennük, nehogy befolyása alá kerüljenek a nacionalizmusnak. Ez tudatos volt bennük, és az eredményeknél és vitáknál tárgyalták is ezt a kérdést. De nem látja úgy, hogy befolyás alatt dolgoztak. Fazekas J.: Még egyszer ismétli a kérdést. „Nem homályosították el a párt döntõ eredményeit a nemzetiségi kérdésben azok az anyagok, amelyeket összegyûjtöttek?” Tóth elvtárs: Nem tartották szükségesnek megismételni ezeket az eredményeket mint általában ismert dolgokat. Fazekas elvtárs: Kérdést tesz fel: Hogyan értelmezik az elvtársak a szovjet tapasztalat gépies alkalmazását? Tóth elvtárs: A szovjet tapasztalat gépies alkalmazását a szakirodalom részérõl tapasztalták. Sok esetben nemzeti kérdésben is belevágtak. Példa: az az érvelés, ahogyan a mezõgazdasági szekciók megszüntetésével kapcsolatban. A Szovjetunióban is a technikai fõiskolák nyelve az állam nyelve. Általában a nemzeti kérdésben a helyi sajátosságok kérdése nem eléggé kidolgozott nálunk, amibe újra és újra beleütközünk, éppen azért, mert nincsen eléggé kidolgozva. A helyi sajátosságokat nem vették még nálunk eléggé tanulmányozás alá. A propa144

gandista munka pld. túlnyomó részben a szovjet tapasztalatok ismétlésébõl és népszerûsítésébõl állt, amely más szempontból sok esetben nem ad választ a mi sajátos kérdéseinkre. Történelmileg a helyzet bonyolultabb nálunk, mint ott. Az orosz nacionalizmus nem volt olyan veszélyes, mint nálunk a fasizmustól megmételyezett román nacionalizmus. A román és magyar nép viszonya másképpen jelentkezik, nem úgy, mint ahogyan az orosz nemzet és az üzbég nemzet viszonya például. A magyar értelmiség nagyon érzékenyen reagál ezekre a kérdésekre. A sajtóban is az hangzott el, hogy mi csak tanulhatunk a román értelmiségtõl. Felmerült az a bizonyos kultúrfölény problémája is, amelyet általánosan, de igyekeznek megfogalmazni. Kultúrfölény van román és magyar részrõl is. Vannak bizonyos különbségek a két kultúra kialakulásának kérdésében, az bizonyos. Ebben az esetben marxista módon megmagyaráztuk, mi a helyzet, rámutatva a nacionalizmus elferdítéseire. Megállapíthatjuk, hogy a két nép kultúrája között nincsen minõségi különbség, de a két kultúrát közel kell hozni egymáshoz, ami komoly probléma. Ezen kérdések nem elég komoly fogalmazása abból adódott, hogy nem törõdtünk eléggé ezekkel a kérdésekkel, nem törekedtünk arra, hogy a helyi viszonyoknak és sajátosságoknak megfelelõen alkotóan alkalmazzuk a marxista tanításokat. Ez a gépszerûség jelentkezik a propagandamunkában, ami igaz. Ez azért történt, mert ilyen irányban nem kaptak biztatást, másrészt nem állt rendelkezésükre olyan anyag, amelynek alapján általánosabban fogalmazhattak volna. Belátja, hogy ezen a területen hiányosságok vannak. Így érti azt, hogy gépies alkalmazása jelent meg a szovjet tapasztalatoknak. Weiszmann E.: Elmondja, hogyan értelmezi ezt a kérdést. Az egyetemen minden egyes szakon foglalkozunk a román oktatással. Tudjuk, hogy ezt mi teszi szükségessé, ez minden egyes állampolgár jól felfogott érdeke. A román nyelvoktatást azon a címen vezették be, hogy a Szovjetunióban minden egyetemen tanítják az orosz nyelvet. De meg kell vizsgáljuk, hogy vajon a Szovjetunióban hol tartanak ezen a téren. Egyes hallgatók nálunk sokat hiányoznak az órákról, különösen a román nyelvórákról. Tóth elvtárs: Ezzel a kérdéssel kapcsolatban felvetõdött, hogyan lehetne érdekeltté tenni a hallgatókat a román nyelv megtanulására. Véleménye, hogy nálunk ne végezhessen olyan hallgató, aki nem tanult meg románul. Feltétel kellene legyen tehát az egyetem elvégzéséhez a román nyelv megtanulása. Weiszmann E.: Ezt a javaslatot két évvel ezelõtt már megtették, de nem történt semmi intézkedés. Fazekas J. elvtárs: Felteszi a kérdést, nincsen a román és magyar kultúrában különbség, és hogy a magyar kultúra a románnak szerves része-e. Ezzel a szerkesztõbizottság tagjai egyetértenek. 6. kérdés. A hazafias nevelés kérdése. Tóth elvtárs: Nem nyúlok mélyen a marxizmus-leninizmus kincsestárába – csak saját véleményét mondja el, amellyel a kollektíva is egyetértett. A hazafias nevelés kérdésében dogmatikus irányzat érvényesült, ugyanúgy hazafiasságra neveljük a „Bolyai” egyetem ifjait, mint ahogyan a román ifjúságot neveljük arra. A nevelési módszer azonban nem adta azt az eredményt, amit adnia kellett volna. A hazafiasságra való nevelés a „Bolyai” egyetemen akkor lett volna hatásos, ha a haladó román kultúrához a magyar gyermeket a magyar kultúra megbecsülésén keresztül vezetjük rá. Mi szem elõl tévesztettük ezt a tant. Mi a szocialista népköztársaság hazafiai kell, 145

hogy legyünk. Nem építünk erre az ismeretanyagra és kultúrára. Nem használjuk fel azt, amit tudunk. Otthon a hallgatók hallanak Petõfirõl, Kossuthról stb. Otthonról hozhatok torzított beállítást, meglehetõsen nyílt nacionalista reakciós beállítottságot. Mi – ahelyett hogy rámutatnánk, mi az, amire büszke legyen – nem mutatunk rá arra a tényre, hogy ez a haladó kultúra szerves része a román kultúrának, s ezzel megbecsültessük a hallgatókkal a román kultúrát. Példa: Egy alkalommal egy elvtárs elmesélte, hogyan szerette meg Caragialét. Addig is ismerte, tisztelte, de egyszer olvasott egy írást, amely Caragialét a román Mikszáthnak mutatta be. Neki kedves írója volt Mikszáth, és amikor ezt az összefüggést megmutatták, megnövekedett az érdeklõdés benne Caragiale iránt, és hasonlónak tartotta õ is, mert ugyanazt a földesúri rendszert leplezi le, a rokonság tehát megvan, megtalálta az utat, amelyen keresztül értékelni tudta. Azelõtt tisztelettel viseltetett Caragiale iránt, most megszerette. Feladat tehát megszerettetni a saját nemzeti kultúra nagy vívmányait, és ezen keresztül hozzásegítõdünk a valóban szocialista természetû kultúra kiépítéséhez. A hiba tehát az, hogy Leninnek a nemzeti büszkeségrõl szóló tételét nem alkalmazzuk, így leszegényítettük hazafias nevelésünket. Weiszmann E.: Félünk megbolygatni azt, hogy mivel jött be az egyetemre egy diák. Félünk beszélni Petõfirõl, Mikszáthról. Fazekas J. elvtárs: A párt nem mondta soha, hogy a magyar nemzetiségi forradalmi kultúrtradíciókat nem kell terjeszteni. Weiszmann E.: A párt szerint építeni kell haladó hagyományainkat, alkalmazni kellett volna a kulturális emlékeket. Ez azonban nálunk vita tárgyát képezte, hogy ezzel nem lesznek-e diákjaink nacionalisták. Leállítottuk, amikor UTM-ülésen fel akarták dolgozni március 15-ét. Csehi elvtársnõ: Aminek az lett a következménye, hogy a magyar nacionalista reakció feldolgozta egészen más értelemben. A jövõben arra kell építeni, hogy a magyar nacionalizmus-sovinizmus hatása alól kivonjuk a hallgatókat. Fazekas János elvtárs: Ki van ellene pld. a kurucz költészetnek? Csehi elvtársnõ: Az egyetemen beszélünk Rákócziról. Ez a probléma hosszú ideig nagy volt elõttünk, mert a könyvekbe hosszú ideig félelembõl és kényelmességbõl inkább betették a szovjet tankönyvekbõl való fordításokat, vagy csak azt az anyagot, ami a többi román könyvben is benne volt, dacára annak, hogy a párt azt az utasítást adta, hogy keressenek megfelelõ anyagot a tanulók számára. Meg kell állapítsam, hogy komoly probléma volt olyan anyagot adni, amelyen keresztül könnyebben nevelhetünk. Weiszmann E.: Az kétségtelen, hogy ha valaki megpróbált a hallgatók felé ilyen anyaggal menni, azt jól fogadták, és ha ez elszigetelt jelenség volt, ezt a reakció igyekezett kihasználni, úgy vetve fel a kérdést, hogy a kommunisták nem mernek ezekhez a kérdésekhez nyúlni. Ez nézetem szerint fegyverátadás, és káros a párt részére. A legbecsületesebb középiskolai és egyetemi tanárok szerint meg kell keresni a legjobb internacionalista nevelést. Tóth elvtárs: Emlékszik, hogy egy idõben pld. a földrajzkönyvbe nem lehetett neveket csak románul írni. Megjegyzi, hogy a fõiskolákon nemcsak ilyen egyértelmû és világos haladó hagyományok vannak. Pld. Jeddik Ányos nagy fizikus volt, de pap volt, ám feltalálta a dinamót, errõl hallgatunk, és a hallgatók tudtak róla. Másik Pápai Páriz Ferenc orvos, akinek hatalmas jelentõségû munkája volt a járványok leküzdése terén. Véleménye szerint ezeket is fel kellene használni megfelelõ formában. Nézzük meg a nemzeti kérdés megnyilvánulását. 146

Mikor úgy fogalmazunk, a lenini büszkeség kérdését úgy értettük, hogy a román kultúra szeretetére úgy neveljük reá a hallgatókat, hogy megtalálják az utat annak megbecsülésére is. Fazekas J. elvtárs: Nem elválasztani, hanem összekötni kell a kettõt. Ardeleanu elvtárs: Fontos, hogy mindig a realitásból induljunk ki. Ez az egyedüli hatásos módszer. Tóth elvtárs: Egyetértünk azzal, hogy a román kultúra megbecsülésére kell nevelnünk a hallgatókat. Fazekas J. elvtárs: Lényeg az, hogy meg tudjuk szerettetni a román kultúrát, tisztában kell legyünk a magyar kultúrával. A továbbiakban Tóth elvtárs felolvassa a jegyzõkönyvet. Fazekas J. elvtárs: A feladat egy olyan anyag elkészítése volt, amelybõl kitûnik, hogyan nyilvánul meg a nacionalizmus az egyetemen, és hogyan harcolnak a kommunisták ezen megnyilvánulások ellen. Ennek a feladatnak az elvégzésére voltak az alapszervezeti büró által megbízva. Tóth elvtárs: Az alapszervezetben fel volt téve a kérdés, hogy meg kell vitatni a nemzetiségi kérdést. A helyzet az, hogy a valóságban tényleg a büró jelölte ki õket ennek a feladatnak az elvégzésére, az alapszervezet nem tudott a személyektõl. Fazekas J. elvtárs: Felteszi a kérdést, hogy milyen az internacionalista nevelés a „Bolyai” egyetemen. Tóth elvtárs: Az elõbbi kérdéssel kapcsolatban elmondja, hogy elõbb merült fel általában a feladat, hogy a kérdéssel foglalkozni kell. Ennek határozott véghezvitele úgy történt, hogy a büró bejelentette az alapszervezetnek, hogy megkezdõdött a kérdés feldolgozása, és ezen egy kollektíva dolgozik. Neveket nem említettek. Az alapszervezetnek úgy volt tudomása, hogy az anyagot a „Bolyai” egyetem készíti el, a kollektíva, együtt a pártszervezet titkárával. Ez a vélemény alakult ki a munkával kapcsolatban. A „Bolyai” pártszervezet keretei nem adtak alkalmat egy komoly dokumentációs anyag elkészítésére, ez a vélemény a jegyzõkönyvekbõl és a beszélgetésekbõl alakult ki, az anyag kiszélesítése vált szükségessé, személyekkel kellett beszéljünk, hogy általános jellegû javaslatokat tudjunk tenni. Ezen általános jellegû javaslatok a város és a „Bolyai” egyetem dolgaira vonatkoznak. Annak ellenére, hogy ki volt tûzve, hogy általános jellegû javaslatokat kell tenni, rájöttek, hogy azt nem tudják megcsinálni. A kollektíva munkája során szem elõtt tartotta a „Bolyai” egyetem összes munkáját, és ezenkívül igyekszik általános jellegû javaslatokat tenni. Ebben egyezett meg a kollektíva. Fazekas J. elvtárs: Le kell tehát szögezzük, hogy megvolt a kezdeményezés, hogy általános jellegû javaslatot kell tenni. Munka közben azonban a kollektíva tagjai rájöttek, hogy nincsen megfelelõen ellenõrzött anyaguk. Így indult el a munka. Azért tettem így fel a kérdést, hogy hogyan történt meg az, hogy általánosan tárgyalták a kérdéseket, és konklúziót vontak , de a javaslat csak a „Bolyai” egyetemre és a városra szorítkozott, holott amikor elindultak, általános jellegû javaslatot akartak tenni. Felolvas egy részt a referátból, majd folytatja. A jegyzõkönyvek átvizsgálása alkalmával megállapítódott, hogy a nacionalizmus elleni harc az egyetemen korántsem olyan megnyugtató, mint ahogyan az a felületen jelentkezik. Ez kényesebb jellegû politikai kérdés. E szöveg után felteszem a kérdést, milyen dolgokra mondják az elvtársak, hogy kényesebb jellegûek. Weiszmann E.: Pld. a magyar népköztársasággal való viszony két évvel ezelõtt kényes kérdés volt. Másik kérdés a nemzeti magyar haladó hagyományok felhasználása, szintén politikailag kényes kérdés, jobb nem hozzányúlni. 147

Fazekas J.: De az elvtársak nem tartják kényes kérdésnek. A pártnak a sürgõs politikai világos problémái viszont az egyetemen kényes kérdésnek számítanak. Tóth elvtárs: Egy jól felkészült kommunista számára nem kényes kérdés, de azok a kérdések, amelyek okot adhatnak a diákok elõtt félreértésre, ezeket kényes kérdéseknek mondjuk. De azok a kérdések, amelyeket a kommunista nem tud felhasználni, és jöhetnek az ellenvetések, amelyekkel szemben nem rendelkezünk elég fegyverzettel – ezeket kényes kérdéseknek tekinthetjük, és nem szívesen vetjük fel. Weiszmann E.: Pld. Erdély hovatartozásának kérdése. Ettõl a kérdéstõl a legtöbb szemináriumvezetõ irtózik, vagy nem tudja megmagyarázni, vagy maga sincsen meggyõzõdve a kérdésekrõl. Tóth elvtárs: Kialakult az a gyakorlat, hogy azoknál a kérdéseknél, amelyekre nem tudnak válaszolni, megforgatják az illetõt. A következõ alkalommal nem hozta fel a kérdést. De ezután a nacionalizmus adta meg neki a választ, a felvilágosítást. Ezeket a kérdéseket tartjuk kényes kérdéseknek. Weiszmann E.: Elmondja, mirõl van szó. Azok általános elvekkel tudnak érvelni. Mikor jöttek egy konkrét sérelemmel, adott esetben rájuk húzták, hogy a sérelem politikai demagógia. Így ha adódott egy sérelem, inkább hallgattak róla. És közben az illetõ maga észre sem vette, hogy mikor került a nacionalizmus befolyása alá. Nemcsak a nemzeti kérdéssel, hanem pld. a parasztkérdéssel kapcsolatosan is vannak ilyen dolgok, ahol reális nehézségek vannak. Ahelyett pedig, hogy a nehézségekrõl beszélni mernénk, hallgatunk róluk, és eltúlozzuk a kérdéseket. Másrészt ez a kérdés egyeseknél felkészültség kérdése is. Itt van pld. a csángókérdés, amelyrõl magamnak sincsen fogalmam. Ha felveti egy csángó diák, nem tudok rá megfelelni. Fazekas J. elvtárs: Leszögezi, hogy az ilyen komplexumú politikai kérdéseket mint a nemzetiségi és parasztkérdések terén elõfordulókat a „Bolyai” egyetemen kényes jellegû kérdéseknek nevezik. Weiszmann E. elvtárs: Így nevezték, és nem tartja az elnevezést helytelennek. Fazekas J. elvtárs: Úgy van most is a marxista karon, hogy ha ilyen kérdések felvetõdnek, nem mondják meg? Csehi elvtársnõ: Az utóbbi években nem tud arról, hogy ilyen kerülgetés elõfordult volna, de ez a módszer nemcsak a marxista karon volt szokásos 1953-ban, hanem a propagandamunkában is érvényesült. Ha felmerült egy kérdés, amire nem volt felkészülve a propagandista, elkezdõdött a beszélgetés, hogy vajon miért tette fel a kérdést az illetõ. Nyilvánvaló, hogy ennek súlyos következménye volt. Olyan volt e,z mint a káderezés, megfélemlítette az embereket. Pld. marxista vizsgán elõfordult, hogy miután jól felelt a hallgató, azután elõre megbeszélt kérdést adtak fel az álláspontjával kapcsolatban. A hallgatók erre egy idõ után készültek, mert pld. tudta a hallgató, hogy van egy kulák rokona. Tóth elvtárs: Arra neveltük a hallgatókat, hogy azt beszéljék amit a tanár helyesnek tart. Ez azonban nemcsak a Bolyain, hanem a pártegyetemen is így volt. Csehi elvtársnõ: Nekünk nagyon komoly feladatunk van ezen a téren. Fazekas J. elvtárs: Megállapítja, hogy mikor feltesznek egy kényes kérdést, az elõadó benyom egy másik kérdést, és nem mondja meg a reális helyzetet – az opportunizmus. Ha nem adnak a hallgatóknak rendes választ, majd máshol kapnak õk a kérdésükre választ. Tóth elvtárs: Rendkívül hálásak voltak az emberek, mikor egy alkalommal – a nemzetiségi kérdés szeminarizálása során – felfedeztem a Pallas-lexikonban Ma148

gyarország népesedési térképét. Olyan meggyõzõek voltak az imperialista Magyarország adatai, hogy nem kellett más érv. Felfedeztem 1-2 olyant, akinek nem ízlettek ezek az adatok, de nem piszkáltam õket. Ebbõl is látszik – ha fel vagyunk szerelve érvekkel –, meg lehet gyõzni az embereket. A sematikus munka eredménye, hogy be voltak állítva az emberek, hogy ismételjék az érveket, azokat el kellett fogadni, mert Sztálin mondta õket, a Párt mondta stb. Meg kellett ezeket tanulni, és vizsgázni kellett belõle. Nem tartja ezeket a kérdéseket kényesnek, ha kellõen feldolgozzák õket. Fazekas J. elvtárs: Mit jelent az, hogy „okosan” beszéljen? Weiszmann E.: Azt jelenti, hogy jól elmondja a dolgokat. Fazekas János elvt.: Nem gondolják az elvtársak, jobb lett volna azokról a fontos dolgokról, amelyeket az elvtársak összegyûjtöttek – mint nacionalista megnyilvánulást – véleményt mondani? Weiszmann E. elvtárs: Úgy látja, helyes lett volna néhány kérdésben leszögezni az álláspontjukat. Ez azt jelentette volna, hogy eltekintettek a szerkesztés tényétõl, nem tudja, hogy ez az elolvasás alkalmával jelentett volna-e a pártnak segítséget. Tóth Sándor: Az eredmény az lett volna, hogy megtudta volna a felsõbb pártfórum, hogy a kollektíva nem ért egyet ezekkel a tényekkel, de a teljes tény elsiklott volna. Megállapítja, hogy nehéz volt összeállítani az anyagot, közben felmerült ez az igény, próbáltak az elvtársak rávenni, hogy a fentieket érvényesítsük. Csehi elvtársnõ vetette fel ezt a kérdést, majd felolvassa az anyag idevonatkozó részét. Fazekas J.: Ha segíteni akartatok a pártnak, nem kellett volna megmondani a véleményeteket. Összeszedték ezeket a megnyilvánulásokat párttagoknál és párton kívülieknél, hogy elõkészítsenek egy informatív jellegû jelentést. A jelentésben vannak nagyon szép lapok, de vannak olyan részek is, ahol nem tûnik ki, mi a ti álláspontotok, és mi a magyar nacionalizmus álláspontja. Két hónapon keresztül dolgoztatok ezen a jelentésen. Ha segítséget akartok adni a pártnak, ez így a helyes. Összegyûjtöttétek az anyagot a nacionalista megnyilvánulásokkal kapcsolatban, de meg kell mondani azt, hogy [indescifrabil] – nekem mint párttagnak – ezzel kapcsolatban a véleményem, álláspontom. Lehet, vannak helytelen álláspontok, ha kinyilvánítjátok, a párt tudja majd korrigálni azt, amit helytelenül láttok. Ardeleanu elvtárs: A párt tudja, hogyan kell hozzászólni a kérdéshez. Weiszmann E.: Tudományos munkát kívánt volna, hogy minden kérdést úgy terjesszenek a tartományi bizottság elé, ahogyan azt kellett volna. Tóth elvtárs: Ez esetben a jelentés még nagyobb lett volna, ami nem lett volna kívánatos. Fazekas János elvtárs: A referátban a kollégium ügyét nem kellett volna olyan részletesen tárgyalják. Tóth Sándor elvt.: Órákon keresztül vitatkoztak Lilien [indescifrabil] elvtárssal a kollégium ügyérõl, másképpen nem tudták megcsinálni. Fazekas J. elvt: Próbálta az elvtársak figyelmét felhívni arra, mennyivel többet tudott volna segíteni a tartományi bizottságnak ez a kollektíva, ha a különbözõ kérdésekkel kapcsolatban megmondja, mit mond a nacionalizmus, és ugyanakkor elmondták volna a véleményüket is, valamint azt, hogy mi lenne a tennivaló. Tóth Sándor: Ez az összefoglalás nem hiányzik teljesen a referátból, de vannak kérdések, ahol nem tudták ezt megcsinálni. Fazekas János elvt.: Ha ilyen kérdések vannak, és így áll a helyzet, meg kell nézni. Tóth S. elvt.: Ez azért van így, mert nem tudtak minden kérdést leellenõrizni. Pld. a mûemlékekkel kapcsolatosan. Ha ilyen nézetek vannak, felvilágosító mun149

kát kell végezni. Nem tudnak mást gondolni, mint hogy a kolozsvári mûemlékeket azért hanyagolták el, mert magyarok. Fazekas J. elvt.: Az a helyzet, hogy elhanyagolták a magyart és a románt is egyformán. Csehi elvtársnõ: Az elvtársak azt mondták, hogy szerkesszék újra a referátot, dolgozzák át, és foglaljanak állást minden kérdésben. Akkor rájöttek, hogy nagy az anyag, és nem tudják feldolgozni. Weiszmann E. elvt.: Az alapszervezeti bürónak nem volt probléma ez a kérdés. Lehet, kényelmességi okok voltak többségben, de valójában a nehézségek voltak az okai. Fazekas J. elvtárs: Volt ilyen vélemény, hogy nyíltan tenni a kérdéseket, vagy úgy gondoltátok, hogy túllõttök a célon? Kérdése, hogy a sztálini téziseket kinek a részére tették. Tóth S. elvt.: Tekintettel arra, hogy Csehi elvtársnõ elvetette, úgy gondolták, nem árt felvetni. Csehi elvtársnõ: Meg akarták egymást gyõzni, vitatkoztak, és mindkét elvtárs azt mondta, hogy informatív anyagot akarnak küldeni, felesleges másként elkészíteni az anyagot. Weiszmann E. elvt.: Hibát követtek el, aminek nem volt egyéb oka, mint a félelem a felsõbb fórumok felé. Csehi elvtársnõ: Azt mondták, hogy a munka jó menetele érdekében minden vonalon jól gondoljuk át a kérdéseket. Fazekas J. elvtárs: Az anyagból és a vitákból kitûnt, hogy vannak nagyképû megfogalmazások. Pld. az is, hogy a magyar értelmiség nagy része párthû, illetve pártos elem. A jelentés elsõsorban az értelmiséggel foglalkozik, és csak következtet arra, hogy a dolgozók nagy része a kérdésrõl hogyan vélekedik. Tóth Sándor elvtárs: Úgy merült fel a kérdés, hogy ezek a problémák csak az értelmiséget foglalkoztatják, vagy van lehetõség, hogy az értelmiség problémái tovább sugározzanak más felé is. Tekintettel arra, hogy az értelmiségnek vannak kapcsolatai kispolgári, munkás stb. elemekkel, lehet következtetni, hogyan kerülhetett ilyen rétegekbe. A munkásosztály nem áll elszigetelten az egész társadalomtól, és a kispolgári nézetek áthatják a munkásosztályt is. Ha az értelmiséget foglalkoztatják ezek a kérdések, megvan a lehetõsége annak, hogy ezek már rétegekbe is elkerüljenek. A jelentés túlnyomó része értelmiségiekkel való beszélgetésbõl ered. Szervezetten foglalkoznak más elemekkel? Weiszmann E.: Szervezetten nem beszéltek, alkalomadtán beszélgetett pld. õ a vonaton másokkal, és onnan kapták az anyagot. Kaptak tisztviselõktõl is anyagot. Nem mondhatja, hogy ezek a kérdések érvényesek kifelé is, de nincsen kizárva. Felolvasva a jelentés 1. fejezetébõl a következõ: A magyar értelmiségieket a párt nagyrészt megnyerte magának stb. Fazekas János elvt.: Egyes kérdések megvilágítása ebbõl a szempontból kellett volna kiinduljon akkor, amikor errõl a kérdésrõl beszéltek. Tóth Sándor elvt.: Ezt az elején mint alapvetõ tételt szögezték le. Ennek alapján tárgyalták a többi kérdést is. Ardeleanu elvtárs: Hibának tartja, hogy a jelentésben nem mondták meg a saját véleményüket. (Az elvtársak áttérnek a jelentés alapos átolvasására, a továbbiakról gyorsíró anyag nincsen.) 150

[TRADUCERE] Extras din procesul verbal Consemnat la discuþia care a avut loc în clãdirea organizaþiei regionale de partid din Cluj la 26 septembrie 1956 Sunt prezenþi: tovarãºul János Fazekas, secretarul CC al PMR, tovarãºii Ardeleanu[1] ºi Bihari..., tovarãºul Vasile Vaida, secretarul Comitetului Regional, precum ºi Endre Weiszmann[2], tovarãºa Csehi ºi tovarãºul J. Tóth[3] ca membri ai comisiei de redactare a referatului pregãtit în legãturã cu Universitatea „Bolyai”, adus în discuþie. Tema discuþiei: Discuþii pe marginea referatului întocmit de comisia amintitã: Cum a luptat organizaþia de bazã împotriva naþionalismului manifestat la Universitatea „Bolyai”. („La începutul discuþiilor n-am fost prezent, astfel nu pot scrie despre aceasta” – consemnarea stenografului.) Tov. Tóth: Dupã pãrerea lui, intelectualitatea nu este lipsitã deloc de molima naþionalismului. În principiu este de acord cã formularea generalã a tovarãºului Weiszmann nu este corectã aºa. Cred cã mare parte a intelectualitãþii se apropie de socialism, aceastã intelectualitate din rândul burgheziei trebuie câºtigatã. Weiszmann Endre: La universitate, despre mare parte a tovarãºilor mai în vârstã nu putem spune cã sunt fii devotaþi ai partidului, putem spune doar cã în prezent o parte a acestei intelectualitãþi se încadreazã în rândurile partidului ºi susþine regimul. Tov. Tóth: Naþionalismul maghiar face naþionalism din orice problemã cu referiri sociale, priveºte ca o problemã naþionalã chiar ºi aceea a chiaburilor. Evident, din partea acestei clase sociale existã posibilitatea de a privi astfel problema. La elementele mic burgheze trebuie avut în vedere o astfel de reacþie. Tov. János Fazekas: Punctul de vedere adoptat de referat în legãturã cu molima naþionalismului, sau felul în care s-a exprimat un tovarãº, este nesãnãtos, este o formulare incorectã. Crede cã nu este bine felul în care au redactat concluziile, n-ar fi trebuit sã tragã concluzii la nivel naþional. Tov. Tóth: Cele douã zile care erau la dispoziþia colectivului nu au fost suficiente, nu puteau reflecta ºi mai mult la aceastã problemã. Tov. Csehi: Este de pãrere cã s-au ocupat de foarte multe lucruri ºi pe unele le-au trecut cu vederea. Tov. János Fazekas: O tezã împotriva partidului este ceea ce un tovar㺠a formulat, anume „naþionalitate românã”, „maghiarã”. Noi mai întâi suntem comuniºti ºi apoi putem fi consideraþi maghiari, români sau de altã naþionalitate. Însã ca cei ce suntem comuniºti, ca maghiari, ºi tovarãºa este în aceeaºi oalã. Tocmai de aceea a fost aceasta prima mea întrebare cãtre tovarãºi. Tov. Tóth: În problemele generale nu putem avea propuneri generale, legate de o instituþie la nivel naþional. Pânã când nu verificãm corectitudinea lor, ele nu pot fi considerate propuneri la nivel naþional. Concluziile la nivel naþional se pot trage doar prin cunoaºterea situaþiei naþionale. Tov. Csehi: Pentru ea n-a fost o problemã dacã concluziile erau sau nu la nivel naþional. Era în faþa lor materialul, iar ei au încercat sã tragã concluzii. De aceea n-a putut rãspunde la întrebarea pusã. Au privit problema în felul urmãtor: exista 151

un material din care s-a tras concluzia care s-a putut. Este adevãrat cã n-au putut trage concluzii la nivel orãºenesc sau regional. Tov. Fazekas: Citeºte capitolul 1 de pe pagina 97 ºi menþioneazã cã este vorba despre o propunere la nivel naþional. Nu are nici o observaþie mai deosebitã legatã de aceasta, constatã doar cã lucrurile sunt la nivel naþional. Tov. Ardelean: Considerã cã este corect sã nu fi putut face propuneri generale. Nu era corect sã tragã concluzii generale, când nu aveau aceastã posibilitate ºi nici autoritatea necesarã. Tov. Weiszmann: Adaugã cã nu s-a tras o concluzie generalã, ci au tras concluzii în funcþie de material. Tov. Tóth: Din material s-au putut trage anumite concluzii care nu se pot rezolva la nivel orãºenesc, dar aceasta nu înseamnã cã ar fi la nivel naþional. Tov. I. Fazekas: Citeºte pagina 98 a referatului. Tov. Ardelean: Crede cã a fost inutil ºi greºit faptul cã au tras concluzii generale, când acest lucru n-a fost posibil. Tov. I. Fazekas: Aici nu se pune problema cã am vrea sã-i dãm cuiva în cap, ci vrem ca tovarãºii sã-ºi dea seama unde au greºit, dar este bine dacã ei înºiºi îºi dau seama. La urmã le vom spune unde au lucrat corect. E. Weiszmann: Recunoaºte cã nu au avut dreptul de a trage concluzii la nivel naþional. A doua problemã: Nu ºtim concret care este aici punctul de vedere al membrului de partid ºi care sunt pãrþile care nu reprezintã pãrerea voastrã, ci sunt opinii adunate de la alþii. E. Weiszmann: Cea mai mare problemã a noastrã a fost faptul cã materialul poate fi grupat. La început eram de pãrere cã peste tot se va menþiona dacã manifestarea este naþionalistã sau nu. Datoritã volumului materialului însã, n-au fost în stare sã facã acest lucru, a fost imposibil de realizat, de aceea au renunþat la aceastã soluþie ºi au cãutat altã posibilitate. Tov. Tóth: Acolo unde a apãrut un punct de vedere strãin ºi este menþionat, au luat atitudine împotriva manifestãrii naþionaliste, deoarece astfel au crezut problema rezolvatã. Au încercat sã ia atitudine într-un mod marxist. Existã cazuri unde luarea noastrã de poziþie este contradictorie, pentru cã s-au vãzut prea complicat lucrurile. De aceea au încercat sã transmitã acele opinii care existã în anumite cercuri ºi au ajuns la noi. În alte cazuri am arãtat dacã materialul provine de la alþii sau nu. Când am rezumat materialul, activitatea noastrã nu s-a bazat doar pe ce am adunat timp de patru sãptãmâni, ci am prelucrat ºi câteva cazuri de acum câþiva ani. De exemplu, cum s-a manifestat un student în discuþia legatã de tovarãºul Szabédi[4]. Acest lucru s-a întâmplat vara, iar atmosfera aceasta a fost ºi formularea s-a fãcut. N-am prelucrat deci doar materialul ce am adunat în patru sãptãmâni, ci ºi material mai vechi. Consider cã este normal ca formularea sã conþinã ºi lipsuri. Noi am formulat ceea ce am adunat în aceastã fazã. În general, dupã ce am parcurs cele redactate, se poate vedea destul de clar cu ce suntem de acord ºi cu ce nu. Nici dupã ce am recitit materialul nu mi-am dat seama cã aceasta este pãrerea comisiei, deoarece nu despre comisie a fost vorba, ci despre prelucrarea materialului. Tovarãºa Csehi: Adaugã la pãrerea de mai sus cã între muncã ºi discuþii rezultatul a fost sã transmitem materialul, iar dacã se va pune problema ca unii tovarãºi sã presupunã cã aceasta ar putea fi ºi pãrerea colectivului ºi dacã aºa cred ei cã 152

este corect, partidul va avea posibilitatea sã afle adevãrul în aceastã problemã. Eram de pãrere cã de la caz la caz este vorba de asemenea fapte care existã, de aceea este mai bine dacã le transmitem mai departe. Tov. I. Fazekas: Aduce ca exemplu capitolul legat de regiunea autonomã. Suntem aici la Cluj ºi nu cunoaºtem mai bine problemele. Naþionalismul maghiar ºi român însã, când partidul a hotãrât înfiinþarea regiunii autonome[5], a primit cu mare înverºunare orice realizare de înaltã anvergurã. Cunoaºtem diferitele pãreri ale naþionalismului maghiar în legãturã cu aceastã problemã. Ar fi trebuit pus în acest capitol lucrul acesta, adicã cum stã problema în chestiunea respectivã? Tovarãºii nu au arãtat în referat cum stau lucrurile astãzi. Tov. Tóth: Menþioneazã cã în primul capitol se vorbeºte clar despre aceastã problemã. Tov. I. Fazekas: Tovarãºii au primit sarcina de a întocmi materialul, ei s-au documentat, nu au luat vreo atitudine. Tovarãºa Csehi: Este trecutã în revistã pãrerea naþionaliºtilor, ca tovarãºii sã se orienteze dacã materialul nostru are sau nu temei. E. Weiszmann: Nu vede clar cum s-ar putea realiza acest lucru, chiar ºi pe 120 de pagini. Tov. I. Fazekas: În cercurile intelectualilor maghiari s-a scris despre ce pãrere au cei ce aparþin naþionalismului burghez despre anumite probleme. Tov. Tóth: Dupã pãrerea lui ar urma ca pe fiecare paginã sã se scrie: Atenþie, material informativ. Tov. I. Fazekas: Este convins cã au realizat un material documentar, dar dacã aºa s-a întâmplat, atunci sã fie material documentar, deoarece ºi numele materialului este acesta. Tovarãºa Csehi: Nu au vrut sã se laude ei trei cu acest material în faþa partidului, au dorit doar sã-l transmitã. Au vrut astfel sã ajute partidul. Când ne aºezãm la masa tratativelor trebuie sã ºtim despre ce este vorba, trebuie sã ºtim cã este doar un material documentar. Tov. Tóth: Partidul de la regiune ºtia cã au vrut sã dea doar un material documentar. Când s-a creionat un contur mai larg, regiunea ºtia cum lucrãm. Tov. I. Fazekas: A atras atenþia asupra problemelor mici, deoarece în activitatea de zi cu zi trebuie þinut cont ºi de ele. Nu doar în procesele verbale trebuie menþionate lucrurile, dar ºi la denumirea materialului. Atrage atenþia cã dacã au realizat material documentar, acela se va discuta altfel. Dacã întocmim un material, atunci trebuie sã þinem cont de toate problemele. Tov. Tóth: Citeºte a treia problemã. Menþioneazã apoi cã nu cea mai mare parte a membrilor de partid, ci o bunã parte a membrilor de partid nu au spus la ºedinþã ceea ce au spus înainte sau dupã ºedinþã, al cãrei proces-verbal îl avem în mâini. κi aduce aminte cât de nesemnificative sunt procesele verbale de la facultatea de matematicã-fizicã, când aceastã facultate face atâta politicã ºi o politicã atât de strãinã. Acest proces-verbal bate apa în piuã, a fost pãcat sã se citeascã. A luat parte ºi la ºedinþele facultãþii de istorie ºi litere. ªtie cã erau prezenþi tovarãºi care au probleme, dar nu le-au pus pe tapet acolo, la întrunire. Dupã pãrerea sa, ceea ce spune nu este subestimarea faptului cã cineva este membru de partid, ci este o realitate cã membrii de partid nu sunt la nivelul la care ºi-ar spune pãrerea fãrã nici o reþinere. La acest lucru însã au contribuit ºi condiþiile obiective. Erau cazuri când, dacã cineva ºi-a spus pãrerea, ºi-a spart capul. În ultimii ani era o atmosferã la universitate, încât era mai bine sã taci. 153

Tov. Weiszmann: Astãzi deja tovarãºii dacã sunt întrebaþi îºi spun pãrerea. În 1953 s-a manifestat pe deplin datul în cap, e valabil ºi pentru el, atunci l-au fãcut sã-ºi piardã pentru mai mult timp cheful de a-ºi mai dezvãlui opiniile despre lucruri. Dar ºi astãzi stã drept în faþa partidului, deoarece nu ºi-a îndoit coloana, este mândru de aceasta. Relateazã cã înainte de 1948 a fost pentru doi ani membrul comitetului de partid, apoi din 1948 pânã în 1952 a fost agitator. Dupã evenimentele din 1952 a avut, fãrã îndoialã, devieri spre dreapta[6], însã pe acestea le-a ºi rezolvat cinstit. Nu a fãcut nici o mârºãvie, nici o acþiune împotriva partidului. Când a ajuns la universitate tovarãºul Bányai[7], prima sa manifestare la o ºedinþã a fost cã a atras atenþia asupra faptului cã existã la universitate câþiva cu influenþã dãunãtoare ºi a numit pe tovarãºii Weiszmann ºi Szarvadi (care a murit de atunci). Evident, dupã aceea oamenii nu ne-au privit cu ochi buni, din ceea ce a rezultat cã nu l-au ales, n-a primit sarcini de partid. O asemenea presiune spiritualã îi apãsa, mai ales pe el, care a fost dãunãtoare pentru el, pentru munca sa. Timp de doi ani a tãcut complet, nici la ºedinþele de partid nu a mai luat cuvântul. Nu ºtia care este de fapt situaþia sa, nici în ceea ce priveºte activitatea sa ºtiinþificã. Mai târziu au fost încercãri, tovarãºul Bányai a încercat sã-ºi retragã pãrerea, spunând cã a greºit, dar el pur ºi simplu nu poate accepta acea constatare cã tovarãºul a greºit. Din materialul folosit nu s-au formulat faptele în sine. S-a aflat cã tovarãºul Bányai a fost greºit informat, iar el s-a folosit de material. În aceastã perioadã nu a luat parte la procesul concret al activitãþii de la universitate. Partidul a arãtat însã cã aceastã spiritualitate este dãunãtoare ºi rezultatul este cã aceste lucruri astãzi sunt deja în mare mãsurã corectate. În legãturã cu constatarea de mai sus, menþioneazã cã printre cei în afara partidului existã aceeaºi situaþie. Tov. János Fazekas: Constatã cã ceea ce s-a spus se leagã de problema a treia. Tov. Csehi: Dupã pãrerea ei, tovarãºii trebuie ajutaþi ºi în particular, ca sã nu le mai fie teamã. Tov. I. Fazekas: De ce anume le este teamã? Tov. Csehi: Le este teamã cã nu formuleazã exact cele spuse ºi atunci ce va fi? Tov. Fazekas: De partid nu trebuie sã le fie teamã. Tov. Csehi: Le mai este teamã cã, dacã îºi spun pãrerea, ar putea sã aibã probleme existenþiale, responsabilul cu administraþia se revanºeazã ºi ar putea sã fie greºit încadraþi. Acest lucru a aflat de la tovarãºi cumsecade, de la propagandiºti. Tovarãºii încearcã sã înveþe, se confruntã cu multe probleme importante, dar le este teamã de luarea de cuvânt, tocmai din motivele de mai sus. Tov. I. Fazekas: De cine le este teamã? Tovarãºa Csehi: Nu de partid le este teamã, ci de membrii de partid cu o poziþie de rãspundere. Tov. E. Weiszmann: În unele cazuri, motivul abþinerilor de astãzi este faptul cã nu se vãd rezultatele luãrilor de cuvânt. Cu toate acestea îºi spun pãrerea, dar de exemplu propunerile fãcute la ºedinþele de grupã consemnate în procesele verbale ajung în sertar ºi în cele mai multe cazuri se uitã de ele. Tov. Tóth: κi aduce aminte de multe cazuri, când la „Bolyai” s-a luat o hotãrâre ºi nici de atunci nu s-a mai întâmplat nimic. Problema a 4-a: Tov. I. Fazekas: Citeºte din referat materialul care se referã la aceasta, de la pagina 75. 154

Tov. Tóth: Menþioneazã cã deºi nu-ºi aduce exact aminte, crede însã cã la tovarãºul Benedek a existat o manifestare în legãturã cu cele de mai sus. A existat ºi din partea tovarãºei Bányai, directorul universitãþii de partid, cu toate cã trebuie recunoscut faptul cã tovarãºa are multe trãsãturi de caracter bune. Concret s-a întâmplat un caz ºi la Bucureºti în aceastã primãvarã, când au avut loc consfãtuirile catedrei de ºtiinþe sociale, unde au prelucrat materialul de la al XX-lea Congres. Aici, luând cuvântul tovarãºul Gáll Ernõ[8], a pus pe tapet multe probleme importante ºi s-a discutat ºi despre probleme cu specific naþional maghiar. Atunci Varga Béla a cerut cuvântul, l-a pus la punct pe tovar㺠ºi a spus sã mãture în faþa propriei porþi, sã se ocupe de problemele naþionalismului maghiar ºi de cele legate de universitate, iar problemele cu conotaþii maghiare sã le lase pe seama tovarãºilor români. Dupã pãrerea mea, aceºtia nu cunosc problemele noastre, de aceea de la noi trebuie sã vinã aceste probleme. A vãzut multe asemenea cazuri ºi ele sunt în general rãspândite. Tov. János Fazekas: Întrebarea lui este dacã se poate discuta în legãturã cu un membru de partid despre loialitate. Faþã de cine este loial tovarãºul? Tov. Tóth: Nu este corectã ºi e dãunãtoare formula de loialitate, nu corespunde sensului corect al loialitãþii, ci este rãstãlmãcirea sa. Tov. I. Fazekas: Se poate oare pune astfel problema, ºi faþã de cine? Tov. Tóth: Faþã de partid ºi de statul democratic popular trebuie pusã astfel problema. Tov. I. Fazekas: Îi atrage atenþia cã aici este vorba în primul rând de atitudine partinicã. Tov. Tóth: Dupã pãrerea lui trebuie sã se vorbeascã despre credinþã faþã de partid ºi de principialitate. Tov. I. Fazekas: Pe vremuri în România burghezã erau anumite elemente provenite din rândurile minoritãþii naþionale ºi care au pactizat cu burghezia, ei erau denumiþi loialiºti sau loiali, aici însã este vorba de comuniºti. Tov. Ardeleanu: Poate fi cineva loial faþã de propria organizaþie? Tov. Tóth: În principiu nu poate fi, dar în practicã cultul personalitãþii a produs fenomenul ca faþã de tovarãºii cu poziþii de conducere sã existe loialitate în sensul acesta. Menþioneazã însã cã aceastã atitudine nu este una principialã. Tov. Fazekas: Menþioneazã cã o astfel de atitudine este rigidã, apartinicã, care nu cunoaºte particularitãþile atitudinii partinice. Menþioneazã totodatã cã aici este vorba de activiºti de partid ºi nu de mici burghezi. Tov. Ardeleanu: Au ajuns pânã acolo cã acel tovar㺠care nu vorbeºte maghiara ar fi loial faþã de români, ceea ce este acelaºi lucru ca mai demult, pe vremea Monarhiei Austro-Ungare, atitudinea faþã de trãdãtori: a pactiza cu burghezia, cu burghezia românã, pentru propriul sãu interes. Tov. Weiszmann: În legãturã cu cele spuse menþioneazã: are convingerea cã existã activiºti care nu vãd clar problema naþionalã. Astfel se creazã situaþia cã un maghiar naþionalist uitã pânã ºi faptul cã vorbeºte în limba maghiarã. Partidul nostru este Partidul Muncitoresc Român, în consecinþã trebuie sã ne purtãm româneºte. În aºa fel se vrea înlãturarea naþionalismului maghiar, deoarece din astfel de manifestãri, astfel de concluzii se pot trage. Iatã un citat din „Elõre”, pe care nu-l putem interpreta altfel. Tov. Tóth: Declarã cã aceastã atitudine nu serveºte intereselor partidului. Tov. Ardeleanu: Partidul Muncitoresc este Partidul Muncitoresc Român ºi este un partid internaþional, dacã cineva nu judecã corect în problema naþionalã, atunci 155

nu este loial. Nu este întâmplãtor cã se foloseºte aceastã expresie. Dacã analizãm mai temeinic problema, ajungem la concluzia cã sunt loiali faþã de români. Probabil aºa s-a gândit cel care a folosit aceastã expresie. Astfel putem considera cã activiºtii de partid au manifestãri naþionaliste româneºti. Activiºtii respectivi au ajuns sub influenþa naþionalismului român. Atunci însã sã nu ascundem faptele, sã le spunem pe nume, sã nu mai folosim expresii vechi de burghez. Tov. I. Fazekas: De aceea am întrebat faþã de cine sunt loiali tovarãºii respectivi. E. Weiszmann: Sunt loiali faþã de partid, de organizaþie, faþã de democraþia popularã. Tovarãºa Csehi: Nu am privit problema sub aspectul falsei loialitãþi. Tov. I. Fazekas: Totuºi este important ceea ce se scrie în referat. Tov. Csehi: E vorba de faptul cã existã activiºti de partid maghiari care au apãrut în faþa tovarãºilor ca români, ceea ce este o problemã secundarã. Existã ºi alte aspecte. Sunt oameni care se comportã astfel de fricã sã nu fie consideraþi naþionaliºti. Tov. I. Fazekas: Crede cã tovarãºa înþelege corect problema, nu existã confuzii în capul ei. Se pune problema faþã de cine au o loialitate falsã aceºti tovarãºi? Puneþi-vã în locul activistului de la regiune. Te comporþi astfel ºi se pune problema faþã de cine ai falsã loialitate în aceastã republicã popularã. Tov. Tóth: Relateazã cã în 1949, când la Cluj s-a deschis o expoziþie (de arte plastice), a venit la vernisaj tovarãºul Vlad, reprezentantul comitetului artistic[9], pe care eu îl cunosc bine personal, am lucrat împreunã. Tovarãºul a deschis vernisajul maghiar în limba românã, apoi a dat dispoziþie sã se traducã în limba maghiarã. Rupea limba maghiarã, spunând cã vorbeºte ungureºte, deoarece aceastã limbã nu este doar a lui Horthy, dar ºi a lui Petõfi[10]. A fost curios faptul, cã rupea limba, când evident ºtia bine ungureºte. Tov. Fazekas: Menþioneazã cã vorbeºte bine limba, dar dacã ar trebui sã þinã o prelegere la universitatea „Bolyai” ar avea lipsuri. L-a dat exemplu pe tovarãºul Vaida, care la o discuþie particularã vorbeºte destul de bine limba maghiarã, dar prelegeri n-ar putea þine. Tov. Csehi: Pune problema cã sunt mulþi care lucreazã în douã limbi, crede cã ar trebui sã înveþe bine ambele limbi. Munca lor propagandisticã ºi ºtiinþificã este mai de folos dacã ºtiu ambele limbi. Învãþarea limbii este o obligaþie în plus, care trebuie îndeplinitã. Tov. Weiszmann: Mulþi tovarãºi vorbesc – deºi greoi – limba, deoarece munca lor este sã vorbeascã maselor largi. Noi intelectualii suntem mai dificili, îi judecãm mai uºor pe alþii, deoarece nouã ne este mai uºor a învãþa o limbã. Trebuie însã sã rãmânem la conºtiinþa clarã cã suntem membri ai minoritãþii maghiare. Acest lucru nu se poate uita. Din partea lui, el ar vrea sã uite faptul cã s-a nãscut evreu, deoarece crede cã aceasta nu este o problemã. Dar la majoritatea activiºtilor, nu se pune la fel problema. Din partea lui însã, da. Tovarãºa Csehi: Dupã pãrerea ei existã douã fenomene: dacã un român vorbeºte ungureºte prost, sau un activist rupe limba prost, aceasta din urmã are efecte negative. Trebuie þinut cont de acest lucru atât pentru tovarãºul respectiv, cât ºi din cauza maselor. Tov. Tóth: Dupã pãrerea lui necunoaºterea limbii este o piedicã, aceasta este o problemã care produce ecou în rândul muncitorilor. Tov. Weiszmann: La Universitate s-a pus o problemã: sã nu se mai trimitã la noi tovarãºi muncitori, deoarece ºtiu sã vorbeascã în aºa mãsurã cã pe noi ne deranjeazã. 156

Tov. I. Fazekas: Reluând problema discutatã, întreabã cum stãm cu problema loialitãþii? Tov. Weiszmann: Dupã pãrerea sa, tovarãºul respectiv nu vede clar politica naþionalã a partidului, simte cã trebuie sã devinã român, deoarece este activistul Partidului Muncitoresc Român. Tov. Tóth: Tovarãºul respectiv mai degrabã devine rigid, nu cumva sã greºeascã, nu cumva sã se creadã cã este naþionalist. Tov. I. Fazekas: Pune întrebarea: un activist de partid faþã de cine trebuie sã fie loial? Faþã de partid, Partidul Muncitoresc Român? Tov. Tóth: Aici apare problema fidelitãþii faþã de clasa socialã, problema apartenenþei. Tov. I. Fazekas: Termenul se folosea pentru cei ce au trãit sub perioada burgheziei române, pentru cei ce împreunã cu burghezia sprijineau asuprirea (de exemplu în timpul Austro-Ungariei). Acest termen nu poate fi folosit pentru un activist din Partidul Muncitoresc. Se poate spune cã nu sesizeazã problemele, nu le cunoaºte, dar faþã de partid cum poate avea falsã loialitate? Aici e nevoie de fidelitate, disciplinã de partid ºi ideologie. Tov. Tóth: Este de acord cã partidul nu are nevoie de loialitate, ci de fidelitate. Tovarãºa Csehi: Crede cã ei au înþeles greºit relaþia cu partidul. Tov. Tóth: Au crezut cã republica popularã exista ca succesor, a urmat o deviere ce a condus aici. Tov. János Fazekas: Face referire la un proverb: „Au confundat sezonul cu fasonul”. Apoi stabileºte cã formularea legatã de activiºtii de partid nu este corectã, iar tovarãºii sunt de acord cu aceastã afirmaþie. Problema a 5-a: Tovarãºul Tóth citeºte partea ºi întrebarea referitoare la aceasta. Ele nu s-au uitat, în timpul colectãrii materialului aveau în faþã realizãrile partidului ºi guvernului. Tov. Weiszmann: Realizãrile partidului sunt într-o superioritate desãvârºitã la aceastã problemã. Odatã cu preluarea puterii politice s-a schimbat fundamental felul în care s-a pus toatã problema naþionalã. Pe aceastã bazã se poate rezolva ºi s-a ºi rezolvat problema. Fiind vorba de un material documentar, nu credeam cã este necesar sã menþionãm ºi realizãrile. Ni s-a pãrut fãrã sens, aºa cã nu am menþionat decât acele probleme unde realizãrile ori au fost uitate din cauza unei înþelegeri greºite, ori sunt manifestãri naþionaliste, pe care credeam de cuviinþã a le aduce în faþa partidului. Tov. Csehi: Datele primite nu puteau umbri problema. Tov. Tóth: Sunt urmarea formulãrii inexacte ºi a muncii superficiale ºi nu a faptului cã au devenit suportul unor impresii naþionaliste. E. Weiszmann: Dupã pãrerea lui i-a luat valul în legãturã cu materialul. Tov. I. Fazekas: Vãd cã tovarãºii au adunat timp îndelungat materialul ºi lipsurile, greºelile referitoare la punerea în practicã a politicii naþionale a partidului. Potrivit problemei, situaþia este urmãtoarea: oare nu s-au umbrit în faþa tovarãºilor realizãrile de importanþã hotãrâtoare ale partidului ºi guvernului? Tov. Tóth: De-a lungul discuþiilor am confruntat de nenumãrate ori problema. Era clar cã realizãrile erau deasupra tuturor acestor lucruri. Ele sunt vlãstare sãlbatice, rãmãºiþe din vechiul regim, încercãri ale elementelor naþionaliste, rãstãlmãcirea intenþiilor partidului. Am considerat de datoria noastrã sã arãtãm toate acestea. 157

E. Weiszmann: Am crezut cã este bine sã se vorbeascã despre problemele respective în referat. Tov. I. Fazekas: Legat de problemele despre care am discutat pânã acum, ne-am dat seama cã 2-3 formulãri nu corespund realitãþii. De exemplu: minoritate naþionalã maghiarã, loialitate etc. Ar vrea sã ºtie de ce au comis aceste greºeli. E. Weiszmann: Pe el l-au pus în acest colectiv deoarece cunoºteau faptul cã la el aceastã problemã este complet rezolvatã, acum însã îºi dã seama cã ºi pe el l-a derutat materialul. Au introdus greºit problemele respective. Tovarãºa Csehi: κi aduce aminte cã erau conºtienþi de faptul cã nu vroiau sã se afle sub influenþa naþionalismului. Erau conºtienþi ºi la rezultate, iar la discuþii au ºi abordat aceastã problemã. Nu crede însã cã ar fi lucrat sub vreo influenþã. Tov. I. Fazekas: Repetã din nou întrebarea: „Nu au fost obscurizate rezultatele decisive ale partidului, referitoare la problema naþionalã, de materialele adunate?” Tov. Tóth: Nu au considerat cã este necesarã repetarea acestor rezultate, fiind în general lucruri cunoscute. Tov. I. Fazekas: Pune o întrebare: Cum înþeleg tovarãºii aplicarea mecanicã a experienþei sovietice? Tov. Tóth: Aplicarea mecanicã a experienþei sovietice au observat în literatura de specialitate. În multe cazuri au abordat ºi problema naþionalã. De exemplu, argumentarea referitoare la desfiinþarea secþiilor agricole. În Uniunea Sovieticã limba statului este de asemenea limbajul folosit la institutele tehnice. În general, legat de problema naþionalã, la noi nu sunt suficient de bine elaborate particularitãþile locale, tot mereu ne lovim de aceastã problemã, tocmai pentru cã nu este suficient elaboratã. La noi încã nu s-au studiat în suficientã mãsurã particularitãþile locale. Munca de propagandã, de exemplu, consta în cea mai mare parte din repetarea ºi popularizarea experienþelor sovietice, ceea ce, din alt punct de vedere, în multe privinþe nu dã rãspunsuri la problemele noastre specifice. Sub aspectul istoriei, la noi situaþia este mai complicatã ca la ei. Naþionalismul rusesc n-a fost atât de periculos precum naþionalismul românesc de la noi, înveninat de fascism. Relaþia dintre poporul maghiar ºi român este altfel decât relaþia dintre poporul rus ºi cel uzbek, de exemplu. Intelectualitatea maghiarã reacþioneazã foarte sensibil la aceste probleme. În presã a apãrut ºi afirmaþia cã noi nu putem decât sã învãþãm de la intelectualii români. S-a pus ºi problema acelei superioritãþi culturale, pe care în general se încearcã s-o formuleze. Superioritate culturalã existã atât din partea maghiarã, cât ºi din partea românã. Existã unele deosebiri în formarea celor douã culturi, acest lucru este sigur. În astfel de cazuri am explicat în manierã marxistã situaþia, arãtând falsificãrile naþionalismului. Putem constata cã între cultura celor douã popoare nu existã deosebiri calitative, însã ele trebuie apropiate, ceea ce este o problemã serioasã. Netratarea cu mai multã seriozitate a acestor probleme a decurs din faptul cã nu le-am abordat destul de serios, nu am încercat destul sã aplicãm în mod creativ învãþãturile marxiste conform condiþiilor ºi particularitãþilor locale. Acest mod de abordare mecanic caracterizeazã munca de propagandã, ceea ce este adevãrat. S-a întâmplat aºa, deoarece în aceastã privinþã nu au primit încurajare, pe de altã parte nu aveau la dispoziþie material pe baza cãruia sã se exprime mai general. Recunoaºte cã în acest domeniu sunt lipsuri. Astfel înþelege aplicarea mecanicã a experienþelor sovietice.

158

E. Weiszmann: Relateazã cum înþelege problema. La Universitate, la fiecare facultate ne ocupãm de predarea în limba românã. ªtim de ce este necesar acest lucru, este interesul bine priceput al oricãrui cetãþean. Predarea limbii române s-a introdus spunând cã în Uniunea Sovieticã la fiecare universitate se predã limba rusã. Trebuie însã vãzut unde au ajuns pe acest plan în Uniunea Sovieticã? Unii studenþi de la noi lipsesc mult de la cursuri, mai ales de la orele de limba românã. Tov. Tóth: Referitor la aceasta s-a pus problema, cum s-ar putea face ca studenþii sã fie interesaþi de învãþarea limbii române. Pãrerea lui este ca la noi sã nu poatã absolvi facultatea un student care n-a învãþat româneºte. Din pãcate, în prezent terminã mulþi care nu au învãþat limba românã. Ar trebui deci sã fie condiþionatã absolvirea facultãþii de învãþarea limbii române. E. Weiszmann: Aceastã propunere s-a mai fãcut acum doi ani, dar nu s-a luat nici o mãsurã. Tov. I. Fazekas: Pune întrebarea dacã nu existã deosebiri între cultura maghiarã ºi românã ºi dacã cultura maghiarã este parte integrantã a culturii române? Membrii comitetului de redacþie sunt de acord. Problema a 6-a: Problema educaþiei patriotice. Tov. Tóth: Nu apeleazã la tezaurul marxist-leninist, îºi spune doar propria pãrere, cu care a fost de acord ºi colectivul. În problema educaþiei patriotice s-a þinut cont de orientarea dogmaticã, la Universitatea „Bolyai” tineretul este educat în spirit patriotic la fel ca ºi tinerii români. Metodele educative n-au adus însã rezultatul care ar fi trebuit. Atunci ar fi avut efect educaþia patrioticã la Universitatea „Bolyai”, dacã copilul maghiar este condus spre cultura românã progresistã prin preþuirea culturii maghiare. Noi am pierdut din vedere aceastã doctrinã. Noi trebuie sã fim patrioþi ai republicii populare socialiste. Nu ne bazãm pe aceastã culturã ºi tot acest material de cunoºtinþe. Nu ne folosim de ceea ce ºtim. La ei acasã studenþii ar putea auzi de Petõfi, de Kossuth etc. Ar putea aduce de acasã mentalitãþi eronate, atitudini în mod deschis naþionaliste, reacþionare. Noi – în loc sã arãtãm de ce trebuie sã fie mândru – nu arãtãm faptul cã aceastã culturã progresistã este parte integrantã a culturii române ºi astfel sã facem ca cultura româneascã sã fie apreciatã de studenþi. Exemplu: Odatã un tovar㺠a povestit cum l-a îndrãgit pe [Ion Luca] Caragiale. L-a cunoscut ºi pânã atunci, l-a respectat, dar atunci a citit un text care l-a prezentat pe Caragiale ca Mikszáth-ul român[11]. Scriitorul lui preferat a fost Mikszáth, iar când i s-a arãtat aceastã legãturã, a crescut interesul lui pentru Caragiale ºi l-a vãzut ºi el la fel, deoarece scriitorul demascã acelaºi regim moºieresc precum Mikszáth, existã deci înrudirea, a gãsit drumul prin care îl putea aprecia. Înainte doar îl respecta pe Caragiale, acum l-a iubit. Sarcina este, deci, sã contribuim la îndrãgirea marilor cuceriri ale culturii naþionale proprii ºi astfel sã ajutãm construirea culturii cu adevãrat socialiste. Greºeala este aºadar faptul cã nu aplicãm teza despre mândria naþionalã a lui Lenin, astfel am sãrãcit educaþia noastrã patrioticã. E. Weiszmann: Ne este teamã sã ne interesãm cu ce a venit un student la facultate. Ne este teamã sã vorbim despre Petõfi ºi Mikszáth. Tov. I. Fazekas: Partidul niciodatã n-a spus cã n-ar trebui propagate tradiþiile culturale revoluþionare ale naþiunii maghiare.

159

E. Weiszmann: Conform pãrerii partidului, tradiþiile noastre progresiste trebuie zidite, ar fi trebuit folosite monumentele culturale. Toate acestea însã au constituit subiect de discuþii la noi, nu cumva astfel studenþii noºtri sã devinã naþionaliºti. Când la ºedinþa UTM au vrut sã prelucreze 15 martie, am intervenit. Tovarãºa Csehi: Ceea ce a avut ca rezultat cã reacþiunea naþionalistã maghiarã a prelucrat faptul într-un cu totul alt sens. În viitor va trebui sã avem grijã ca studenþii sã fie scoºi de sub influenþa naþionalismului ºi ºovinismului. Tov. I. Fazekas: Cine este de exemplu împotriva poeziei perioadei curuþilor? Tovarãºa Csehi: La facultate vorbim despre Rákoczi[12]. Aceastã problemã a fost dificilã pentru noi timp îndelungat, deoarece în cãrþi mult timp, de teamã ºi din comoditate, au fost introduse traducerile luate din cãrþile sovietice, ori doar acel material care exista ºi în celelalte cãrþi româneºti, deºi partidul a dat dispoziþie sã se caute material potrivit pentru studenþi. Trebuie sã spun cã a fost o problemã serioasã prezentarea unui material prin care sã se facã mai uºor educaþia. E. Weiszmann: Fãrã îndoialã cã dacã cineva a încercat sã predea un astfel de material a fost bine primit, iar dacã aceasta a fost un fenomen izolat, reacþiunea a încercat sã se foloseascã de situaþie, punând problema cã comuniºtii nu îndrãznesc sã se atingã de astfel de lucruri. Dupã pãrerea mea, aceasta înseamnã depunerea armelor ºi este nocivã pentru partid. Cei mai cinstiþi profesori de liceu ºi universitari sunt de pãrere cã trebuie gãsitã cea mai bunã educaþie internaþionalistã. Tov. Tóth: κi aduce aminte cã într-o vreme în manualul de geografie nu era voie sã se scrie denumirile decât în româneºte. Menþioneazã cã la ºcolile superioare nu existã doar asemenea tradiþii progresiste univoce ºi clare. De exemplu, Jeddik Ányos era un mare fizician, dar era ºi preot, însã a descoperit electrodinamul[13], ceea ce noi nu am mai spus, iar studenþii ºtiau. Un altul, Pápai Páriz Ferenc, medic, care a desfãºurat o activitate deosebitã în domeniul epidemiologiei[14]. Dupã pãrerea lui ºi aceste cunoºtinþe ar trebui folosite într-o formã corespunzãtoare. Sã vedem manifestarea problemei naþionale. Formulând astfel am înþeles problema mândriei leniniste în felul urmãtor: trebuie sã educãm studenþii pentru a îndrãgi cultura româneascã în aºa fel încât ei sã gãseascã drumul ºi pentru respect faþã de aceastã culturã. Tov. I. Fazekas: Cele douã trebuie legate ºi nu despãrþite. Tov. Ardeleanu: Este important ca întotdeauna sã plecãm de la realitãþi. Aceasta este singura metodã eficientã. Tov. Tóth: Suntem de acord cã studenþii trebuie educaþi în spiritul preþuirii culturii româneºti. Tov. I. Fazekas: În consecinþã: ca sã putem face îndrãgitã cultura româneascã, trebuie sã cunoaºtem cultura maghiarã. În continuare tov. Tóth citeºte procesul verbal. Tov. I. Fazekas: Sarcina a fost elaborarea unui material din care sã reiasã cum se manifestã naþionalismul la universitate ºi cum luptã comuniºtii împotriva acestor manifestãri. Aceastã sarcinã au primit-o de la biroul organizaþiei de bazã. Tov. Tóth: În organizaþia de bazã s-a avut în vedere cã trebuie discutatã problema naþionalã. Situaþia este cã, în realitate, într-adevãr biroul i-a desemnat pentru aceastã sarcinã, organizaþia de bazã nu cunoºtea persoanele. Tov. I. Fazekas: Pune întrebarea: cum are loc educaþia internaþionalã la Universitatea „Bolyai”? Tov. Tóth: Referitor la întrebare spune cã mai întâi s-a pus problema cã în general existã sarcina de a ne ocupa de aceastã problemã. Îndeplinirea categoricã a 160

acesteia s-a petrecut prin faptul cã biroul a anunþat organizaþia de bazã cã s-a început soluþionarea problemei ºi cã un colectiv lucreazã la aceasta. Nu au dat nume. Organizaþia de bazã ºtia cã materialul va fi pregãtit de Universitatea „Bolyai”, colectivul respectiv, împreunã cu secretarul organizaþiei de partid. Aceastã pãrere s-a format în legãturã cu sarcina respectivã. Cadrul organizaþiei de partid de la „Bolyai” n-a fãcut posibilã realizarea unui material documentar serios, aceasta este pãrerea bazatã pe procesele verbale ºi discuþii, era nevoie de lãrgirea materialului, a trebuit sã discutãm cu persoane ca sã putem face propuneri generale. Propunerile generale respective se referã la lucrurile legate de oraº ºi de Universitatea „Bolyai”. Cu toate cã s-a hotãrât efectuarea unor propuneri generale, ºi-au dat seama cã nu pot realiza acest lucru. Colectivul a þinut cont în timpul lucrãrilor de toatã activitatea de la Universitatea „Bolyai” ºi, în afarã de ea, încearcã sã facã propuneri generale. Aºa s-a înþeles colectivul. Tov. I. Fazekas: Trebuie deci stabilit faptul cã a existat iniþiativa cum cã trebuie fãcutã propunere generalã. În timpul lucrului însã, membrii colectivului ºi-au dat seama cã nu au un material corespunzãtor controlat. Astfel s-a început treaba. De aceea am pus astfel problema: cum s-a întâmplat cã s-au discutat problemele în general ºi s-au tras concluzii, însã propunerea s-a referit doar la oraº ºi la universitate, când la început au vrut sã facã propuneri generale. Citeºte un fragment din referat, apoi continuã. La cercetarea proceselor verbale, s-a ajuns la concluzia cã lupta împotriva naþionalismului la universitate nu este deloc atât de liniºtitoare precum apare la suprafaþã. Aceasta este o problemã politicã mai delicatã. Pun întrebarea conform textului: care sunt lucrurile desemnate de tovarãºi ca delicate. E. Weiszmann: De exemplu, relaþia cu Republica Popularã Ungarã acum doi ani a fost o problemã delicatã. O alta, utilizarea tradiþiilor progresiste naþionale maghiare este de asemenea o problemã politicã delicatã, mai bine sã n-o atingem. Tov. I. Fazekas: Tovarãºii însã n-o considerã problemã delicatã. În schimb problemele politice clare, urgente ale partidului se considerã la universitate delicate. Tov. Tóth: Pentru un comunist bine pregãtit nu se considerã delicate, dar problemele care ar putea crea confuzii în faþa studenþilor le considerãm delicate. Cele de care comunistul nu se poate folosi ºi vin obiecþiile, faþã de care nu este destul de bine înarmat, le considerãm delicate ºi nu le punem cu plãcere pe tapet. E. Weiszmann: De exemplu apartenenþa Ardealului. De aceastã problemã se îngrozeºte oricare conducãtor de seminar, ori nu poate explica, ori nu este convins de probleme. Tov. Tóth: S-a încetãþenit practica ca la problemele la care nu au rãspuns, sã-l încurce pe cel în cauzã. Data viitoare nu va mai pune aceastã problemã. Dupã aceea, în schimb, i-a dat rãspunsul, l-a informat naþionalismul. Aceste probleme le considerãm delicate. Tov. Weiszmann: Ei invocau argumente de ordin general. Dacã cineva prezintã o nemulþumire concretã, în anumite cazuri i s-a rãspuns cã este demagogie politicã. Astfel, dacã s-a ivit o nemulþumire, mai bine a fost trecutã sub tãcere. Între timp însã, persoana în cauzã nici n-a observat când a ajuns sub influenþa naþionalismului. Nu doar legat de problema naþionalã, dar ºi referitor la cea a þãranilor existã asemenea lucruri, unde sunt greutãþi reale. Iar în loc sã îndrãznim sã vorbim despre greutãþi, tãcem ºi exagerãm. Pe de altã parte, la unii aceste probleme depind ºi de pregãtire. De exemplu, problema ceangãilor, despre care nici eu n-am habar. Dacã o pune pe tapet un student ceangãu, nu ºtiu ce sã rãspund. 161

Tov. I. Fazekas: Stabileºte cã problemele politice de asemenea complexitate, ca cele ce apar în domeniul naþional ºi þãrãnesc, la Universitatea „Bolyai” sunt considerate probleme delicate. Tov. E. Weiszmann: Aºa le-au numit ºi nu crede cã ar fi greºitã denumirea. Tov. I. Fazekas: ªi în prezent aºa este la facultatea de marxism, dacã se ridicã astfel de probleme, nu se spun? Tovarãºa Csehi: În ultimii ani nu a aflat cã ar fi fost asemenea ocoliºuri, dar aceastã metodã nu doar la facultatea de marxism a fost în uz în 1953, ci s-a impus ºi în munca de propagandã. Dacã s-a ridicat o problemã la care propagandistul n-a fost pregãtit, au început discuþia cã oare de ce a pus problema vorbitorul. Evident, acest lucru a avut urmãri grave. Era precum tragerea la rãspundere a cadrelor, i-a înstrãinat pe oameni. De pildã, la examenul de marxism s-a întâmplat ca dupã ce studentul a rãspuns bine, a mai primit o întrebare dinainte stabilitã, legatã de poziþia sa. Dupã un timp studenþii au început sã se pregãteascã la aceste întrebãri, deoarece, de exemplu, ºtia studentul cã are o rudã chiabur. Tov. Tóth: Am educat studenþii în aºa fel ca ei sã spunã ceea ce cred cã profesorul considerã corect. Acest lucru însã nu doar la „Bolyai”, ci ºi la universitatea de partid a fost aºa. Tovarãºa Csehi: Noi avem o foarte serioasã sarcinã în acest domeniu. Tov. I. Fazekas: Constatã cã atunci când se ridicã o problemã delicatã, vorbitorul trece la o altã întrebare ºi nu discutã situaþia realã, ceea ce este oportunism. Dacã studenþii nu vor primi rãspunsuri corecte la întrebãrile lor, le vor primi în altã parte. Tov. Tóth: Au fost foarte recunoscãtori oamenii când, odatã, cu ocazia seminarizãrii problemei naþionale, am descoperit în Enciclopedia Pallas harta evoluþiei demografice a Ungariei. Datele din Ungaria imperialistã erau atât de convingãtoare, încât nu mai era nevoie de alte argumente. Am observat doi-trei, cãrora nu le erau pe plac datele, dar nu i-am sâcâit. Reiese cã, dacã suntem înarmaþi cu argumente, oamenii pot fi convinºi. Rezultatul muncii schematice este cã oamenii erau instruiþi sã repete argumentele, trebuiau sã le accepte, pentru cã erau spuse de Stalin, de partid etc. Trebuiau învãþate, cã se dãdea examen din ele. El nu considerã acestea probleme delicate, dacã sunt prelucrate cum trebuie. Tov. I. Fazekas: Ce înseamnã, sã vorbeascã „inteligent”? Tov. E. Weiszmann: Înseamnã sã spunã corect lucrurile. Tov. I. Fazekas: Nu credeþi, tovarãºi, cã ar fi fost mai bine sã ne spunem pãrerea despre acele lucruri importante pe care tovarãºii le-au adunat în legãturã cu manifestãrile naþionaliste? Tov. E. Weiszmann: Crede cã ar fi fost corect sã-ºi expunã punctul de vedere legat de câteva probleme. Acest lucru ar fi însemnat sã se treacã cu vederea redactarea nu ºtie, dacã ar fi însemnat aceasta ajutor pentru partid cu ocazia citirii. Tóth Sándor[15]: Rezultatul ar fi fost doar cã forul superior al partidului ar fi aflat cã colectivul nu este de acord cu aceste fapte, însã faptele în complexitatea lor s-ar fi pierdut. Constatã cã a fost grea întocmirea materialului, iar între timp s-a ridicat aceastã cerinþã, s-a încercat convingerea tovarãºilor de a lucra în spiritul celor de mai sus. Tovarãºa Csehi a ridicat problema respectivã. (Citeºte partea corespunzãtoare a materialului). Tov. I. Fazekas: Dacã aþi vrut sã ajutaþi partidul, n-ar fi trebuit sã vã spuneþi pãrerea. Au adunat aceste manifestãri la membrii de partid ºi la cei din afara partidului, pentru a pregãti un raport cu caracter informativ. Raportul conþine pagini foarte fru162

moase, dar are de asemenea ºi pãrþi de unde nu reiese care este poziþia voastrã ºi care este poziþia naþionalismului maghiar. Aþi lucrat timp de douã luni la acest raport. Dacã vreþi sã ajutaþi partidul, aºa este corect. Aþi adunat materialul în legãturã cu manifestãrile naþionaliste, însã trebuie spus ce pãrere, ce poziþie am eu, ca membru de partid, în legãturã cu materialul respectiv. Poate cã existã puncte de vedere greºite, dacã le expuneþi, partidul va putea corija ceea ce voi vedeþi greºit. Tov. Ardeleanu: Partidul ºtie cum trebuie privite problemele. E. Weiszmann: Ar fi fost nevoie de muncã ºtiinþificã, ca fiecare problemã sã fie prezentatã în faþa comisiei regionale aºa cum trebuie. Tov. Tóth: În acest caz raportul ar fi fost ºi mai lung, ceea ce n-ar fi fost de dorit. Tov. János Fazekas: Nu ar fi trebuit discutatã atât de amãnunþit problema colegiului în referat. Tov. Sándor Tóth: Ore întregi au polemizat cu tovarãºul Lilien despre problema colegiului, altfel nu se putea face. Tov. I. Fazekas: Au încercat sã atragã atenþia tovarãºilor, cât de mult ar fi putut ajuta comisia regionalã acest colectiv, dacã ar fi informat despre ce spune naþionalismul în legãturã cu diferite probleme ºi în acelaºi timp ar fi fãcut cunoscutã ºi pãrerea colectivului ºi ceea ce este de fãcut. Tóth Sándor: O astfel de sintetizare nu lipseºte întru-totul din referat, dar sunt probleme unde nu s-a putut face acest lucru. Tov. I. Fazekas: Trebuie vãzut, dacã sunt astfel de probleme ºi aºa este situaþia. Tov. S. Tóth: De aceea este aºa, deoarece nu au putut controla fiecare problemã. De exemplu, pe cea legatã de monumente. Dacã existã asemenea opinii, trebuie fãcutã muncã de informare. Nu pot gândi altfel, decât cã monumentele din Cluj au fost neglijate din cauzã cã sunt maghiare. Tov. I. Fazekas: Situaþia este cã s-au neglijat atât monumentele maghiare, cât ºi cele româneºti. Tovarãºa Csehi: Tovarãºii au spus sã redacteze din nou referatul, sã-l prelucreze ºi sã ia atitudine în fiecare problemã. Atunci ºi-au dat seama cã materialul este voluminos ºi nu-l pot prelucra. Tov. E. Weiszmann: Pentru biroul organizaþiei de bazã nu s-a pus aceastã problemã. Poate cã majoritatea motivelor erau legate de comoditate, dar motivele reale erau greutãþile. Tov. I. Fazekas: A existat o asemenea pãrere sã luaþi deschis problemele, sau aþi crezut cã aþi mers prea departe? Întreabã: pentru cine au introdus tezele staliniste? Tov. S. Tóth: Þinând cont cã tovarãºa Csehi le-a respins, s-au gândit cã nu stricã sã ridice problema. Tov. Csehi: Au încercat sã se convingã reciproc, au discutat în contradictoriu ºi ambii tovarãºi au spus cã doresc sã trimitã un material informativ, este de prisos s-o pregãteascã altfel. Tov. E. Weiszmann: Au greºit ºi motivul n-a fost altul decât teama de forurile superioare. Tovarãºa Csehi: Au zis cã pentru o bunã desfãºurare a muncii, sã ne gândim bine asupra problemelor. Tov. I. Fazekas: Din material ºi din discuþii a reieºit cã existã formulãri înfumurate. De exemplu acelea cã cea mai mare parte a intelectualitãþii maghiare este fidelã partidului, sau este un element partinic. Materialul se referã în primul rând la intelectualitate ºi doar trage concluzii în legãturã cu pãrerea muncitorilor despre problemã. 163

Tov. S. Tóth: S-a pus problema cã aceste lucruri îi preocupã doar pe intelectuali, ori cã existã posibilitatea ca problemele intelectualilor sã fie rãspândite ºi în altã direcþie. Având în vedere cã intelectualitatea are legãturi ºi cu elemente mic burgheze, cu muncitori etc, se poate trage concluzia cum a ajuns la pãturile respective. Clasa muncitoare nu este izolatã de restul societãþii, iar opiniile de mic burghez pãtrund ºi în mijlocul lor. Dacã intelectualitatea este preocupatã de aceste probleme, existã posibilitatea ca ele sã pãtrundã ºi în alte pãturi. Cea mai mare parte a raportului provine din discuþii cu intelectualii. V-aþi ocupat în mod organizat de alte elemente? Tov. E. Weiszmann: În mod organizat nu s-a discutat, ocazional el a stat de vorbã, de exemplu, pe tren cu alþii, iar materialul s-a obþinut din aceste discuþii. Au primit material ºi de la funcþionari. Nu poate spune cã aceste probleme sunt valabile ºi spre exterior, dar nu este exclus. Citind din capitolul I al raportului: Intelectualii maghiari în mare parte au fost câºtigaþi de partid etc. Tov. I. Fazekas: Clarificarea unor probleme trebuia sã porneascã de la acest punct de vedere, atunci când s-a discutat acest lucru. Tov. S. Tóth: Acest lucru a fost stabilit la început ca o tezã fundamentalã. În funcþie de ea au discutat ºi celelalte probleme. Tov. Ardeleanu: Crede cã este greºit cã în raport nu ºi-au spus propriile pãreri. (Tovarãºii trec la recitirea minuþioasã a raportului, pe mai departe nu existã material stenografiat). (Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 29/1956, f.1-20) [1] Iosif Ardeleanu (n. 1909) era directorul general al Direcþiei Generale a Presei ºi Tipãriturilor (1951-1973), iar din 28 decembrie 1955 fãcea parte ºi din Comisia Centralã de Revizie. [2] Endre Weiszmann era conferenþiar la facultatea de fizicã, ulterior s-a stabilit în Statele Unite. [3] József Tóth, absolvent al Academiei Comerciale din Cluj (1940), fost profesor la Liceul comercial din Oradea (secþia românã), iar din 1945 profesor la Universitatea „Bolyai”. Asupra sa vezi „Referatul de cercetare” din Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 64/1959, f.256-257. [4] László Szabédi (1907-1959), poet, prozator ºi estetician, redactor la „Termés” (1942-1944), director al Editurii clujene „Józsa Béla Athenaeum” (1945) ºi, ulterior, la „Székely Nemzeti Múzeum” din Târgu Mureº. În 1955 a publicat o antologie, A magya ritmus formái [Formele ritmului maghiar], iar postum, în anul 1969, va apare volumul Kép és forma [Imagine ºi formã], sub îngrijirea lui Gyula Csehi. Asupra lui vezi Andor Horváth, A világirodalom elõadója – Szabédi László pályaképéhez [László Szabédi profesor de literaturã universalã], în „Nyelv- és Irodalomtudományi Közlemények”, Cluj, XL, 1996, nr. 1, p.3-12. [5] Regiunea Autonomã Maghiarã a fost înfiinþatã în 1952 ºi era alcãtuitã din nouã raioane, iar din 1963 va cãpãta denumirea de Regiunea Mureº Autonomã Maghiarã. Aceastã formaþiune administrativ-teritorialã a fost desfiinþatã în 1968, odatã cu crearea judeþelor în urma reformei administrative. Motivaþia conceperii acestei regiuni autonome a fost de a grupa populaþia maghiarã ca entitate administrativã ºi teritorialã, având organe ale puterii de stat, judiciare, de învãþãmânt, culturale etc conduse de etnici locali, vorbitori de limbã maghiarã. [6] Este vorba de „demascarea” grupului Ana Pauker-Vasile Luca-Teohari Georgescu, acuzaþi de „deviere de dreapta” în cadrul Plenarei CC al PCR din 19 februarie-1 martie 1952. Vezi în acest volum doc. 5 nota [9]. [7] László Bányai (1907-1981), cu studii superioare la Budapesta, Grenoble ºi Paris, profesor la facultatea de istorie din Cluj (1946-1957) – rector al Universitãþii între 1952-1956 – ºi Bucureºti (1958-1957). A fost director adjunct al Institutului de istorie „N. Iorga” (1958-1967), membru al Comisiei Centrale de Revizie (1974-1979), vicepreºedinte al Academiei de ªtiinþe SocialPolitice (1978) ºi al Consiliului Naþional al Radio-Televiziunii Române. Este autorul unui

164

volum memorialistic intitulat Válaszúton. Önéletrajzi jegyzetek [La rãscruce de drumuri. Note autobiografice] (1980). A mai publicat: A magyarság a Dunavölgyében. Ezer év tanulsága [Ungurii în bazinul Dunãrii. Învãþãmintele unui mileniu] (1938), Harminc év. Jegyzetek a romániai magyarság múltjából [Treizeci de ani. Note privind trecutul maghiarilor din România] (1949), Pe fãgaºul tradiþiilor frãþeºti (1971), Destin commun, traditions fraternelles (1972; cu versiune maghiarã în 1973), Hosszú mezsgye [Drum lung] º.a. Asupra lui vezi ºi volumul Minoritãþi etnoculturale. Mãrturii documentare. Maghiarii din România (1945-1955), coord. Lucian Nastasã, Cluj, CRDE, 2002. [8] Ernõ Gáll (1917-2000), licenþiat în drept ºi filosofie la Universitatea din Cluj, obþinând titlul de doctor abia în 1968. În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial familia îi este exterminatã la Auschwitz, iar el este deportat în lagãrul de la Buchenwald. Revenit la Cluj, devine redactor la „Igazság” ºi „Utunk”, iar din 1948 conferenþiar ºi prorector la Universitate. În 1974 este ales membru al Academiei Române. Autor al unor lucrãri, precum: Sociologia burghezã din România (1958), Intelectualitatea în viaþa socialã (1965), Idealul prometeic (1970), A humanizmus viszontagságai [Peripeþiile umanismului] (1972), Tegnapi és mai önismeret [Autocunoaºtere ieri ºi azi] (1975), Az erkölcs dilémái [Dilemele eticii] (1981), Az ezerdforduló kihívása [Sfidarea sfârºitului de mileniu] (1986), A nacionalizmus színeváltozásai [Schimbarea la faþã a naþionalismului] (1994) º.a. [9] M.T. Vlad a fost de la 11 iulie 1950 vicepreºedinte al Comitetului pentru Artã (pânã la 28 octombrie 1953). [10] Sándor Petõfi (1823-1849), poet prolific, cu mare impact asupra societãþii maghiare, pregãtind spiritele pentru Revoluþia de la 1848. La 15 martie 1848 au apãrut versurile sale Cântec naþional, participând ulterior la marile evenimente generate de revoluþie ºi sfârºindu-ºi viaþa pe câmpul de luptã. [11] Referinþã la Kálmán Mikszáth (1847-1910), scriitor maghiar, autor de romane ºi nuvele satirice. [12] Este vorba despre Ferenc Rákóczi II, conducãtorul unei rãscoale antihabsburgice în Transilvania ºi Ungaria (1703-1711). Trupele sale purtau numele de „curuþi”; de aici ºi denumirea de „rãzboiul curuþilor” dat miºcãrii conduse de Rákóczi. Rãzboiul s-a încheiat prin pacea de la Satu Mare (1711), cu înfrângerea rãsculaþilor, momentul marcând încetarea oricãrei rezistenþe armate împotriva stãpânirii austriece în Transilvania ºi integrarea deplinã a Principatului în Imperiu. [13] Ányos István Jeddik (1800-1895), fizician maghiar. [14] Ferenc Pápai Páriz (1649-1716), scriitor, medic ºi fizician maghiar. [15] Sándor [Alexandru] Tóth (n. 1913), absolvent al facultãþii de ºtiinþe din Cluj (1935), apoi profesor secundar la Satu Mare, Huedin ºi Târgu Mureº. Din 1950 devine conferenþiar la Universitatea „Bolyai”, decan ºi ºef al catedrei de geometrie.

8 Magyar Népköztársaság Nagykövetsége, Bukarest Ambassade de la République Populaire Hongroise 320/sz.t./1956.

Bukarest, 1956. október 3. Szigorúan titkos!

Tárgy: Beszélgetés Cheresteºiu Victor et-sal. Elõadó: Juhász Imre nagyköv. tanácsos Szeptember 25-én Juhász elvtárs vacsorán látta vendégül Cheresteºiu Victor elvtársat, a Román Történettudományi Intézet vezetõjét. Cheresteºiu elvtárs a vacsoraközi beszélgetés közben több érdekes, bennünket érdeklõ témára kitért. Elmondta, hogy befejezés elõtt áll az irányítása alatt megjelenõ Magyar–román és Román–magyar nagyszótár. Ennek a szótárnak az a jelentõsége, hogy az új román helyesírás bevezetése után jelenik meg, s így kiküszöböli a románul tanuló magyarok számára a helyesírási nehézségeket. A szótár anyaga ellenõrzés szempontjából 165

már volt Magyarországon, számítani lehet arra, hogy az elsõ sorozat már ebben a naptári évben meg fog jelenni. Cheresteºiu elvtárs a készülõ Magyar Enciklopédia munkájában is részt vesz, ugyanis a Román Tudományos Akadémia õt jelölte ki összekötõként, hogy a Román Népköztársaságot érintõ anyag összeállításánál közvetlenül is a magyar szerkesztõbizottság segítségére legyen. Cheresteºiu elvtárs véleménye szerint ezen a téren komoly lemaradás van román részrõl. Szerinte ugyanis egy ember nem alkalmas arra, hogy egy ilyen hatalmas ismerettár számára nyújtandó román anyag kezelõje, felelõse legyen. A maga részérõl szívesen vállalja a történeti rész gondozását – ezt jelentette is az Akadémiának –, de a többi anyagot szerinte el kell osztani megfelelõ román szakemberek között. Ezt a helyesnek látszó módszert ugyancsak javasolta a Román Akadémiának. Cheresteºiu elvtárs október folyamán Budapestre utazik kb. 8 hetes tartózkodásra, s erre az alkalomra már szeretné magával vinni azoknak a román szakembereknek a névsorát, akik felelõsek lennének a román anyag egy-egy részéért, az egész bizottság pedig az egész anyagért. Cheresteºiu elvtárs nem tud arról, hogy megérkezett volna a Romániáról tervezett teljes címszójegyzék a javasolt terjedelmek, illusztrációk, bibliográfiák feltüntetésével. Cheresteºiu elvtársnak szándékában van felhasználni a budapesti tartózkodását arra is, hogy ebben a kérdésben személyesen tárgyaljon Kovács Máté elvtárssal, a Magyar Enciklopédia fõszerkesztõjével. Említette Cheresteºiu elvtárs, hogy a Román Tudományos Akadémia szeptemberi, Hunyadi emlékének szentelt ülésszakával több román elvtárs nincs megelégedve. Elismerik, hogy a magyar elvtársak referátumai sokkal mélyebbek, alaposabbak voltak, s nagyobb tudományos felkészültséget mutatnak. Cheresteºiu elvtárs szerint ennek egyik oka az, hogy bár román részrõl kiváló történészek voltak az elõadók, nem volt elegendõ idõ ilyen nagy téma feldolgozására. Ugyanis a román történészek csupán néhány héttel az ülésszak elõtt kapták meg a megbízást, s így valóban nem állt elég idõ a kidolgozásra. Másrészt az is igaz – folytatta Cheresteºiu elvtárs –, hogy egyáltalán hiányzik román részrõl a Hunyadi-kérdés olyan alapos feldolgozása, mint ahogy az már magyar részrõl igen értékes monográfiákban megtörtént. A maga részérõl sajnálja, hogy az ünnepi ülésen felszólaló bolgár küldött, V. Nikolajev akadémikus olyan hangot ütött meg, amely alkalmas volt nacionalista hangulat keltésére, s a magyar vendégeket okkal bánthatta. Cheresteºiu elvtárs elismerte azt is, hogy a román történettudósoknak a népi demokráciák közül éppen a magyar történelemmel kapcsolatban van a legtöbb megoldásra váró problémája. Igyekezni kell e problémáknak a legmagasabb tudományos síkon való megoldásával, mert akkor a mindkét fél által elfogadott tudományos álláspont mindkét nép közép- és alsó rétegeiben is el fog terjedni, s eloszlat majd sok olyan nézetet, mely ma még akadálya a teljes megértésnek és kölcsönös bizalomnak a két nép között. Megemlítette azt is Cheresteºiu elvtárs, hogy a közeli hónapokban megjelenõ kétkötetes mûve (1848-49 Erdélyben, kb. 700-800 oldal terjedelemben) ugyanezt a célt kívánja szolgálni. Nyolchetes budapesti tartózkodása is azt célozza, hogy e nagy munka kéziratát lezárja. Addig azonban szüksége van olyan komoly levéltári anyag áttekintésére, amit csak Budapesten talál meg, másrészt sor fog kerülni budapesti szaktudósokkal való megbeszélésre is. A magam részérõl javasolom, hogy Cheresteºiu elvtárs munkáját az említett területeken a Külügyminisztérium részérõl is támogassák, számára minden segítséget adjanak meg. Keleti Ferenc nagykövet 166

[TRADUCERE] Ambasada Republicii Populare Ungare la Bucureºti Ambassade de la République Populaire Hongroise 320/str.secr./1956.

Bucureºti, 3 octombrie 1956 Strict secret!

Subiect: Convorbire cu tov. Victor Cheresteºiu Prezintã: Imre Juhász, consilier al Ambasadei În data de 25 septembrie tovarãºul Juhász l-a avut invitat la cinã pe tovarãºul Victor Cheresteºiu, ºeful Institutului Român de ªtiinþe Istorice[1]. În timpul discuþiilor de la masã, tovarãºul Cheresteºiu a adus în discuþie mai multe subiecte de interes pentru noi. A vorbit despre faptul cã marile dicþionare maghiar-român ºi român-maghiar ce vor apãrea sub coordonarea lui sunt aproape de finalizare. Semnificaþia acestui dicþionar este cã apare dupã introducerea noii ortografii ºi astfel va înlãtura dificultãþile de ortografiere cu care se confruntã maghiarii care învaþã în limba românã. Materialul care va fi inclus în dicþionar a fost deja în Ungaria pentru verificare, deci se poate conta pe faptul cã prima serie va apãrea chiar în acest an calendaristic. Tovarãºul Cheresteºiu a contribuit ºi la Enciclopedia Maghiarã în curs de apariþie, deoarece a fost numit de Academia Românã de ªtiinþe ca persoanã de legãturã ºi pentru a asista colectivul de redacþie ungar la întocmirea materialului care se referã la Republica Popularã Românã. Dupã pãrerea tovarãºului Cheresteºiu, în acest domeniu existã restanþe serioase din partea românã. El crede cã un om nu este suficient pentru a rãspunde de corectitudinea informaþiilor într-un un material atât de vast. Din partea lui, îºi poate asuma rãspunderea pentru partea de istorie – ceea ce a ºi anunþat la Academie –, dar restul materialului, în opinia lui, ar trebui împãrþit unor specialiºti români din domeniile respective. El a sugerat aceastã modalitate de lucru, care i se pare cea corectã, ºi Academiei Române. Tovarãºul Cheresteºiu va cãlãtori la Budapesta în cursul lunii octombrie ºi va sta acolo timp de circa 8 sãptãmâni ºi cu aceastã ocazie ar dori sã ia cu el ºi lista acelor specialiºti care îºi vor asuma rãspunderea pentru câte o parte a materialului românesc, urmând ca întregul colectiv sã îºi asume responsabilitatea pentru tot materialul. Tovarãºul Cheresteºiu nu are cunoºtinþã de faptul cã ar fi sosit cuprinsul întregului material despre România, cu specificarea numãrului de pagini, a ilustraþiilor ºi a bibliografiei. Dânsul are de gând sã discute personal cu tovarãºul Máté Kovács, redactorul ºef al Enciclopediei Ungare, despre acest lucru în timpul ºederii la Budapesta. Tovarãºul Cheresteºiu a menþionat cã mai mulþi tovarãºi români sunt nemulþumiþi cu ºedinþa Academiei Române de ªtiinþã din septembrie, dedicatã memoriei lui Hunyadi. Ei recunosc cã referatele redactate de tovarãºii unguri sunt mai profunde, mai detaliate ºi denotã o pregãtire ºtiinþificã mai serioasã. Dupã pãrerea tovarãºului Cheresteºiu, acest lucru se datoreazã în parte faptului cã deºi din partea românã prezentatorii au fost istorici de renume, nu au avut timp suficient pentru abordarea unui subiect atât de vast. Istoricii români au primit aceastã sarcinã doar cu câteva sãptãmâni înainte de ºedinþã ºi, ca urmare, nu au avut suficient timp pentru a dezvolta subiectul în mod adecvat. Pe de altã parte este adevãrat, a continuat tovarãºul Cheresteºiu, cã de partea românã lipseºte o prelucrare atât de profundã a chestiunii Hunyadi, cum s-a fãcut de cãtre partea ungarã în mai multe 167

monografii foarte valoroase[2]. Din partea lui, îi pare rãu cã emisarul bulgar care a luat cuvântul la ºedinþã, academicianul V. Nikolaiev, a abordat un ton care ar fi putut trezi sentimente naþionaliste ºi oaspeþii unguri au avut toate motivele sã se simtã ofensaþi. Tovarãºul Cheresteºiu a recunoscut ºi faptul cã dintre toate democraþiile populare, istoricii români au cele mai multe probleme de rezolvat tocmai în legãturã cu istoria ungureascã. Trebuie sã se grãbeascã rezolvarea la nivelul ºtiinþific cel mai înalt a acestei probleme, deoarece atunci poziþia acceptatã de comun acord de cãtre ambele pãrþi se va rãspândi în rândul straturilor mijlocii ºi mici ale ambelor popoare ºi va risipi acele opinii care azi mai constituie obstacole în calea înþelegerii ºi încrederii depline între cele douã popoare. Tovarãºul Cheresteºiu a menþionat cã opera în douã volume care îi va fi publicatã în lunile ce urmeazã (1848-49 în Transilvania, circa 700-800 pagini) doreºte sã serveascã acelaºi scop[3]. În timpul ºederii de 8 sãptãmâni la Budapesta intenþioneazã, printre altele, sã termine ºi acest manuscris. Pânã atunci însã are nevoie sã parcurgã un volum de materiale de arhivã pe care le va gãsi doar la Budapesta ºi, în plus, va avea ocazia sã poarte discuþii ºi cu specialiºti unguri în domeniu. Personal, sugerez ca munca tovarãºului Cheresteºiu în domeniile menþionate sã fie sprijinitã ºi de Ministerul de Externe, acordându-i-se tot ajutorul de care are nevoie. Ferenc Keleti, ambasador (Magyar Országos Levéltár, KÜM [Arh.St.Budapesta, Ministerul de Externe], XIX-J-1-j-Rom-18/g007590-1956) [1] Victor Cheresteºiu (1895-1971), absolvent al facultãþii de litere ºi filosofie din Budapesta, doctor al Universitãþii din Viena (1917), activist comunist din ilegalitate (în anii ‘30, la Cluj, acesta avea o firmã comercialã la care lucra ca bibliotecarã sora activistului comunist Béla Józsa, Erzsébet, fiind unul din locurile de difuzare a literaturii socialiste ºi de distribuþie a corespondenþei ilegale între comuniºti). Între 1953-1956 a fost directorul Institutului de istorie din Bucureºti, dupã care se mutã la institutul similar din Cluj, în 1953 devenind profesor la Universitatea de aici (pânã în 1962). Victor Cheresteºiu era cãsãtorit cu Rozalia (nãscutã Kahana). Din lucrãrile lui Cheresteºiu, se cuvin a fi menþionate: Românii ºi ungurii. Scurtã privire istoricã asupra raporturilor româno-maghiare din Ardeal (1947); Adunarea naþionalã de la Blaj 3-5 mai 1848 (1966); iar în colaborare Lucrãri ºi publicaþii din România despre Marea Revoluþie Socialistã din Octombrie, 1917-1944 (1967). [2] În perioada dintre sfârºitul celui de-al II-lea rãzboi mondial ºi 1956 au apãrut în Ungaria numerose monografii despre Iancu de Hunedoara, din care se cuvin a fi reþinute: Géza Hegedüs, Hunyadi János, Budapest, Szikra, 1948; Lajos Elekes, Hunyadi, Budapest, Magyar Történelmi Társ, 1952; Hunyadi János, a török egyetlen félelme, Budapest, Honvéd Kiadó, 1952; Hunyadi harca a haladásért, Budapest, Kiadó a Magyar Szabadságharcos Szövetség, 1953; József Darvas, A törökverõ, Budapest, Szépirodalmi Kiadó, 1956; Jenõ Szûcs, Hunyadi János, Budapest, Hazafiras, 1956; Sztojan D. Vujucsics, Hunyadi, Budapest, Katonai Kiadó, 1956 etc. [3] Nu va apãrea nici o carte sub semnãtura lui V. Cheresteºiu, pe aceastã temã. Abia în 1966 va publica volumul Adunarea naþionalã de la Blaj 3-5 mai 1848, Bucureºti, Edit. Politicã, 1966, 672 p. De altfel, deºi aniversarea a 110 ani de la Revoluþia din 1848 a generat o oarecare activitate istoriograficã, concretizatã prin câteva volume ºi mai multe studii referitoare la evenimentele din spaþiul extracarpatic, problematica Transilvaniei a fost evitatã, exceptând câteva contribuþii punctuale publicate mai ales în reviste de specialitate.

168

9 Magyar Népköztársaság Nagykövetsége, Bukarest Ambassade de la République Populaire Hongroise 331/szig.titk.1956

Bukarest, 1956. október 5. Szigorúan titkos!

Tárgy: A „Bolyai” Egyetem pártszervezetének taggyûlése. Elõadó: Juhász Imre nagyköv. tanácsos A kolozsvári „Bolyai” Egyetem pártalapszervezetének egyik taggyûlésén sor került az alapszervi vezetõség kiegészítésére. Igen feltûnõ volt, hogy az alapszervi párttitkár nem tartott beszámolót, hanem a Tartomány kiküldöttje beszélt, s éles kirohanást tett Szabédi László és Csehi Gyula elvtársak ellen. Nevezett két elvtárs ellen azért kelt ki a tartományi kiküldött, mert elõzõen hevesen támadták a Kolozsvárott népszerûtlen Bányai László elvtársat. Bányai László azért népszerûtlen a romániai magyar körökben, mert õ volt a hivatalos román nemzetiségi politika következetes végrehajtója. Bányai túlbuzgóságában olyan dolgokat is végrehajtatott, melyek szemmel láthatóan sértették a magyar érdekeket. További vád ellene az, hogy a sztálini korszak idején hozzájárult törvénytelen letartóztatásokhoz, érdemes elvtársak meghurcoltatásához. Ma általában az a vélemény róla, hogy a magyar nemzetiség árulója, és vér is tapad kezeihez. A taggyûlés további érdekessége az volt, hogy a tartományi kiküldött beszédéhez senki sem szólt hozzá, csupán azt kérték, hogy rendeljék el a vezetõség kiegészítésével kapcsolatban a szavazást. A szavazást el is rendelték, s a tagság Szabédi László és Csehi Gyula elvtársakat választotta be a vezetõségbe. Ui. Szabédi László és Csehi Gyula et-ak egyetemi tanárok. Keleti Ferenc nagykövet Külügyminisztériumnak, Budapest

[TRADUCERE] Ambasada Republicii Populare Ungare la Bucureºti Ambassade de la République Populaire Hongroise 331/str.secr.1956

Bucureºti, 5 octombrie 1956 Strict secret!

Subiect: Adunarea membrilor organizaþiei de partid de la Universitatea „Bolyai”. Prezintã: Imre Juhász, consilier al Ambasadei La una din ºedinþele membrilor organizaþiei de partid de la Universitatea „Bolyai” a fost nevoie sã se completeze conducerea organizaþiei de bazã. A fost foarte suspect faptul cã nu secretarul de partid a informat adunarea, ci delegatul de la regiune, care a avut o ieºire foarte durã împotriva tovarãºilor László Szabédi ºi Gyula Csehi[1]. Tovarãºii susnumiþi au fost atacaþi atât de vehement de delega169

tul de la regiune, deoarece aceºtia îl atacaserã pe tovarãºul László Bányai, care nu este popular la Cluj. László Bányai nu este popular în cercul maghiarilor din România, deoarece a fost executantul consecvent al politicii oficiale româneºti în domeniul naþionalitãþilor. În entuziasmul sãu exagerat, Bányai a fãcut ºi lucruri care au afectat în mod vizibil interesele maghiarilor. O altã acuzã împotriva lui este cã în timpul stalinismului a contribuit la arestãrile ilegale ºi la persecutarea unor tovarãºi valoroºi. Azi, pãrerea generalã este cã el e trãdãtorul maghiarimii ºi mâinile îi sunt mânjite cu sânge. În cele ce au urmat, interesant a fost cã nimeni n-a adãugat nimic la cuvântarea delegatului de la regiune, au cerut doar sã dispunã votarea pentru completarea conducerii. S-a votat ºi membrii i-au ales pe tovarãºii László Szabédi ºi Gyula Csehi în conducere. P.S. Tovarãºii László Szabédi ºi Gyula Csehi sunt profesori universitari. Ferenc Keleti, ambasador Pentru Ministerul de Externe, Budapesta (Magyar Országos Levéltár, KÜM [Arh.St.Budapesta, Ministerul de Externe], XIX-J-1-j-Rom-27/a007587/1956,f.2) [1] Csehi Gyula (1910-1976), critic ºi istoric literar, cu studii la Paris, Viena ºi Cluj, profesor la Universitatea „Bolyai” din 1947. Autor al unor lucrãri, precum: Munkásosztály és irodalom [Clasa muncitoare ºi literatura] (1963), Modern Kaliope vagy regény és valóság [Moderna Caliope sau romanul ºi realitatea] (1969), Felvilágosodástól felvilágosodásig [De la iluminism la iluminism] (1972), A kritika jelenléte és utóélete [Prezenþa criticii ºi viaþa ei ulterioarã] (1977) º.a.

10 Magyar Népköztársaság Nagykövetsége, Bukarest Ambassade de la République Populaire Hongroise 327/szig.titk.1956

Bukarest, 1956. október 5. Szigorúan titkos!

Tárgy: A Kolozsvári Tartományi pártszervezet memoranduma. Elõadó: Juhász nagyköv. tanácsos Azok az események, melyek a „Bolyai” Egyetem pártalapszervezetében, valamint a Kolozsvári Írószövetség Fiók Alapszervezetének ülésén lejátszódtak, vezettek el voltaképpen egy olyan ankét megtartásához, melynek eredménye „a kolozsvári tartományi pártszervezet memoranduma” néven ismert. E memorandum története információnk szerint a következõ: a kolozsvári párttartományi szervezet megbízásából három magyar ember referátumot készített egy ankét számára. Ebben a referátumban a romániai magyarság sérelmeit tárták fel és foglalták össze. Mivel a referátumon több magyar aláírása is szerepelt, kapta a memorandum nevet. A kolozsvári párttartomány ezt a memorandumot felküldte a Központi Vezetõségnek, de nem említette meg, hogy õ hívta össze az ankétot, valamint õ adott megbízást a memorandum megírására is. A Központi Vezetõségben a memorandu170

mot pártellenes akciónak nyilvánították, egy kicsit olyanformán, mint nálunk az Írószövetségben megtörtént aláírásgyûjtést. A továbbiakban a KV kitartott amellett, hogy a memorandum ellenséges cselekedet. A „Bolyai” Egyetemen, valamint a Kolozsvári Írószövetség Fiók Alapszervezetében történt események után a memorandum tartalma fentrõl energikus intézkedéseket váltottak ki. Éppen ezért szeptember utolsó napjaiban bizottság szállt ki Kolozsvárra a következõ tagokkal: Miron Constantinescu, Fazekas János, Pavel Þugui, Ardeleanu (a Sajtó-fõigazgatóság vezetõje), Bihari (a KB agit-prop. osztályán a kiadási ügyek vezetõje), Után Tiberiu, a KB aktivistája, továbbá a Mûvelõdésügyi Minisztérium, Tanügyi Minisztérium éa Pénzügyminisztérium képviselõi. Robotos Imre elvtársat is meghívták, de õ „lekésett” a repülõgéprõl, és nem vett részt a bizottság munkájában. A Bizottság Kolozsvárott kiszállt a „Bolyai” Egyetemre, a magyar nyelvû középiskolákba, a Magyar Színházba s egyéb magyar intézményekbe. A látogatások kapcsán elsõsorban aziránt érdeklõdtek, hogy az ún. memorandum adatai mennyiben felelnek meg a valóságnak. A látogatások alkalmával a Bizottság megállapította, hogy a memorandum adatai hitelesek, s így a memorandum szerzõi ellen emelt vádak (pártellenesség) teljesen elesnek. A Bizottság azonban sok olyan sérelmet is megállapított, amelyek a memorandumban nem szerepeltek. Általános vélemény szerint a Bizottság kiszállását a fent említett okokon kívül a Pándi-cikk váltotta ki. Miután a Bizottság kutató munkáját befejezte, megbeszélésre hívta össze a magyar írókat. A gyûlésen részt vett a teljes kolozsvári és vásárhelyi írógárda, valamint nagyszámú egyetemista. A gyûlés három nap és három éjjel tartott. Valamennyi író feliratkozott és beszélt is. Ami a felszólalások hevességét s az elhangzott bírálatok éles hangját illeti, ez az ülés jóval erõsebb volt, mint az az értekezlet, amelyet az Írókongresszus elõtt tartottak a magyar írókkal Bukarestben a Központi Vezetõség épületében. Földes László, akinek a „kikészítését” már régen elhatározták, az utolsók között iratkozott fel. Ennek ellenére elsõnek adtak szót neki, a jelen levõ írók szerint provokatív szempontból. Ekkor felállt Csehi Gyula, és kijelentette, hogy ez nem demokratikus eljárás, és kéri a feliratkozási sorrend tiszteletben tartását. Ez már annak a jele, hogy a magyar írók közt egy-kettõ kivételével kialakult az egységfront, s képesek megvédeni egymást. Elsõnek – akárcsak Bukarestben – Szilágyi András szólalt fel. Ez a felszólalás rányomta a bélyegét az egész ülés lefolyására. Szilágyi általában a súlyos gazdasági helyzetrõl beszélt igen vehemens hangon. Ami pedig a magyar sajtót és irodalmat illeti, kijelentette, hogy a romániai magyarság érdeklõdéssel és szeretettel olvassa az odaáti irodalmat, figyeli a magyarországi eseményeket, mivel azokat saját gondjaihoz közel állónak tartja. Szilágyi megemlítette, hogy ami a magyar nép magatartását illeti, amely bizonyos vezetõk leváltására vezetett, az szintén közelrõl érdekel bennünket. Ezután sorrendben felszólalt Asztalos István, aki igen hevesen bírálta a jelenlegi falupolitikát, Nagy István, aki a munkásosztály nyomoráról, tanügyi kérdésekrõl beszélt, Csehi Gyula, aki a „Bolyai” Egyetem helyzetérõl s egyéb sérelmekrõl beszélt stb. stb. Ezen az ülésen általában részleteiben kerültek megtárgyalásra a romániai magyarság sérelmei. Szabédi László például kijelentette, hogy tekintettel arra, miszerint Miron Constantinescu már a múltban egyes kijelentéseit eltorzította, felszólalását írásban adja be. A végkövetkeztetéseket Miron Constantinescu vonta le. Felszólalásából látszott, hogy a Földes-ügyet egyelõre elejtették, ellenben Csehi ellen fokozták a tüzet. Szabédi írásban beadott felszólalását Miron Constantinescu aprólékosan elemezte. Adott pillanatban Szabédi dühösen felug171

rott, s azt kiabálta, nem igaz, amit mond, én ilyet nem állítottam. Erre a terem Szabédi mellett zúgni kezdett, s Miron Constantinescu kénytelen volt félretenni Szabédi felszólalását. Az ülés légköre ismételten azt mutatta, hogy ma már kialakult a teljes értelmiségi arcvonal, s ennek erejére jellemzõ, hogy folyamatosan viszsza tudják verni a meg-megújuló provokációkat. Ezek a provokációk a régi módszer szerint abban álltak, hogy az egyes felszólalásokat hirtelen kérdések bevetésével akarták megzavarni. Egy ilyen alkalommal állott fel Csehi Gyula, s a következõket mondotta: „Kérjük az elvtársakat, ne szakítsanak félbe bennünket, mert megzavarodunk, s esetleg félni is kezdünk, s így aztán az elvtársak nem fogják megtudni mindazt, amire kíváncsiak.” Erre a félbeszakítások elmaradtak. Az ülés eredményképpen a romániai magyarság a többi között a következõket érte el: a Mûvelõdési Minisztériumban magyar miniszterhelyettest neveznek ki, a Tanügyi Minisztériumban magyar fõigazgatóságot állítanak fel, a megszüntetett magyar nyelvû Agronómiai és Pedagógiai Fõiskolát visszaállítják, a magyar középiskolákból helyhiány ürügye miatt elutasított diákok felvételét elintézik, a „Bolyai” Egyetem korszerû felszerelését elintézik, ugyanis a Bizottság véleménye az volt, hogy ennek az egyetemnek a felszerelése több területen egy közepes középiskola színvonalát sem éri el, elérték továbbá a Kolozsvári Magyar Színház kibõvítését, a „Korunk” folyóirat megindítását stb. Meg kell jegyezni, hogy az említett intézkedések közül egyesekrõl már beszéltek elõzõleg is, de éppen az a veszély állott fenn, hogy a Pándi cikke és egyéb események miatt ezek teljesítésére nem került sor. Érdekes jelenség volt még az ülésen az, hogy Balogh Edgár visszautasította a Pándi-féle cikket azzal, hogy a magunk dolgait saját pártunk segítségével magunk fogjuk elintézni. Felszólalását még ketten támogatták. Az a vélemény, hogy a Miron Constantinescu-féle Bizottság ezt a körülményt fel fogja használni, hogy három magyar értelmiségi ilyen hangnemben beszélt a Pándi-cikkrõl. A magyar íróknak egymás között az a véleményük, hogy ez a felszólalás mindössze taktikai fogás volt abból a célból, hogy a Pándi-cikk vonalán provokáció ne érhesse a magyar írók kialakult frontját. Ez azért is valószínû, mert Balogh Edgár és az írók általában egyetértettek a cikkel. Keleti Ferenc nagykövet

[TRADUCERE] Ambasada Republicii Populare Ungare la Bucureºti Ambassade de la République Populaire Hongroise 327/strict secret.1956

Bucureºti, 5 octombrie 1956 Strict secret!

Subiect: Memorandumul organizaþiei regionale de partid Cluj Prezintã: Consilierul ambasadei, Juhász De fapt, evenimentele care s-au derulat la organizaþia de bazã de partid de la Universitatea „Bolyai”, precum ºi la ºedinþa organizaþiei de bazã a filialei clujene a Uniunii Scriitorilor, au cauzat ancheta care a condus la apariþia documentului numit „Memorandumul organizaþiei regionale de partid Cluj”. Dupã informaþiile pe care le deþinem, istoricul acestui memorandum este urmãtorul: din însãrcinarea organizaþiei regionale de partid Cluj, trei persoane de naþionalitate maghiarã au re172

alizat un referat pentru o anchetã. În acest referat au fost enumerate frãmântãrile maghiarilor din România. Din cauzã cã referatul purta semnãtura mai multor maghiari, el a fost denumit Memorandum. Regionala de partid Cluj a trimis memorandumul la Comitetul Central, nemenþionând însã cã a fost iniþiatoarea anchetei ºi a ordonat ºi redactarea memorandumului. La Comitetul Central memorandumul a fost etichetat ca acþiune îndreptatã împotriva partidului, asemãnãtor într-o oarecare mãsurã cu adunarea de semnãturi de la Uniunea Scriitorilor la noi. În cele ce au urmat, CC a insistat cã memorandumul este o acþiune duºmãnoasã. Dupã evenimentele de la Universitatea „Bolyai”, respectiv de la organizaþia de bazã de la filiala clujeanã a Uniunii Scriitorilor, conþinutul memorandumului a declanºat mãsuri energice luate de sus. Tocmai de aceea, în ultimele zile ale lunii septembrie s-a deplasat la Cluj o comisie alcãtuitã din: Miron Constantinescu, János Fazekas, Pavel Þugui, Ardeleanu (conducãtorul Direcþiei Generale a Presei), Bihari (ºeful biroului de publicaþii a serviciului de agitaþie ºi propagandã din CC), Tiberiu Utan, activist al CC, precum ºi reprezentanþi ai Ministerului Culturii, Ministerului Educaþiei ºi Ministerului Finanþelor. A fost invitat ºi tovarãºul Imre Robotos, dar el a „pierdut” avionul ºi astfel nu a luat parte la lucrãrile comisiei. La Cluj, comisia s-a deplasat la Universitatea „Bolyai”, la liceele de limba maghiarã, la teatrul maghiar ºi alte instituþii maghiare. În cursul vizitelor, comisia s-a interesat în primul rând sã vadã dacã datele din memorandum sunt conforme realitãþii. Comisia a constatat cã datele din memorandum sunt valabile ºi astfel acuzaþiile (privind caracterul antipartinic) aduse autorilor memorandumului au fost retrase. Comisia însã a constatat ºi doleanþe care nu au fost menþionate în memorandum. Opinia generalã este cã deplasarea comisiei la Cluj a fost determinatã, în afarã de cauzele menþionate mai sus, de articolul semnat de Pándi[1]. Dupã ce comisia ºi-a încheiat munca de cercetare, scriitorii maghiari au fost convocaþi la o întrevedere. La ºedinþã au participat toþi scriitorii clujeni ºi târgmureºeni, precum ºi un numãr semnificativ de studenþi. ªedinþa a durat trei zile ºi trei nopþi. Toþi scriitorii s-au înscris la cuvânt ºi au vorbit. În ceea ce priveºte tonul aprins ºi acuzator al intervenþiilor, aceastã ºedinþã a fost mult mai puternicã decât întrevederea care s-a þinut cu scriitorii maghiari înainte de Congresul Scriitorilor la Bucureºti, în clãdirea Comitetului Central. László Földes[2], despre care se vorbeºte de multã vreme cã urmeazã sã fie „executat”, s-a înscris la cuvânt printre ultimii. Cu toate acestea, i s-a dat cuvântul printre primii vorbitori, dupã pãrerea scriitorilor care au fost de faþã probabil din motive de provocare. Atunci s-a ridicat Gyula Csehi ºi a spus cã aceasta nu este o procedurã democraticã ºi cere sã se respecte ordinea de înscriere la cuvânt. Acesta este un semn al faptului cã printre scriitorii maghiari, cu una-douã excepþii, s-a dezvoltat un front unitar ºi scriitorii sunt în stare sã se apere unii pe alþii. Ca la Bucureºti, primul care a luat cuvântul a fost András Szilágyi[3]. Aceastã cuvântare ºi-a pus amprenta pe toatã ºedinþa. Szilágyi a vorbit foarte vehement despre situaþia economicã foarte gravã. În ceea ce priveºte presa ºi literatura maghiarã, a declarat cã maghiarii din România citesc cu interes ºi dragoste literatura de dincolo, urmãresc evenimentele din Ungaria, deoarece considerã cã ele sunt apropiate de propriile griji. Szilágyi a menþionat cã în ceea ce priveºte atitudinea poporului ungar, care a dus la schimbarea unor conducãtori, este ºi ea de interes pentru noi. Dupã aceasta au luat cuvântul, pe rând, István Asztalos[4], care a criticat aspru politica ruralã actualã, István Nagy, care a vorbit despre situaþia dificilã a clasei muncitoare ºi despre probleme legate de învãþãmânt, Gyula Csehi, 173

care a vorbit despre situaþia Universitãþii „Bolyai” ºi alte necazuri etc. La aceastã ºedinþã s-au discutat detaliat plângerile maghiarimii din România. De exemplu, László Szabédi a afirmat cã dat fiind faptul cã Miron Constantinescu i-a distorsionat unele afirmaþii ºi în trecut, el îºi va înainta intervenþia în scris. Concluziile au fost trase de Miron Constantinescu. La cazul lui Földes s-a vãzut cã deocamdatã s-a renunþat, în schimb atenþia s-a îndreptat asupra lui Csehi. Miron Constantinescu a analizat detaliat cuvântarea lui Szabédi înaintatã în scris. La un moment dat, Szabédi a sãrit furios spunând cã nu-i adevãrat ºi cã el nu a afirmat aºa ceva. Atunci sala a început sã vuiascã þinând partea lui Szabédi, iar Miron Constantinescu s-a vãzut forþat sã renunþe la textul lui Szabédi. Atmosfera ºedinþei a arãtat în repetate rânduri cã în acest moment s-a dezvoltat frontul complet al intelectualitãþii maghiare ºi cã acesta este destul de puternic pentru a contracara provocãrile repetate. Aceste provocãri constau, dupã metoda veche, în perturbarea unor cuvântãri cu întrebãri puse în mijlocul intervenþiei. Cu o astfel de ocazie, Gyula Csehi s-a ridicat ºi a spus: „Rugãm pe tovarãºi sã nu ne întrerupã, pentru cã s-ar putea sã ne zãpãcim ºi chiar sã ne speriem, iar atunci tovarãºii nu vor afla tot ce sunt curioºi sã afle.” Cu aceasta, întreruperile au încetat. Ca rezultat al ºedinþei, maghiarimea din România a obþinut, printre altele, urmãtoarele: la Ministerul Culturii va fi numit un ministru adjunct maghiar, la Ministerul Educaþiei se va înfiinþa un post de director general, se va reînfiinþa Institutul de agronomie ºi cel de pedagogie în limba maghiarã, situaþia elevilor respinºi la liceele maghiare pe motiv de lipsã de locuri va fi rezolvatã, va fi rezolvatã ºi dotarea modernã a Universitãþii „Bolyai”, deoarece pãrerea Comisiei a fost cã echiparea acestei Universitãþi în mai multe privinþe nu este nici mãcar la nivelul echipãrii unui liceu mediu, de asemenea s-a obþinut acordul de a lãrgi Teatrul maghiar din Cluj, pornirea revistei „Korunk” etc. Trebuie sã remarc faptul cã despre unele din mãsurile menþionate s-a discutat ºi mai demult, dar pericolul era tocmai cã din cauza articolului lui Pándi ºi a altor evenimente, promisiunile nu se vor respecta. A fost interesant la ºedinþã ºi faptul cã Edgár Balogh a respins articolul lui Pándi, spunând cã treburile noastre le vom rezolva cu ajutorul propriului partid. Intervenþia lui a fost sprijinitã de încã douã persoane. Pãrerile oamenilor indicã faptul cã aceastã Comisie condusã de Miron Constantinescu se va folosi de faptul cã trei intelectuali maghiari au vorbit în astfel de termeni despre articolul lui Pándi. Între ei, scriitorii maghiari cred cã aceastã intervenþie a fost parte a unei tactici cu scopul de a proteja frontul scriitorilor maghiari de provocaþiile apãrute în jurul articolului lui Pándi. Aceastã explicaþie este posibilã ºi din cauzã cã Edgár Balogh ºi scriitorii în general au fost de acord cu articolul. Ferenc Keleti, ambasador (Magyar Országos Levéltár, KÜM [Arh.St.Budapesta, Ministerul de Externe], XIX-J-1-j-Rom-27/a007588/1956,f.3-5) [1] Este vorba de Pál Pándi (1926-1987), scriitor ºi profesor universitar din Budapesta, membru al Academiei Ungare de ªtiinþe (corespondent în 1973, titular din 1985). La 23 octombrie 1956 a publicat în cotidianul la care lucra din decembrie 1955, „Szabad Nép”, celebrul editorial Új tavaszi seregszemle [Scrutare de primãvarã]. Dupã revoluþie se afirmã ca unul din teoreticienii PSMU, luptând pentru consolidarea ºi reformarea partidului.

174

[2] László Földes (1920-1973), critic literar, redactor ºef la „A Hét”, iar apoi al revistei „Utunk”. Vreme de câþiva ani a fost conferenþiar de esteticã la Institutul „Ion Andreescu” din Cluj. Studiile ºi articolele sale au fost reunite într-un volum intitulat A lehetetlen ostroma [Asediul imposibilului] (1968). [3] András Szilágyi (1904-1984), scriitor, redactor la revista „Utunk” între 1951-1964, autor al unor volume de reportaje, precum: Hazai képek [Imagini de acasã] (1955), Pista és Ilie [Pista ºi Ilie] (1958), Gyalogszerrel [Pe jos] (1961), Agronómus menyecske [Nevasta agronomului] (1964), A halhatatlan fûkaszás [Cositorul de iarbã nemuritor] (1977) º.a. A oferit, de asemenea, câteva tãlmãciri din opera lui I. Agârbiceanu. Datoritã temperamentului sãu ºi a manierei – adeseori tranºantã – de a pune unele probleme în discuþie, încã de la finele anului 1958 s-a pus în dezbatere excluderea lui Szilágyi din PCR. În urma unei anchete interne a fost elaborat un referat, din care reproducem câteva paragrafe: „Tov. Szilágyi Andrei este un tovar㺠cu o activitate bunã pe linie de partid, cu atitudine partinicã faþã de diferitele probleme din viaþa literarã. În toate împrejurãrile el este alãturi de partid ºi ia poziþie hotãrâtã faþã de aceia care ar încerca sã ridice probleme împotriva partidului. Astfel este apreciatã poziþia lui partinicã ºi în perioada contrarevoluþiei din Ungaria, când dintre toþi scriitorii din Cluj, el ºi tovarãºa Orosz Irina [secretara organizaþiei de bazã a filialei Uniunii Scriitorilor din Cluj] au fost aceia care au manifestat de la început încredere în documentele partidului nostru ºi au condamnat poziþia oscilatorie a celorlalþi scriitori din Cluj. [...] Însã unele exprimãri deplasate ale lui cu diferite ocazii se datoresc numai faptului cã are perioade când din cauza stãrii lui bolnãvicioase (suferind cu nervii, care face ca uneori sã nu fie în toatã firea), ca moºtenire a lagãrului, nu se controleazã, pe de altã parte mania de a fi întotdeauna în opoziþie, atunci când vede cã majoritatea este de altã pãrere. [...] Tot din cauza bolii de care suferã este foarte sensibil ºi-ºi pierde orice control asupra sa în unele cazuri” etc. În consecinþã, Szilágyi a fost sancþionat pe linie de partid doar cu „mustrare”, pentru unele „exprimãri ale lui negândite cu diferite ocazii” (cf. Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 58/1961, f.74-75). [4] István Asztalos (1909-1960), scriitor autodidact, fost muncitor, apoi redactor la „Falvak Népe” (1945-1950), „Utunk” ºi „Napsugár” (1956-1960). Într-o caracterizare a secþiei de cadre a Comitetului Judeþean de Partid Cluj din 17 aprilie 1948 era apreciat ca „element dinamic ºi disciplinat”, „unul dintre cei mai buni scriitori maghiari” (cf. Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PMR Cluj, fond. 3, dos. 475/1948, f.1). Scrierile sale au fost reunite în Mûvek [Opere], cinci volume apãrute în 1961 ºi 1962.

11 Partidul Muncitoresc Român Comitetul Regional Cluj Colegiul de Partid

[8 octombrie 1956]

REFERAT Privitor la cercetãrile fãcute asupra celor sesizate în nota informativã anonimã trimisã Biroului Comitetului Regional de Partid Cluj, despre directorul întreprinderii „Tehnofrig”, Orosz Adalbert. În nota informativã se aratã cã Orosz Adalbert are manifestãri ºovine, ocroteºte salariaþii de naþionalitate maghiarã, deºi au abateri de la disciplinã, iar pe muncitorii de naþionalitate românã îi persecutã, din care cauzã sunt mulþi muncitori români care îºi dau demisia, iar unii sunt daþi afarã pe nedrept (cazul Opriþeanu Vasile, fost paznic). Se mai aratã cã faþã de muncitori are comportare brutalã, nu stã de vorbã cu ei, iar unii sunt daþi afarã din birou când merg la el cu unele plângeri, îndeosebi români. În urma cercetãrilor am stabilit urmãtoarele:

175

Orosz Adalbert îndeplineºte funcþia de director la întreprinderea „Tehnofrig” din anul 1950, unde munceºte ºi în prezent cu rezultate bune, ceea ce reiese din aprecierea secþiei economice a Comitetului Regional de Partid (din dosarul original). În activitatea sa, faþã de muncitori ºi tehnicieni, uneori a manifestat atitudine neprincipialã ºi respingea critica, fapt pentru care a fost ajutat ºi în ultimul timp a eliminat o mare parte din aceste lipsuri. În ceea ce priveºte acuzaþia cã are manifestãri ºovine ºi cã persecutã pe muncitorii de naþionalitate românã, mergând pânã acolo sã-i dea afarã din serviciu, cum este arãtat în sesizare cazul lui Opriþean Vasile, nu s-a dovedit a fi întemeiatã. Opriþean Vasile, ca pensionar, a fost angajatul întreprinderii ca paznic ºi care a cerut lichidarea sa din serviciu, neputând face faþã din cauzã de boalã (vezi cererea de lichidare). În concluzie: Întrucât din cercetãrile noastre nu a reieºit cã Orosz Adalbert are manifestãri ºovine ºi cã are comportare proastã faþã de muncitori ºi îndeosebi faþã de muncitorii de naþionalitate românã, Colegiul de partid în ºedinþa din 8 octombrie 1956 propune Biroului Comitetului Regional de partid scoaterea cazului de sub cercetare. Colegiul de Partid Membru: Martinez ªt. (Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 172/1956, f.134)

12 Magyar Népköztársaság Nagykövetsége, Bukarest Ambassade de la République Populaire Hongroise 340/sz.t./1956.

Bukarest, 1956. október 9. Szigorúan titkos!

Tárgy: A Pándi-cikk és egyebek A Pándi-cikk megjelenése után az elvtársak Budapestrõl arra kértek, közöljem a KV valamelyik titkárával beszélgetés közben, hogy a mi Központi Vezetõségünk nem tudott a cikk megjelenésérõl. Egy másik jelentésben közölt okok miatt abban az idõben egyetlen KV-titkárral sem tudtam beszélgetni, ezért amikor szeptember 29-én a jugoszláv–román anyag miatt felkerestem Petre Borilã elvtársat, és kérésére részletesen tájékoztattam õt országunk néhány fontos problémájáról, egyben a Pándi-cikkel kapcsolatos fenti magyarázatot is tolmácsoltam. Ugyanakkor megkérdeztem Borilã elvtársat, hogy nincs-e neki is valamilyen észrevétele a cikkel kapcsolatban. Közölte, hogy a cikket olvasta, s csak annyit mondott, hogy „az ilyen cikkek csupán az ellenség egy részének használnak”. Borilã elvtárs egy szót sem tud magyarul, így tehát a cikket vagy hallomásból ismeri, vagy megkapta annak teljes román fordítását. Felteszem, hogy az összes PB-tag számára biztosították a cikk román szövegét. A Pándi-cikkrõl Mãlnãºanu elvtárssal is beszéltem, aki ugyancsak nagyon röviden és óvatosan nyilatkozott, s kb. azt mondotta, hogy az ilyen cikkek nem használnak nekünk.

176

Az esethez röviden csak annyit akarok hozzáfûzni, hogy bár én közöltem Borilã elvtárssal Központi Vezetõségünk üzenetét, magam azonban nagyon jónak tartom Pándi megállapításait, aki igen okosan, politikusan vetette fel azokat a kérdéseket, amelyek az itteni magyar dolgozókat évek óta foglalkoztatják. Természetesen figyelemmel kell lenni a román vezetõ elvtársak érzékenységére, és a jövõben szóban, valamint írásban ennek megfelelõképpen kell bizonyos kérdésekben állást foglalni, ami a magyarság ügyét illeti. Nem javaslom azonban, hogy a Központi Vezetõség magyarázatán túl visszavonuljunk, és megtagadjuk a Pándi-cikket. Végeredményben mind a román, mind a magyar nép tömegeiben él a vágy a XX. kongresszus szellemének megvalósítására, azonban gondolataikat nem merik szabadon kifejteni, mert a felsõ vezetés merevsége és mozdulatlansága visszatartja õket. Mãlnãºanu és más elvtársakkal folytatott beszélgetésekbõl, amikor ezek a román elvtársak mint „saját véleményüket” közlik velem, megállapítható, hogy különösen az újabb magyar fejleményekkel nem értenek egyet. Olyan célzásokat tesznek, hogy ami ma Magyarországon a hivatalos politika alapján és ezen túlmenõen történik, az a jobboldal malmára hajtja a vizet, és a proletáriátus diktatúrájának olyan gyengítéséhez vezet, ami rendkívül veszélyes lehet nemcsak Magyarországra, hanem más országokra nézve is. Az ilyen nézetekbõl következik, hogy a román vezetõ elvtársak számára kellemetlen, ami Magyarországon történik, természetesen azért, mert itt a XX. kongresszus határozatainak román vonatkozású érvényesítése, az ország gazdasági és politikai demokratizálódása terén felülrõl történõ kezdeményezéssel úgyszólván semmi sem történt. Nyilvánvaló, hogy itt harcról van szó, mégpedig annak dialektikus formájában. Ma Magyarország ellenszenves az itteni vezetõkörök szemében, mert bátran és sokat ígérõen demokratizál. Ez a tény közöttünk bizonyos neheztelést teremt. Román vezetõkörök, akik nem álltak az élére egy széles körû demokratizálódási folyamatnak, aggodalommal és ellenszenvvel nézik a Magyarországon történteket, félve attól, hogy az ott megnyilvánult új szellem utat tör magának Románia felé is, az itteni tömegekre is hatással lesz, akik számos, szinte életbevágó kérdést vetnek majd fel vezetõik felé. A magyarországi események ilyen hatását egyébként magam is várom Romániában az itteni dolgozók érdekében. Közlöm különben, hogy a Külügyminisztérium, itt úgy néz ki, a legnagyobb készséggel áll rendelkezésemre bizonyos kéréseim teljesítése terén, ugyanakkor azonban hetek óta nem kapok választ, és nem térnek vissza a következõ kéréseimre: a) a román–amerikai viszony alakulása; b) a román déli határsávból kitelepített szerbek vagyonjogi helyzetének rendezése. Ami a román-amerikai viszonyt illeti, idõközben, október 7-én a napilapokban közlemény jelent meg, amely szerint október 15-én Bukarestben a két kormány képviselõi között tárgyalások kezdõdnek. Tehát ha nem is többet, legalább annyit, amennyit a sajtó errõl a kérdésrõl közölt, a Külügyminisztérium valamivel korábban velem is ismertethetett volna. Ami az itteni szerb lakossággal kapcsolatos kérdéseket illeti, csak azzal tudom magyarázni a tájékoztatás késedelmességét, hogy ebben a tekintetben a magyar Minisztertanács hasonló kérdéssel kapcsolatos rendelete sokkal messzebbmenõen és törvényesen biztosítva kedvezõbben intézkedett, mint saját vonalon a román fél. Mindenesetre gondosan fogom tanulmányozni a magyar-román viszony alakulását, amely bizonyos mértékben a júliusi határozatok után tett újabb párt- és kormányintézkedéseink folyamán új szakaszba lép. Mindent el fogok követni annak érdekében, hogy több vezetõ román elvtárssal tudjak találkozni az elkövetkezõ

177

hetekben, eloszlassak náluk minden aggodalmat, mintha a nálunk tett intézkedések a reakció kizárólagos erõsödését hoznák magukkal, és igyekszem az elvtársakat meggyõzni arról, hogy intézkedéseink helyesek. Keleti Ferenc Külügyminisztérium, Budapest.

[TRADUCERE] Ambasada Republicii Populare Ungare, Bucureºti Ambassade de la République Populaire Hongroise

Bucureºti, 9 octombrie 1956 Strict secret!

Subiect: Articolul Pándi ºi altele Dupã apariþia articolului Pándi, tovarãºii de la Budapesta m-au rugat ca în timpul unei discuþii sã comunic unuia dintre secretarii CC faptul cã Conducerea noastrã Centralã nu ºtia despre apariþia articolului. Din cauza unor motive pe care le-am comunicat într-un alt raport, nu am putut sta de vorbã cu nici unul dintre secretarii CC, de aceea, când la 29 septembrie l-am vizitat pe tovarãºul Petre Borilã[1], în legãturã cu materialul româno-iugoslav ºi în urma cererii sale, l-am informat amãnunþit privind unele probleme importante ale þãrii noastre, am transmis totodatã ºi explicaþia de mai sus legatã de articolul Pándi. În acelaºi timp, l-am întrebat pe tovarãºul Borilã dacã nu are ºi el vreo observaþie referitoare la articol. A spus cã a citit articolul ºi a zis doar atât, cã „astfel de articole folosesc doar unora dintre duºmani”. Tovarãºul Borilã nu ºtie nici un cuvânt în limba maghiarã, aºadar articolul îl cunoaºte ori din auzite, ori a primit traducerea lui completã în româneºte. Presupun cã pentru toþi membrii CP s-a asigurat traducerea articolului în limba românã. Despre articolul Pándi am vorbit ºi cu tovarãºul Mãlnãºan[2], care s-a pronunþat de asemenea foarte pe scurt ºi circumspect ºi a spus aproximativ cã asemenea articole nu ne sunt de folos. La acest caz aº adãuga pe scurt doar atât, cã deºi eu am comunicat tovarãºului Borilã mesajul Conducerii noastre Centrale, eu personal consider foarte bune constatãrile lui Pándi, care a ridicat cu multã înþelepciune ºi diplomaþie problemele care îi preocupã de ani de zile pe muncitorii maghiari de aici. Evident, ºi în viitor trebuie þinut cont de sensibilitatea tovarãºilor conducãtori români, iar în ceea ce priveºte problema maghiarimii, trebuie luatã prin viu grai sau în scris o poziþie adecvatã în anumite chestiuni. Nu propun însã ca dincolo de explicaþiile date de Conducerea Centralã sã ne retragem ºi sã dezavuãm articolul Pándi. De fapt, atât masele maghiare, cât ºi cele româneºti au dorinþa de a realiza spiritul Congresului al XX-lea, însã nu îndrãznesc sã-ºi expunã liber ideile, deoarece îi reþine rigiditatea ºi inerþia conducerii superioare. Din discuþiile purtate cu tovarãºul Mãlnãºan ºi alþi tovarãºi, când aceºti tovarãºi români îmi comunicã „pãrerea lor personalã”, se poate constata cã nu sunt de acord mai ales cu cele mai noi evenimente maghiare. Fac aluzia cã ceea ce se întâmplã astãzi în Ungaria pe baza politicii oficiale ºi dincolo de aceasta, favorizeazã pe cei de dreapta ºi duce la o slãbire a dictaturii proletariatului, care ar putea fi deosebit de periculoasã nu doar pentru Ungaria, ci ºi pentru celelalte þãri. Din astfel de opinii rezultã cã pentru tovarãºii români aflaþi 178

la conducere este neplãcut ceea ce se întâmplã în Ungaria, evident din cauzã cã aici, pe linia hotãrârilor Congresului al XX-lea ca ºi iniþiativã venitã de sus în legãturã cu democratizarea economicã ºi politicã a þãrii, nu s-a întâmplat propriu-zis nimic. Evident, aici este vorba de luptã, ºi încã în forma ei dialecticã. Astãzi, Ungaria este antipaticã în ochii cercurilor de conducere de aici, deoarece democratizeazã plinã de curaj ºi promiþãtor. Acest fapt dã naºtere între noi la o oarecare supãrare. Cercurile de conducere româneºti care n-au stat în fruntea unui proces de democratizare privesc cu îngrijorare ºi aversiune ceea ce s-a întâmplat în Ungaria, îngrijorându-se cã spiritul nou manifestat acolo îºi va croi drum ºi spre România, va avea influenþã ºi asupra maselor de aici, care vor pune întrebãri numeroase, aproape vitale conducãtorilor lor. De altfel, o astfel de influenþã a evenimentelor din Ungaria o aºtept ºi eu în România, în interesul muncitorilor de aici. Totodatã comunic cã Ministerul de Externe se pare cã îmi stã la dispoziþie cu cea mai mare promptitudine în privinþa satisfacerii anumitor cereri ale mele, în acelaºi timp însã de sãptãmâni întregi nu primesc rãspuns ºi ei nu revin asupra urmãtoarelor probleme ale mele: a) evoluþia relaþiilor româno-americane; b) rezolvarea situaþiei de drept asupra avutului sârbilor evacuaþi din zona frontierei de sud a României. În ceea ce priveºte relaþiile româno-americane, între timp, în cotidienele din 7 octombrie a apãrut un comunicat conform cãruia la 15 octombrie la Bucureºti vor începe tratative între reprezentanþii celor douã guverne. Aºadar nu mai mult, dar mãcar cât s-a publicat despre aceastã temã în presã ar fi putut sã-mi comunice ºi mie cu ceva mai devreme Ministerul de Externe. În ceea ce priveºte problemele legate de populaþia sârbã de aici, nu pot explica întârzierea informaþiilor decât prin faptul cã Ordonanþa în legãturã cu o problemã asemãnãtoare a Consiliului de Miniºtri ungar a luat mãsuri dând asigurãri mult mai mari ºi mai sigure, decât pe linie proprie partea românã. În orice caz, voi studia cu atenþie evoluþia relaþiilor româno-maghiare, care într-o oarecare mãsurã, în urma noilor mãsuri luate de partid ºi guvern de dupã hotãrârile din iulie, intrã într-o nouã etapã. Voi face totul ca în urmãtoarele sãptãmâni sã mã pot întâlni cu mai mulþi tovarãºi români din conducere, sã înlãtur orice îndoialã din partea lor, de parcã dispoziþiile luate la noi ar aduce cu sine exclusiv întãrirea reacþiunii ºi încerc sã-i conving pe tovarãºi cã mãsurile luate de noi sunt corecte. Ferenc Keleti (Magyar Országos Levéltár, KÜM [Arh.St.Budapesta, Ministerul de Externe], XIX-J-1-j-Rom-4/c007579-1956) [1] Petre Borilã (1906-1973), ilegalist ºi luptãtor în brigãzile internaþionale din Spania, retras apoi la Moscova pânã la finele rãzboiului. Revenit în România cu Divizia „Tudor Vladimirescu”, cu funcþia de comisar politic, devine membru al CC (1948-1965), al Biroului Politic ºi al Comitetului Executiv (1965-1969), ºeful Direcþiei politice a Armatei (1948-1950), preºedinte al Comisiei Controlului de Stat (1951), ministru al Industriei Alimentare (19531955), vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri (1954-1965). Fiica sa, Iordana, a devenit soþia lui Valentin Ceauºescu. [2] Aurel Mãlnãºan (1911-1986), ministru plenipotenþiar în Ungaria (1949-1952) ºi Italia (19521954), numit apoi adjunct al ministrului Afacerilor Externe (1955-1963). Ulterior va fi trimis ambasador în Iugoslavia (1963-1969) ºi RPD Coreanã (1970-1972).

179

13 [10-20 octombrie 1956] FELJEGYZÉS A nemzetiségi kérdés (de különösen a magyar nemzeti kisebbség kérdésének) megoldásában a Román Népköztársaságban az utóbbi egy hónap leforgása alatt jelentõs változások történtek. Ezek – véleményünk szerint – elsõsorban a Pándi-cikk következményeiként könyvelhetõk el, minthogy az azt megelõzõ hosszú idõ alatt ilyen intézkedésekre a körülményeknek súlyossága ellenére sem került sor. Hitelt érdemlõ alapja volt annak az idõközben kialakult véleménynek, hogy a román elvtársak a Magyar Autonóm Tartomány létrehozásával megoldottnak tekintették a romániai magyar nemzetiség kérdését. Emellett sok tény szól, azonban szerintünk a kérdés helyes megoldása csupán akkor kezdõdött. A magyar parlamenti delegáció ez évben történt romániai látogatása során felelõs beosztásban lévõ román elvtársak (pl. Tiþã Florea elvtárs, a Román Népköztársaság Nagy Nemzetgyûlésének alelnöke) több esetben kijelentették, hogy bár a Magyar Autonóm Tartományt 1952-ben létrehozták, mégis az azóta eltelt néhány év alatt nem sikerült megtalálniuk azokat az elveket, formákat és módszereket, amelyek valóban biztosítanák számára az autonómiát. Kísérletek persze történtek, de azok nem vezettek eredményre. Tiþã et. szerint nagyon helytelen lenne a nemzetiségi kérdés megoldását a Román Népköztársaságban lezártnak tekinteni, mert a fordulat éve óta a helyzet megjavítása és a jogok biztosítása, valamint szabad gyakorlása terén ugyan értek el eredményeket, azonban emellett nagyon sok túlkapásra és nem eléggé átgondolt intézkedésre is sor került. Szerinte az a tény, hogy az autonómiát a gyakorlatban még három év után sem sikerült teljes mértékben biztosítani, elég bizonyíték ahhoz, hogy a nemzetiségi politikában nagyon sok a tennivaló. Az utóbbi egy hónap alatt lezajlott események arra engednek következtetni, hogy a kátyúba jutott nemzetiségi politikát a Pándi-cikknek sikerült kimozdítani és azt a helyes úton elindítani. A jelentésben felsorolt intézkedéseken kívül meg kell még említeni azt is, hogy a Magyar Autonóm Tartomány állami népi együttesének megalakulása körül évekig tartó huzavona egy csapásra eldõlt, és megalakult a több mint 130 tagú együttes. Elkezdték a Magyar Autonóm Tartomány rádió-adóállomásának építését is, amely ez év végére készül el. A lapok közlése szerint a közeljövõben magyar nyelvû mûvészeti (képzõmûvészeti és színmûvészeti) folyóirat megjelenése várható. Hasonló folyóirat megjelentetését a romániai magyar nemzeti kisebbség értelmiségi körei már évek óta kérik, minthogy mind a képzõmûvészet, de különösen a színmûvészet igen fejlett (6 magyar színház, egy magyar opera, egy magyar tanítási nyelvû színmûvészeti fõiskola mûködése szól emellett.) A jelentésben említés történik a román Oktatásügyi Minisztérium keretében létrehozandó magyar tanügyi fõigazgatóság (fõosztály)-ról is. Idõközben a fõigazgatóság megalakult, itt azonban a Nagykövetség közlése módosításra szorul: nem kizárólag magyar, hanem nemzetiségi fõigazgatóság alakult. Október folyamán látott napvilágot az a közlemény is, amely szerint számos, új magyar nyelvû kiadvány között megjelenik Gaál Gábor folyóirata, a „Korunk” is. Új magyar nyelvû gyermeklap jelenik meg, havonta 24 négyszínnyomásos oldalon (fõszerkesztõje Asztalos István). A marosvásárhelyi filharmonikus zenekarnak ez év õszére engedélyezték elsõ ízben az országos 180

turnét. A jelentésben említett Miron Constantinescu-féle bizottság munkája mellett arról is tudomásunk van, hogy a közelmúltban Constanþa Crãciun mûvelõdésügyi miniszter vezetésével egy népmûvelési bizottság is „kiszállt” a Magyar Autonóm Tartományba és egyéb magyarlakta vidékekre, ahol – az informátor elmondása szerint – az utóbbi évek folyamán súlyos hibákat követtek el tömegkulturális téren. A fenti, konkrét tények alapján elsõsorban Keleti elvtársnak a „Pándi-cikk és egyebek” c. jelentéséhez kapcsolódunk. Lényeges lenne persze a legfelsõbb szinten azt tisztázni, hogy a romániai magyar nemzetiség kérdése bennünket milyen mértékben érdekelhet. A Pándi-cikket ugyan a román elvtársak a belügyekbe való beavatkozásnak tekintik, ennek ellenére véleményünk szerint kulturális téren pl. olyan dolgokat lehetne tenni, amelyek a belügyekbe való nem beavatkozás mellett mindenekelõtt segítséget jelentenének. Megfordítva ugyanis a helyzet reális képet mutat: a magyarországi román nemzetiség (bár ennek száma lényegesen kisebb) kulturális felemelkedése terén a román elvtársak hosszú idõ óta igen nagy segítséget nyújtottak (magyarországi román tannyelvû pedagógusok vesznek részt minden évben romániai továbbképzõ tanfolyamokon, két romániai tanár tanít minden évben a gyulai román tannyelvû gimnáziumban, tankönyveket kapunk, szépirodalmi könyvekkel segítenek, az itt készült román tankönyvek egy részét lektorálják stb.), de magyar részrõl eszünkbe sem jutott ezt a belügyeinkbe való beavatkozásnak tekinteni. Egyet kell értenünk a Román Népköztársaság szuverenitásának elvével, azonban érthetetlen az e tekintetben tanúsított magatartás. Éppen ezért kölcsönösen kellene megegyezési alapot találni egy olyan kényes kérdésben, mint a romániai magyar nemzetiség kérdése. Végül egy formai megjegyzés a jelentéshez: Keleti elvtárs széljegyzeteivel – minthogy azokat több jelentéshez is mellékeli – nem tudunk egyetérteni. A jelentésekkel kapcsolatos észrevételeket a nagykövet a beosztottakkal beszélje meg. Helytelenítjük ugyanis azt a módszert, hogy a nagykövet különbséget tegyen a beosztottak és saját jelentései között.

[TRADUCERE] NOTà Rezolvarea problematicii naþionalitãþilor (dar mai ales a minoritãþii naþionale maghiare) a suferit schimbãri semnificative în Republica Popularã Românã în ultima lunã. Dupã pãrerea noastrã, acestea se datoreazã în primul rând consecinþelor articolului lui Pándi, deoarece în perioada îndelungatã premergãtoare acestuia nu s-a ajuns la astfel de mãsuri, în ciuda gravitãþii situaþiei. Opinia conform cãreia tovarãºii români considerã rezolvatã problema minoritãþii maghiare odatã cu înfiinþarea Regiunii Autonome Mureº, opinie care a apãrut între timp, a avut niºte temeiuri demne de luat în seamã. Multe fapte indicã acest lucru, dar dupã pãrerea noastrã rezolvarea corectã a problemei abia a început în acel moment. În timpul vizitei delegaþiei parlamentare ungare în România în acest an, tovarãºii români cu funcþii de conducere (de exemplu, tovarãºul Florea Tiþã, vicepreºedintele Marii Adunãri Naþionale a Republicii Populare Române[1]) au declarat în repetate rânduri cã deºi în 1952 s-a înfiinþat Regiunea Autonomã Maghiarã, de atunci au trecut câþiva ani ºi nu s-a reuºit identificarea acelor principii, forme ºi modalitãþi care pot sã asigure autonomia realã. Desigur, s-au fãcut încercãri, dar ele nu au condus la rezul181

tate. Dupã pãrerea tovarãºului Tiþã, ar fi foarte greºit sã considerãm încheiatã problema naþionalitãþilor în Republica Popularã Românã, deoarece din anul schimbãrii s-au obþinut rezultate în îmbunãtãþirea situaþiei ºi asigurarea drepturilor, precum ºi libera exercitare a acestora, dar pe lângã acestea s-au luat ºi destule mãsuri neadecvate ºi nechibzuite. Dupã pãrerea sa, faptul cã în practicã autonomia nu s-a putut asigura pe deplin în cei trei ani este suficient de relevant pentru afirmaþia cã mai sunt foarte multe lucruri de fãcut în politicã, în domeniul naþionalitãþilor. Evenimentele desfãºurate în ultima lunã dau de înþeles cã politica naþionalitãþilor, care ajunsese la un punct mort, a reuºit sã fie animatã de articolul lui Pándi ºi îndreptatã în direcþia cea bunã. Pe lângã mãsurile enumerate în raport mai trebuie menþionat cã tergiversarea problemelor apãrute în jurul înfiinþãrii ansamblului folcloric de stat al Regiunii Autonome Maghiare s-au rezolvat dintr-o datã ºi astfel s-a format un ansamblu de peste 130 persoane. Au început lucrãrile de construire a staþiei de radio a Regiunii Autonome Maghiare, care se vor încheia pânã la sfârºitul acestui an. Dupã pãrerea presei, în viitorul apropiat se preconizeazã apariþia unei reviste de artã (plasticã ºi teatralã) în limba maghiarã. Realizarea unei astfel de publicaþii a fost cerutã de multã vreme de intelectualii de naþionalitate maghiarã din România, deoarece atât arta plasticã, dar mai ales arta teatralã sunt foarte dezvoltate. (Funcþionarea a 6 teatre maghiare, o operã maghiarã, o facultate de artã teatralã cu predare în limba maghiarã justificã o astfel de publicaþie.) În raport se face referire la Direcþia Generalã a învãþãmântului maghiar care urma sã se înfiinþeze în cadrul Ministerului Educaþiei. Între timp, Direcþia s-a înfiinþat, însã informaþia furnizatã de Ambasadã trebuie modificatã: nu este exclusiv maghiar, ci al naþionalitãþilor. În cursul lunii octombrie s-a dat publicitãþii comunicatul conform cãruia printre noile publicaþii numeroase va apãrea ºi revista lui Gábor Gaál[2], intitulatã „Korunk”. Va apãrea ºi o revistã lunarã pentru copii în limba maghiarã, de 24 de pagini, în patru culori (redactor ºef István Asztalos)[3]. Filarmonicii din Tg. Mureº i s-a aprobat un turneu prin þarã pentru prima datã în toamna acestui an. Pe lângã activitãþile raportate de cãtre comisia condusã de Miron Constantinescu avem cunoºtinþã despre faptul cã nu cu mult timp în urmã, sub conducerea ministrului Culturii, Constanþa Crãciun[4], s-a deplasat ºi o comisie de culturã în Regiunea Autonomã Maghiarã ºi în alte zone locuite de maghiari, acolo unde, dupã spusele informatorului, în ultimii ani s-au comis greºeli grave în domeniul culturii de masã. Pe baza datelor concrete de mai sus, ne referim mai ales la raportul intitulat „Articolul lui Pándi ºi altele” al tovarãºului Keleti. Ar fi esenþial de clarificat mai ales la nivelurile superioare în ce mãsurã ne-ar putea interesa pe noi problema naþionalitãþii maghiare din România. Tovarãºii români considerã articolul lui Pándi amestec în treburile interne, dar, cu toate acestea, dupã pãrerea noastrã, în domeniul cultural am putea sã facem lucruri care, pe lângã neamestecul în treburile interne, ar însemna ajutor. Dacã inversãm situaþia, obþinem o imagine realistã: naþionalitatea românã din Ungaria (deºi numeric mult mai redusã) a fost ajutatã mult sã se dezvolte cultural de cãtre tovarãºii români (pedagogi de limbã românã din Ungaria participã la cursuri de formare continuã organizate în România în fiecare an, la Gimnaziul de limbã românã din Gyula predau doi profesori din România în fiecare an, primim manuale, ajutoare sub forma volumelor de beletristicã, manualele de limba ºi literatura românã au referenþi din România etc), dar din partea maghiarã nu ne-am gândit niciodatã cã acest lucru ar însemna amestec în treburile interne. Trebuie sã fim de acord cu principiul suveranitãþii Republicii Populare Române, însã atitudinea manifestatã în aceastã direcþie este de neînþeles. 182

Tocmai de aceea, ar trebui sã identificãm baze comune pentru rezolvarea unor chestiuni delicate precum cea a naþionalitãþii maghiare din România. În final, un comentariu referitor la raport: nu putem fi de acord cu însemnãrile fãcute de tovarãºul Keleti pe marginea raportului, deoarece le ataºeazã la mai multe rapoarte. Observaþiile legate de rapoarte ale ambasadorului trebuie discutate cu angajaþii ambasadei. Nu suntem de acord nici cu metoda prin care ambasadorul face discriminare între rapoartele angajaþilor ºi cele proprii. (Magyar Országos Levéltár, KÜM [Arh.St.Budapesta, Ministerul de Externe], XIX-J-1-j-Rom-27/a007588/1956) [1] Florea Tiþã, fost membru al Frontului Plugarilor, intrat apoi în PCR. În 1956 era directorul Direcþiei Organizatorice din preºedinþia Consiliului de Miniºtri, iar din toamnã vicepreºedinte al Biroului Marii Adunãri Naþionale. Din 1964 a fost director adjunct al Direcþiei pentru Organele Locale ale Administraþiei de Stat de pe lângã Consiliul de Miniºtri, apoi vicepreºedinte al Comitetului de Stat pentru Îndrumarea ºi Controlul Organelor Locale ale Administraþiei de Stat (din 1966). [2] Gábor Gaál (1891-1954), absolvent al Universitãþii din Budapesta ºi participant la revoluþia proletarã din Ungaria. Dupã un scurt exil la Viena, revine în Ungaria, unde este arestat, apoi evadeazã ºi se refugiazã în România. A condus revistele „Korunk” (1926-1940) ºi „Utunk” (1946-1954). A fost profesor de filosofie ºi istoria literaturii maghiare la Universitatea din Cluj, membru titular al Academiei Române din 1948, apreciat ca teoretician al „realismului socialist”. Mare parte din creaþia sa a fost cuprinsã în cele patru volume de Válogatott írások [Scrieri alese] (1964, 1965, 1971, 1975), alãturi de care se cuvine menþionat ºi cel de Levelek, 1921-1945 [Scrisori] (1975). Într-o caracterizare a secþiei de cadre a Comitetului Judeþean de partid Cluj, din 17 aprilie 1948, Gábor Gaál era apreciat ca „unul dintre cei mai pregãtiþi teoreticieni ai filosofiei ºi literaturii marxist-leniniste din Ardeal (...), devotat, cinstit” (cf. Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PMR Cluj, fond. 3, dos. 475/1948, f.1). [3] Este vorba de revista „Napsugár”, redactor István Asztalos. [4] Constanþa Crãciun (n. 1914), membru al CC al PCR (1945-1969, 1972-1974), membru al prezidiului Marii Adunãri Naþionale (1948-1953), ministru al Culturii între 28 octombrie 1953 ºi 19 martie 1957, apoi adjunct la acelaºi departament în 1959. Din 5 iunie 1962 devine preºedinte al Comitetului de Stat pentru Culturã ºi Artã, iar de la 21 august 1965 vicepreºedinte al Consiliului de Stat (pânã în 1969).

14 Protocolul nr. 54 al ºedinþei Biroului Politic al PMR din 24 octombrie 1956* Participã la ºedinþã tovarãºii: Gh. Apostol[1], E. Bodnãraº[2], N. Ceauºescu, I. Chiºinevski[3], M. Constantinescu, Al. Drãghici[4], Al. Moghioroº, C. Pârvulescu[5], D. Coliu[6], L. Sãlãjan[7], ªt. Voitec[8], I. Fazekas. ªedinþa începe la ora 13. Prezideazã tov. Gh. Apostol. Ordinea de zi: 1. Informare cu privire la situaþia din RP Ungarã[9]. 2. Probleme curente. În urma discuþiilor, Biroul Politic al CC al PMR a hotãrât luarea urmãtoarelor mãsuri în legãturã cu evenimentele ce s-au petrecut în RPU: 183

1. Organizarea unei informãri juste ºi operative a conducãtorilor partidului despre situaþia din RPU. În acest scop, se vor lua mãsuri în vederea bunei funcþionãri a radio-ascultãrii. Organizarea unei bune informãri a conducerii partidului pe linie de stat ºi de partid, asupra situaþiei politice ºi economice din þarã, luându-se mãsuri în aceastã privinþã ºi de cãtre MAI. Toate informãrile se vor centraliza la Secretariatul CC al PMR, urmând ca apoi sã fie difuzate membrilor Biroului Politic. 2. Se vor lua mãsuri pentru a cenzura întreaga corespondenþã care vine din RPU sau pleacã în RPU, reþinându-se corespondenþa suspectã. 3. Direcþia Presei va verifica atent toate publicaþiile ce vin din RPU ºi va informa Secretariatul CC al PMR despre acele publicaþii a cãror difuzare considerã cã trebuie opritã. 4. Se va întãri paza la graniþa cu RPU din efectivele MAI existente ºi numai dacã va fi cazul se vor trimite ºi unitãþi ale MFA. Tovarãºul L. Sãlãjan ºi Al. Drãghici vor analiza mãsurile necesare de luat în vederea îmbunãtãþirii dispozitivelor operative militare. Sã fie desemnat un nr. de unitãþi MFA care sã facã parte din dispozitivul operativ. Ostaºii care sunt în curs de lãsare la vatrã sã mai fie menþinuþi câteva zile pânã se clarificã situaþia din RPU. Deocamdatã sã se suspende acordarea de concedii ºi permisii militarilor. Cei care sunt în concedii, sã nu fie rechemaþi. La toate unitãþile militare sã fie desemnaþi de serviciu ofiþeri, iar mijloacele de transmisiune sã fie puse în stare de funcþionare. Sã fie revizuit armamentul ºi muniþiile necesare pentru unitãþile operative. Aviaþia de transport, automotoarele ºi parcul auto sã fie controlate riguros pentru a fi puse în stare de funcþionare ºi sã se ia mãsuri de întãrire a serviciului la unitãþile AAT. Tov. E. Bodnãraº, Al. Drãghici ºi L. Sãlãjan vor analiza atent mãsurile stabilite pe linie militarã, aplicându-le în aºa fel încât sã nu alarmeze populaþia. 5. Se va propune guvernului RPU (la noi se vor lua mãsuri imediate) suspendarea circulaþiei libere la graniþã ºi admiterea numai a regimului de paºapoarte cu viza riguroasã. Sã se revoce toate aprobãrile date pentru plecãrile în Ungaria din RPR. 6. Sã fie întãritã paza Securitãþii la posturile de Radiofuziune ºi studiourile respective. Sã se transmitã organelor Securitãþii ºi Miliþiei din regiuni, raioane, oraºe, ca sã acorde întreaga atenþie pazei instituþiilor de telecomunicaþii (poºtã, telefon, telegraf), cât ºi clãdirilor instituþiilor de stat ºi de partid. Organele locale de partid sã-ºi organizeze propria lor pazã cu activiºti, membri de partid. Sã fie activizate grupele de pazã din întreprinderi (mai ales în cele importante), la instituþiile centrale, iar acolo unde nu este pazã militarã, aceasta sã fie asiguratã de cãtre comuniºti. 7. La CC al PMR, timp de câteva zile, sã facã noaptea de serviciu membri ai Comitetului Central ºi alþi activiºti cu munci de rãspundere din aparatul CC al PMR. La comitetele regionale, raionale ºi orãºeneºti de partid, ºi mai ales la cele ce sunt situate la graniþa cu RPU, sã fie permanent de serviciu câte un membru al biroului comitetului de partid respectiv. La MFA, MAI sã facã de serviciu câte un general, colonel sau cel puþin un ºef de direcþie. 8. O parte din membrii conducerii partidului sã rãmânã în Bucureºti ca sã asigure conducerea muncii de partid ºi de stat, iar unii tovarãºi sã plece în regiuni (tov. Miron Constantinescu la Cluj, tov. I. Fazekas la RAM). Vor fi trimiºi ºi unii 184

membri ai CC al PMR ºi guvernului (tov. Sencovici[10] la Oradea, Mujic M. la Baia Mare, Petre Lupu[11] la Timiºoara, Gh. Stoica[12] la Constanþa). De asemenea, sã fie trimiºi de la centru în regiunile din Ardeal activiºti de partid cunoscuþi în aceste regiuni, pentru a ajuta organele locale în lãmurirea organizaþiilor de partid ºi a oamenilor muncii despre situaþia din Ungaria. 9. Se va acorda o deosebitã atenþie regiunilor de la graniþa cu RPU, centrelor universitare, studenþilor ºi tineretului. 10. Sã se spunã deschis politiceºte în faþa membrilor de partid ºi ai UTM ce s-a petrecut în RP Ungarã ºi urmãrile acestor acþiuni. Presa centralã sã dea comunicate în presã despre adevãrata stare de lucruri din Ungaria pe baza informaþiilor oficiale ale guvernului RP Ungare. Primii secretari ai comitetelor regionale sã fie informaþi despre situaþia din Ungaria pentru a ºti cum sã prelucreze aceste probleme în organizaþiile de bazã ale partidului ºi ale UTM. Sã se dea atenþie acestor prelucrãri în regiunile de graniþã cu RPU ºi în alte regiuni unde trãieºte populaþie de naþionalitate maghiarã. În acele regiuni unde locuieºte populaþie de naþionalitate germanã ºi unde circulã zvonuri despre o eventualã plecare în masã a germanilor în RFG ( reunirea familiei), sã se combatã cu toatã hotãrârea asemenea zvonuri ºi sã se rãspundã celor ce vin cu asemenea cereri cã guvernul RPR este de acord ca sã vinã rudele lor în RPR. Tov. Geltz[13], Breitenhofer[14] ºi alþi activiºti cunoscuþi, de naþionalitate germanã, sã plece în aceste regiuni peste câteva zile, dupã ce se lãmureºte situaþia din RPU, pentru a lãmuri în acest sens populaþia germanã. Episcopul Müller[15] sã fie chemat la Ministerul Cultelor ºi sã i se punã problema ca el ºi cu pastorii respectivi sã sprijine poziþia guvernului în aceastã direcþie. 11. Sã se acorde atenþie bisericii catolice, iar episcopului Márton Áron sã i se facã propunerea sã nu plece din Alba Iulia[16]. 12. Sã se dea dovadã de mult tact ºi orientare politicã în problema arestãrilor; sã fie urmãrite pe loc de organele politice ºi de stat elementele cinstite dar nelãmurite, ca sã nu iritãm fãrã rost populaþia. Acþiunile contrarevoluþionare sã fie lichidate cu toatã fermitatea. 13. Dupã ce se va prelucra cu toate oganizaþiile de bazã ale PMR ºi ale UTM evenimentele ºi urmãrile lor din Ungaria, acelaºi lucru sã se facã ºi pe linie sindicalã, cu organizaþiile de ateliere, secþii ºi grupe sindicale din întreprinderi ºi instituþii. Sã se prelucreze în primã urgenþã sensul evenimentelor din RP Ungarã cu birourile organizaþiilor de partid ºi conducerea administrativã de la Universitãþile „Bolyai” ºi „Babeº” ºi cu birourile organizaþiilor de bazã ºi conducerile administrative ale institutelor de la Târgu-Mureº. Pentru câteva zile sã se amâne alegerile care au loc în organizaþiile sindicale ºi în UTM. Prelucrãrile pe linie sindicalã a evenimentelor din RP Ungarã sã nu se facã simultan în toate întreprinderile ºi instituþiile, ci treptat, ca sã avem timp sã cunoaºtem starea de spirit a muncitorilor ºi salariaþilor ºi sã putem lua mãsurile corespunzãtoare. Munca sã fie astfel organizatã ca activiºtii centrali, cei de la comitetele regionale, raionale ºi orãºeneºti de partid, sã cuprindã ºi sã controleze cum se desfãºoarã în întreaga þarã expunerea ºi lãmurirea acestor probleme. De asemenea, se vor þine adunãri asemãnãtoare cu studenþii de la toate centrele universitare pe ani de învãþãmânt sau pe grupe de învãþãmânt. Sã li se arate cum au fost sancþionate elementele agitatoare de la facultatea de filologie din Bucureºti. 185

14. Sã se acorde atenþie deosebitã problemei aprovizionãrii populaþiei cu produse alimentare ºi mai ales a marilor centre muncitoreºti (cu pâine, carne, ulei, grãsimi etc). 15. În vederea prelucrãrilor care se vor face în organizaþiile de bazã ale partidului ºi ale UTM, sã se facã un punctaj cu teme bine chibzuite, care sã fie dezvoltat de activiºti de la regiuni, oraºe ºi raioane. În expunere sã nu se lege evenimentele din Ungaria cu cele din Polonia. 16. La CC al PMR ºi la Consiliul de Miniºtri sã se punã în practicã mãsurile privind unele probleme ale populaþiei maghiare din þara noastrã, aprobate de Biroul Politic. Sã se rezolve situaþia de partid a lui Gaál Gábor, Balogh Edgár, Kacsó Sándor, Takács Ludovic[17] ºi Demeter János. 17. Redacþiile ziarelor ce apar în limba maghiarã („Elõre”, „Utunk”) sã fie întãrite provizoriu cu activiºti competenþi în vederea orientãrii lor, þinând seama cã în componenþa lor existã unele elemente nesãnãtoase. 18. Membrii CC al PMR sã fie la timp informaþi despre evenimentele din RPU prin grija Secretariaului CC al PMR. Se va asigura controlul efectiv al emisiunilor de radio ºi al presei. ªedinþa s-a terminat la ora 17. Gh. Apostol, Gheorghiu Dej (Arh.St.Bucureºti, CC al PCR. Cancelarie, dos. 169/1956, f.1-5) * Sub o altã cotã arhivisticã, documentul a fost publicat în vol. 1956 – Explozia. Percepþii române, iugoslave ºi sovietice asupra evenimentelor din Polonia ºi Ungaria, ed. Corneliu Mihai Lungu ºi Mihai Retegan, cu o postfaþã de Florin Constantiniu, Bucureºti, Edit. Univers Enciclopedic, 1996, p.74-78. [1] Gheorghe Apostol (n. 1913), membru al Biroului Politic (1948-1969) ºi al prezidiului permanent al CC al PCR (1965-1969), vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri (1952-1954; 19611967), preºedinte al Consiliului Central al Sindicatelor (1955-1961), preºedinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din România (1967-1969) ºi director general al Direcþiei Generale a Rezervelor de Stat (1969-1975). Din aceastã ultimã funcþie este destituit la 13 martie 1975 pentru „abatere de la moralã”, ulterior fiind numit ambasador în diverse state sud-americane (Argentina, Uruguay ºi Brazilia, 1977-1988). [2] Emil Bodnãraº (1904-1976), fost militar în armata românã, a dezertat în 1932, trecând în URSS. A îndeplinit apoi mai multe misiuni „speciale” pe teritoriul României, inclusiv în gestionarea insurecþiei din 23 august 1944, devenind apoi ºeful biroului militar al CC al PCR. Ulterior a mai îndeplinit funcþiile de ministru al Forþelor Armate (1950-1955), prim-vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri (1955-1957), ministru al Transporturilor ºi Telecomunicaþiilor (1957-1959), vicepreºedinte al Consiliului de Stat (1967-1976). [3] Iosif Chiºinevschi [Roitman] (1905-1963), cu numele familiar Ioºca sau Jóska, era membru PCR din 1928. În 1945 devine membru al CC al PCR, din 1948 intrã în Biroul Politic, între 1952-1955 fiind secretar cu propaganda ºi cultura al CC al PCR. În 1954 devine primvicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri (pânã în 3 octombrie 1955). Alãturi de Miron Constantinescu, Chiºinevschi va fi exclus din conducerea partidului cu ocazia Plenarei din 28 iunie-3 iulie 1957. Vezi Alina Tudor, Lupta pentru putere în PMR. Cazul Miron ConstantinescuIosif Chiºinevschi, în vol. Anii 1954-1960. Fluxurile ºi refluxurile stalinismului. Comunicãri prezentate la Simpozionul de la Sighetu Marmaþiei, 2-4 iulie 2000, ed. Romulus Rusan, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 2000, p.82-88. [4] Alexandru Drãghici (1913-1993), fost muncitor, acuzator public pe lângã Tribunalul Poporului, devenit apoi adjunct al ministrului de Interne (1950) ºi titular al acestui departament (1955-1965), conducãtorul Securitãþii Statului (1952-1955), vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri (1961-1965, 1967-1968), îndeplinind mai multe funcþii pe linie de partid (membru al CC al PCR, membru al Biroului Politic al CC al PCR º.a.). Eliberat din toate funcþiile avute în

186

1965, abia în 1968 a fost exclus din partid, dupã ce mai mulþi ani au fost cercetate abuzurile sãvârºite de acesta în cadrul aparatului de represiune. [5] Constantin Pârvulescu (1895-1992), membru al PCR din 1929. Membru în Biroul Politic (1952-1960), multã vreme preºedintele Comisiei de control a partidului. La cel de-al XI-lea Congres PCR (noiembrie 1979) a criticat atitudinea dictatorialã a lui N. Ceauºescu, fiind totodatã ºi semnatarul „scrisorii celor ºase”. [6] Dumitru Coliu (n. 1907), membru al CC al PCR (1945-1979), prim-secretar al Comitetului Regional Prahova (1952) ºi Bucureºti (1954), membru al prezidiului Marii Adunãri Naþionale ºi preºedinte al Comisiei de Afaceri Externe (1953-1955), devenind apoi preºedinte al Comisiei Controlului de Stat (pânã în 1961). [7] Leontin Sãlãjan (1913-1966), din 1945 membru al CC al PCR ºi al Biroului Politic, ministru al Construcþiilor (1948), apoi ºeful Marelui Stat Major ºi adjunct al ministrului Forþelor Armate, iar din 3 octombrie 1955 titular al acestui departament, pânã la moartea sa, la 28 august 1966. [8] ªtefan Voitec (1900-1984), membru în comitetul executiv al Partidului Social-Democrat, fusese ministrul Educaþiei Naþionale încã din vremea guvernului prezidat de C. Sãnãtescu (de la 4 noiembrie 1944). Acum ocupa acelaºi portofoliu, însã la conducerea guvernului se afla deja Petru Groza (din 6 martie 1945). Dupã congresul de unificare al PSD cu PCR (1948) a devenit membru al CC al PCR, îndeplinind – printre altele – funcþiile de preºedinte al Marii Adunãri Naþionale (1961-1974), vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri (1948-1949; 1956-1961) ºi al Consiliului de Stat (1961-1965; 1974-1985), ministru al Comerþului Interior (1955-1956) ºi al Industriei Bunurilor de Consum (1957-1959). [9] Este vorba de izbucnirea la Budapesta a unei insurecþii populare, începutã iniþial la 23 octombrie ca o demonstraþie de solidarizare cu polonezii, ce a dus la schimbarea liderului de partid Gerõ cu Kádár ºi numirea lui Imre Nagy în postul de prim-ministru, acceptarea sistemului multipartidist, acþiunea radicalizându-se pânã la a cãpãta un caracter declarat antisovietic. Profitând de conjunctura internaþionalã, URSS a intervenit militar la 4 noiembrie, readucând Ungaria în sfera ei de influenþã ºi instaurând un guvern obedient, sub conducerea lui Kádár. Asupra evenimentelor vezi, în afara lucrãrilor cuprinse în volumul realizat de András B. Hegedûs ºi László Varga, 1956: a forradalom kronológiája és bibliográfiája, Budapest, Századvég Kiadó/Atlanti Kiadó, 1990, ºi: Az 1956-os magyar forradalom: reform-felkelésszabadságharc-megtorlás. Történelmi olvasókönyv középiskolásoknak, ed. György Litván, Budapest, Tankönyvkiadó, 1991 (cu o versiune în germanã, Wien, Passagen Verlag, 1994, adãugându-se ca editor ºi János Bak; iar o alta în englezã, în 1996); A „Jelcin-dosszié”: szovjet dokumentumok 1956-ról, ed. Éva Gál, Budapest, Századvég Kiadó (sub egida Institutului 1956), 1993; Döntés a Kremlben, 1956. A szovjet pártelnökség vitái Magyarországról, ed. Sereda Vyatcheslav and János M. Rainer, Budapest, Institutul 1956, 1996; János Tischler, Az 1956-os magyar forradalom lengyel dokumentumai, Budapest, Windsor Kiadó (sub egida Institutului 1956), 1996; Sovetskii Soiuz i vengerskii krizis 1956 goda: dokumenty, ed. E.D. Orekhova, V.T. Sereda ºi A. S. Stykalin, Moskva, Rossiiskaia politicheskaia entsiklopediia, 1998; Soviet military intervention in Hungary, 1956, ed. Jenõ Györkei ºi Miklós Horváth, Budapest, CEU Press, 1999; The 1956 Hungarian revolution. A history in documents, ed. Csaba Bekes, Malcolm Byrne, Janos Rainer, Budapest, CEU Press, 2002 º.a. În România, o lucrare propagandisticã asupra evenimentelor a fost tradusã ºi publicatã în 1959, sub titlul sugestiv: Complotul contrarevoluþionar al lui Imre Nagy ºi al complicilor sãi, Bucureºti, Edit. Politicã, 1959, 191 p., ce reproducea lucrarea oficialã editatã de Biroul de Informaþii al Consiliului de Miniºtri al RPU (apãrutã la Budapesta, în 1958). [10] Alexandru Sencovici (1902-1995), ministru adjunct la Ministerul Muncii ºi Prevederilor Sociale (1948-1949), ministru al Industriei Uºoare (1949-1957, 1961-1969) ºi al Industriei Bunurilor de Consum (1959-1961). [11] Petre Lupu (1920-1989), secretar al CC al UTM (1948-1950), membru al CC al PCR (19551984) ºi al Comitetului Politic Executiv (1965-1984), ministru al Muncii (1969-1977), preºedinte al Colegiului Central de Partid (1977-1984). Din 1984 a fost trimis ca ambasador în Venezuela, pânã în 1987, iar apoi în Portugalia. [12] Gheorghe Stoica (1900-1976) este numele adoptat de Moscu Kohn, activist în ilegalitate în rândurile UTC, care l-a introdus pe Gh. Gheorghiu-Dej în miºcarea comunistã. A fost membru al CC al PCR (1948-1974) ºi al Comitetului Politic Executiv (1968-1974), prim-secretar al Comitetului orãºenesc Bucureºti al PCR (1950-1953), ambasador în RD Germanã (1953-1956), ocupând apoi mai multe funcþii în aparatul de stat, pânã în 1969, când a fost numit director general al Direcþiei Generale pentru Consiliile Populare.

187

[13] Filip Geltz, fost secretar al Comitetului Antifascist German, era de la 18 aprilie 1956 ministru al Gospodãriei Comunale (pânã în februarie 1957). Totodatã fãcea parte ca membru din Comisia Centralã de Revizie (1955-1960) ºi va deveni membru al Prezidiului Marii Adunãri Naþionale (1957-1961) ºi vicepreºedinte al Centrocoop. [14] Anton Breitenhofer (n. 1912) era membru al CC al PCR (1955-1979) ºi redactor ºef la „Neuer Weg” (1954-1975). Din 1965 va deveni membru al Consiliului de Stat (pânã în 1969). [15] Friedrich Müller era episcopul Bisericii Evanghelice-Lutherane, iar în februarie 1957 va fi ales deputat. [16] Áron Márton (1896-1980), episcop romano-catolic, cu sediul la Alba Iulia, personalitate marcantã a miºcãrii de rezistenþã faþã de puterea comunistã, cu o influenþã covârºitoare asupra conaþionalilor sãi. Pentru câteva rapoarte de urmãrire a lui Áron Márton, cu multe informaþii, vezi Cartea Albã a Securitãþii, 23 august 1944-30 august 1948, I, coord. Mihai Pelin, Bucureºti, Serviciul Român de Informaþii, 1997, p.420-423, 432, 463. Datoritã atitudinii sale, Áron Márton a fost arestat în iunie 1949 ºi pus în libertate la 1 ianuarie 1955, având domiciliu obligatoriu la Alba Iulia. Restricþia a fost ridicatã la 22 noiembrie 1967. Pentru rolul avut de Áron Márton la salvarea mai multor evrei din Cluj în 1944, a primit „post mortem” titlul de „omul drept al naþiunilor”, conferit de Institutul Yad Vashem din Ierusalim la 27 decembrie 1999. Asupra sa vezi: János P. Szõke, Márton Aron, Innsbruck, Österreichischer Kulturverlag, Thaur/Tirol, 1988; László Virt, Márton Áron a lelkiismeret apostola, Budapest, Ecclesia, 1988; Péter Pál Domokos, Rendületlenül... Márton Áron Erdély püspöke, Budapest, Eötvös Kiadó/Szent Gellért Egyház Kiadó, 1990; Márton Áron – emlékkönyv születésének 100. évfordulóján, ed. József Márton, Kolozsvár, Gloria Könyvkiadó, 1996. Vezi în acest volum ºi doc. 51. [17] Lajos Takács (1908-1982), absolvent al facultãþii de drept, profesor la Universitatea „Bolyai” din Cluj (unde a fost rector între 1947-1952) ºi la cea din Bucureºti (rector între 19561959), specialist în dreptul internaþional. Din 1945 a îndeplinit funcþia de secretar general al Uniunii Populare Maghiare, ministru subsecretar la Subsecretariatul de Stat al Naþionalitãþilor (1947), ministru adjunct la Preºedinþia Consiliului de Miniºtri pentru problemele naþionalitãþilor conlocuitoare (1948-1952). În 1952 a fost suspendat din funcþiile politice, iar în anul urmãtor a fost exclus din partid sub pretextul cã înainte de 1944 a fost secretarul general al Comunitãþii Maghiare din Banat ºi ar fi fãcut spionaj în profitul Ungariei. În 1957, Comisia de Control a PCR revine asupra excluderii. Ulterior va mai fi membru supleant în CC al PCR (1965-1979) ºi membru în Consiliul de Stat (1961-1975).

15 Partidul Muncitoresc Român Comitetul Regional Cluj Proces-verbal încheiat în ziua de 25.X.1956 cu secretarii org. de bazã, rectorii ºi prorectorii de la instituþiile de învãþãmânt superior Tov. Miron Constantinescu aratã cã au fost convocaþi la o scurtã ºedinþã la Comitetul Regional de Partid în legãturã cu evenimentele care se petrec în Ungaria. În legãturã cu aceastã problemã vã citesc o adresã a Comitetului Central, care dã o primã analizã ºi atrage atenþia membrilor de partid, UTM-iºtilor ºi prietenilor noºtri, care sunt în luptã pentru socialism, asupra semnificaþiilor acestor probleme. Aceasta este adresa cãtre membrii de partid, prietenii partidului, în legãturã cu evenimentele petrecute în Ungaria, în legãturã cu necesitatea de a întãri vigilenþa patrioticã ºi lupta împotriva provocatorilor. Orice încercare a lor va trebui pusã la punct fãrã cruþare. Elementele acestea naþionaliste, huliganice, fasciste, care au reuºit sã antreneze o parte din tineri, au încercat sã punã în discuþii ºi problema relaþiilor între RPU ºi RPR. Urmãrind sã zdruncine puterea oamenilor din Ungaria, folosindu-se de libertãþi ex188

cesiv de largi, folosind iniþiativa democraþiei împotriva socialismului, împotriva pãcii, au folosit însãºi lozincile libertãþii ºi s-au dedat la toate actele criminale de banditism. La aceastã acþiune, guvernul condus de Imre Nagy[1] a luat mãsuri de represiune ºi pânã asearã în Budapesta au fost lichidaþi toþi factorii ºi în cea mai mare parte huliganii sunt reprimaþi. Astãzi, în câteva oraºe, mai sunt câteva puncte, dar fãrã nici o perspectivã, cã guvernul ungar, cât ºi forþa URSS, soldaþi care sunt în Ungaria, colaboreazã pentru a împiedica orice încercare. Acest lucru atât partidul ungar, guvernul nu ar permite ºi ia mãsuri energice de a lichida aceste încercãri. Încearcã tulburarea relaþiilor între popoare. Unele lozinci lovesc ºi în relaþiile dintre poporul român ºi maghiar. Noi stãm pe poziþia întãririi prieteniei, frãþiei între poporul român ºi maghiar. Suntem pentru întãrirea prieteniei ºi frãþiei între poporul român ºi maghiar, între celelalte naþionalitãþi, ºi nu vom permite nici unui naþionalist român, maghiar fascist sã încerce sã zdruncine aceastã frãþie. Toate încercãrile le vom respinge, cã cel mai scump lucru este construirea socialismului ºi ridicarea poporului muncitor. Indulgenþã faþã de duºman nu trebuie sã fie. Stãm de vorbã ºi încercãm sã convingem pe prietenii confuzi, dar pe duºman îl vom lovi fãrã cruþare. Trebuie apãratã clasa muncitoare, regimul democrat popular, trebuie construit socialismul, singura cale pentru fericirea poporului. Partidul ºi guvernul este convins cã Partidul Muncitoresc Maghiar, guvernul maghiar va ºti sã rezolve problemele din Ungaria în interesul clasei muncitoare ºi interesul poporului nostru. Datoria noastrã este sã asigurãm în România împreunã cu tovarãºii noºtri de alte naþionalitãþi întãrirea regimului, consolidarea regimului democrat popular, construirea socialismului ºi victoria pãcii. De douã zile, în Cluj, a început o acþiune foarte ciudatã în jurul unui grup restrâns de studenþi de la Arte Plastice. Tovarãºii sã ne informeze de acest lucru. Cu a cui iniþiativã, cu ce scop s-a ocolit partidul, UTM-ul. Discuþii: Tov. ... de la Arte Plastice: Ieri, înainte de prânz, s-a deschis emisiunea Budapesta. Am aruncat o privire asupra fizionomiei ascultãtorilor ºi toþi erau afectaþi de cele auzite. Am rãmas în institut tot timpul ºi dupã masa am avut ore. În recreaþie am umblat printre studenþi ºi se vedea o stare de spirit. La ora 5 erau într-o stare de agitaþie ºi pe la ora 6 am început sã vãd studenþi de la alte facultãþi. La ora 7, aceºti studenþi strãini erau mai numeroºi ºi când am aruncat o privire spre stradã vedeam pâlcuri de studenþi cum se îndreptau spre institut. Am cãutat sã stau de vorbã cu câþiva studenþi, dar nu mi-au spus nimic. Am venit la partid ºi i-am informat de acest lucru. La ºedinþã, din studenþii noºtri au fost cam 1/3, dar sala gemea de studenþi de la alte facultãþi, împreunã cu cei maghiari. La ora 8 ºi ceva a început ºedinþa. Între timp, de la partid, a sosit tov. [Teofil] Buºecan ºi Ceterchi[2]. Studenþi au fost cam 300, la ora 8 ºi 20 de minute a început ºedinþa. Ea a fost convocatã de studentul Balázs Imre, anul VI la picturã. El spunea cã a chemat cam 20 studenþi de la celelalte facultãþi. Iniþiativa aparþine unui grup de studenþi în frunte cu Balázs I. El, în Budapesta, a stat o lunã ºi jumãtate ºi s-a reîntors de 3 sãptãmâni. El a fãcut o expunere în faþa studenþilor de 1/3 de ceas, care s-a rezumat la anumite revendicãri. A venit la mine ºi i-am spus cã în calitate de director trebuia sã mã invite ºi pe mine, dar eu am luat parte chiar neinvitat. Mi s-a rãspuns cã sunt chestiuni de resort pedagogic ºi eu i-am rãspuns cã sunt pedagog. La ora 10 jumãtate s-a terminat ºedinþa ºi toþi au pãrãsit institutul[3]. 189

Ei apoi au propus o adunare pe stadion, care a fost susþinutã de studenþi. Acest lucru s-a fãcut în tainã ºi repede. Nu am putut afla cine i-a dat voie sã facã acest lucru. Nu s-a putut stabili ziua, ora unde sã se adune. Asearã am aflat cã ºedinþa de ieri searã fusese pusã cu o noapte înainte. Exact în noaptea când la Budapesta au început evenimentele. Tov. Löwi[4]: Trei studenþi din noul comitet ales au stat în jurul lui Balázs I. ºi au fost activi în timpul ºedinþei. Ieri la ora 6 au avut pãrerea sã se amâne aceastã ºedinþã, secretarul org. de bazã Biró Géza, iar pânã la urmã ºi el a intrat în joc. Ei au provocat aceastã ºedinþã încã cu 3 zile înainte. Tov. Nalic: Am participat ºi eu la aceastã ºedinþã. Astãzi am fost la Inst. de Arte Plastice. Dupã ºedinþã, s-a întrunit acest comitet, care a început acest manifest. Comitetul s-a ales dupã ºedinþã. Erau vreo 20 studenþi, printre care ºi delegaþi din partea Universitãþii „Victor Babeº”. Aici am aflat printr-o studentã cã s-a discutat problema ºedinþei când sã se þinã, ce sã fie, miting sau ºedinþã. Acest Balázs ºi studenþii au susþinut cã trebuie sã fie ºedinþã organizatã în Casa Universitarilor. Poziþia delegaþilor de la Univ. „Victor Babeº” era sã se organizeze un miting la Parcul Universitãþii. Tov. Negru: Am fost la Cãminul „Emil Racoviþã”, am intrat într-o salã care nu era bine îngrijitã. Am stat de vorbã cu studenþii ºi ei cunoºteau acest manifest. M-am interesat sã vãd dacã au nevoie de ajutor în ceea ce priveºte munca ºtiinþificã, mâncare, ºi atunci au spus de toate aceste puncte, cã ar voi sã fie uºuraþi în muncã, sã fie anumite discipline scoase. O parte dintre studenþi au plecat cãtre Institutul de Arte ºi atunci m-am dus ºi eu acolo. La Cãminul „Racoviþã” s-a ºtiut de aceastã întâlnire de 3 zile. O grupã micã de studenþi spunea „Trãiascã România liberã ºi sã ne asociem cu cei care luptã împotriva partidului”. Situaþia acum este normalã, frecvenþa este obiºnuitã. Am stat de vorbã cu câþiva UTM-iºti ºi unul mi-a dat acest manifest, care l-a primit de la altul ºi respectivul de la altul, sub condiþia sã-l restituie astã noapte ºi atunci se va spune unde sã fie întrunirea. Toate acestea au rãdãcini mai adânci de aproape un an de zile, se gãseºte o atmosferã nesãnãtoasã împotriva partidului. Aceasta se datoreazã lipsei de legãturã care a fost între conducerea Universitãþii ºi partid. Acest lucru l-a ocolit ºi Ministerul. De la „Victor Babeº” au participat câþiva asearã acolo. De la Chimie ºtiu unul care s-a ataºat acelui comitet de acolo. Dacã tov. Ceterchi nu era, cred cã începeau sã cânte. La „Babeº” existã acest lucru pentru a începe o nouã manifestare. Tov. Nagy Carol[5]: Am fost într-o ºedinþã ºi am aflat cã ºedinþa de ieri a început de luni. În cursul zilei de ieri, dupã masã, s-au gãsit manifeste în cãminul „Józsa Béla” ºi studenþii vorbesc cã au fost ºi alte manifeste fãrã aceste puncte. Manifestul conþine chemãri pentru a sprijini studenþii din Ungaria sã nu verse sânge. Duminicã va fi convocat mitingul în parcul „Victor Babeº”, dar nu ºtiu de cine. Am avut ºedinþã cu studenþii ºi am vãzut cã sunt calmi, deºi ridicã probleme, o serie de revendicãri. Problema supraîncãrcãrii orarului care ar împiedica în învãþãturã. Cer sistarea acestei dispoziþii, cã dacã lipseºte douã zile sã piardã bursa. Se ridicã problema ca bursa de merit de 50 lei sã fie acordatã pentru oricine care meritã, indiferent de situaþia materialã. Cer ca bursele sã poatã fi ridicate în bani sau naturã. Sã nu fie obligatorie prezenþa la unele lecþii, dar sã fie obligatorie darea examenelor. Tov. Miron Constantinescu: Atragem atenþia secretarilor de partid, membrilor de partid, prietenilor, sã nu vã lãsaþi înºelaþi. Toatã chestiunea cu autonomia sunt probleme care existã, probleme de ordin economic, dar nu rezolvarea acestor probleme se urmãreºte. Toate acestea sunt furate din discuþiile care au avut loc 190

tovãrãºeºte cu profesorii universitari de la „Babeº”, „Bolyai”, IMF. Profesorii au fost chemaþi la Casa Universitarilor ºi ºi-au spus pãrerea pentru cã aceste probleme se studiazã de guvern, de Ministerul Învãþãmântului, cum sã îmbunãtãþim organizarea învãþãmântului superior. Acestea formeazã pretextul unei acþiuni. Aceastã acþiune este iniþiatã în mod subversiv, în loc sã se vinã la partid am fost convocaþi la o adunare, cine convoacã aceastã adunare. S-a convocat o adunare seara de persoane care n-au nici o competenþã. Aceastã adunare a dat rezultatele de care s-a vorbit. Nemulþumiþi de rezultat, un grup de studenþi a ales un comitet impostor care nu are calitatea de a [re]prezenta studenþii, 20 de studenþi au organizat acest manifest în care cer chestiuni care frãmântã studenþii. Întotdeauna când porneºte o chestiune, leagã ce urmãreºte el cu anumite probleme, ca sã poatã atrage masa studenþilor, se leagã de probleme reale, problema orarului, alimentãrii. Urmãresc convocarea unei mari adunãri ºi o demonstraþie care sã degenereze politic împotriva regimului democrat popular. Acest lucru este contra intereselor studenþilor, tineretului, contra ºtiinþei, culturii ºi serveºte interesul duºmanului. Nu vã lãsaþi înºelaþi. Acestea sunt probleme care ne preocupã, dar trebuie sã fim vigilenþi. Se încearcã solidarizarea studenþilor din Cluj cu bandele din Ungaria. De ce a luat hotãrâre Biroul Politic sã se creeze asociaþii profesionale, tocmai cã sunt o serie de probleme profesionale care nu sunt rezolvate. Aceastã hotãrâre este în curs de aplicare, alegerile la asociaþii s-au fãcut în deplinã liniºte. Este vorba de adunarea convocatã de necunoscuþi, unde sub pretextul unor revendicãri sã se întruneascã la parc. Era manifest care s-a gãsit dimineaþa pentru solidarizarea cu studenþii maghiari din Ungaria. Problemei acesteia sã-i acordaþi atenþie, seriozitate, sã împiedicãm lucrurile grave, trebuie preîntâmpinatã cea mai micã agitaþie care poate sã serveascã duºmanului, [contra] poporului român ºi maghiar. Trebuie luatã poziþie clarã faþã de aceastã chestiune, de a discuta cu studenþii în convorbiri apropiate cu ei. Aceastã adunare coincide cu evenimentele din Ungaria. Acest lucru sã vã fie clar cã poate sã împingã studenþii pe un drum nesãnãtos. Datoria ca membri de partid, UTM, ca democraþi care lucraþi în regimul democrat popular, este sã luaþi poziþie, sã lãmuriþi pe studenþi ºi sã pãstraþi un contact viu. Problema ridicatã cu orarul ºi altele vor primi rãspunsul oficial ºi public. Întradevãr, trebuie uºurat programul ºi îmbunãtãþitã viaþa, dar nu pe calea aceasta trebuie acþionat. Vã rugãm pe toþi cei prezenþi acum, de la ora 2 sã vã consideraþi mobilizaþi la dispoziþia partidului, sã pãstraþi un contact strâns ºi nemijlocit cu toþi studenþii, sã fiþi în mijlocul lor. Sã luaþi poziþie în toate problemele lãmurindu-i, sfãtuindu-i sã meargã pe un drum sãnãtos în interesul lor. Sã fie un contact viu ºi personal, nu-i nevoie de adunãri. Acþiune directã, personalã ºi tovãrãºeascã. Sã vã fie clar cã dacã vreun element provocator va încerca, sã nu-l menajaþi deloc, cã prea mult sânge s-a vãrsat pentru construirea socialismului ca sã permitem aventurierilor, fasciºtilor huliganici acest lucru. (Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos.29/1956, f.74-79) [1] Imre Nagy (1896-1958), prim-ministru al Ungariei între iulie 1953-aprilie 1955, ales de Adunarea Naþionalã în locul lui Mátyás Rákosi. A fost iniþiatorul unui program de liberalizare a societãþii maghiare. A revenit în aceastã funcþie la 27 octombrie 1956, cu ocazia Revoluþiei din Ungaria, pânã la înãbuºirea ei, la 4 noiembrie. A fost condamnat la moarte ºi executat în 1958. Asupra lui vezi János M. Rainer, Nagy Imre. Politikai életrajz [Imre Nagy. Biografie politicã], 2 vol., Budapest, 1956-os Intézet, 1996, 1999. [2] Ioan Ceterchi (1926-1992), absolvent al facultãþii de drept din Cluj, unde obþine ºi doctoratul (1953), era profesor la facultatea de ºtiinþe juridice din localitate, catedra de „Teoria ºi isto-

191

ria statului ºi dreptului”, ºi ºeful Secþiei de ªtiinþã ºi Culturã a Regionalei PCR Cluj. Ulterior se va muta la Universitatea din Bucureºti, devenind totodatã membru al CC al PCR (1974-1984), preºedinte al Consiliului Legislativ (1971-1980), membru al Consiliului de Stat (1975-1980), ministru al Justiþiei (1980-1982), ambasador în Suedia ºi Norvegia (1984-1990). [3] Imre Balázs a fost arestat apoi în noaptea de 24/25 octombrie. [4] ªtefan Löwi, lector la Universitatea „V. Babeº”, o vreme la catedra de Bazele marxismleninismului, apoi la istorie. Asupra lui vezi vol. Minoritãþi etnoculturale. Mãrturii documentare. Evreii din România (1945-1965), coord. Lucian Nastasã, Cluj, Edit. CRDE, 2003, p.584-587; Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 64/1959, f.256-257. [5] Carol Nagy era lector la catedra de pedagogie de pe lângã Facultatea de istorie-filosofie.

16 Partidul Muncitoresc Român Comitetul Regional Cluj NOTà TELEFONICà privind aplicarea prevederilor Circularei CC al PRM nr. 22 Pentru aplicarea acestei circulare, Comitetul Regional de Partid a luat urmãtoarele mãsuri: În ziua de 25 octombrie a.c. a þinut o ºedinþã ºi a instruit delegaþii care au fost trimiºi la raioane cu problema prelucrãrii circularei. Tot cu aceastã ocazie a fost instruit ºi Biroul Comitetului Orãºenesc de Partid Cluj, care a luat din timp o serie de mãsuri, a fost întãritã paza ºi securitatea în principalele întreprinderi ºi instituþii din oraº. Un accent deosebit s-a pus pe asigurarea securitãþii poºtei ºi telefoanelor, precum ºi paza staþiilor de radioficare din cartiere. Asemenea mãsuri au fost luate de cãtre toate comitetele raionale ºi orãºeneºti de partid. Circulara nr. 22 pânã în prezent a fost prelucratã cu toþi activiºtii Comitetului Regional ºi raionale de partid. Prelucrarea acestei circulare continuã. Comitetele orãºeneºti ºi raionale de partid au instruit activiºtii, precum ºi instructorii voluntari pregãtiþi, care în ziua de 26 octombrie a.c. pregãtesc ºi prelucreazã circulara cu comitetele de partid din întreprinderi, instituþii ºi în organizaþiile de bazã. Exemplu în oraºul Cluj, membrii Biroului Comitetului Orãºenesc rãspund pentru prelucrarea circularei în instituþiile de învãþãmânt superior ºi întreprinderi mai importante. La comitetele raionale ºi orãºeneºti de categoria a III-a, cu aparatul a fost prelucratã circulara. Se observã un interes deosebit din partea populaþiei salariate din instituþiile de stat, a studenþilor din facultãþi de a asculta Radio Budapesta. În rândul multor cetãþeni ºi studenþi existã neclaritãþi ºi fiecare se întreabã ce se mai petrece în Ungaria. În aparenþã lucrurile se desfãºoarã în mod obiºnuit. Totuºi, astãzi au apãrut fiþuici în care se cere studenþilor de la [Universitãþile] „Victor Babeº” ºi „Bolyai” solidarizare. Între studenþi existã discuþii ºi neclaritãþi. Câteva probleme deosebite de la raioane: În comuna Bonþida, raionul Gherla, în ziua de 25 octombrie a.c. au apãrut pe gard, scrise cu cretã albã, niºte manifestãri cu urmãtorul conþinut: „Jos cu cotele”; „Fraþilor! Puneþi mâna pe secure”; „Reduceþi cotele!” În comuna Sintereag, raionul Beclean, chiaburul Farcaº Vasile a ameninþat pe preºedintele întovãrãºirii cã nu crede cã se va petrece ºi la noi ceea ce se petrece 192

în Ungaria? În toate aceste cazuri au fost luate mãsuri corespunzãtoare de cãtre organele de partid. La orele 16 dupã masã, între satul Valea Medrii ºi Bãiºoara din raionul Turda este un incendiu de pãdure. S-au luat mãsuri sã trimitã pompierii sã localizeze focul. Comitetul Executiv al Sfatului Popular Orãºenesc Cluj a luat mãsuri pentru o mai bunã aprovizionare a pieþii, astfel au fost puse pe piaþã: 2500 kg unturã, 16.000 kg ulei, 5000 kg slãninã ºi alte produse. Aceastã notã a fost comunicatã Secretariatului CC al PMR la orele 5, tovarãºului Burcea. Instructor cu informarea de partid Kabari Adalbert

Cluj, la 26 octombrie 1956

Vãzutã de tov. Vaida Vasile (Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 76/1956, f.234-235)

17 Partidul Muncitoresc Român Comitetul Regional Cluj NOTà TELEFONICà Comitetul Regional de Partid Cluj în ziua de 27 octombrie a.c. a instruit aparatul tuturor secþiilor cu sarcinile ce reies din Circulara CC al PMR nr. 23. Cu aceastã problemã în fiecare raion au fost repartizaþi câte 1-5 activiºti care sã ajute comitetele raionale ºi orãºeneºti de partid. Totodatã, la Comitetul Regional de Partid s-a format un colectiv din cinci tov., care vor urmãri în mod deosebit aplicarea prevederilor Circularei nr. 22 ºi 23, precum ºi a altor hotãrâri în aceastã perioadã. În oraºul Cluj se zvoneºte în rândul studenþilor cã în seara aceasta va vorbi tov. Miron Constantinescu în faþa studenþilor ºi cã se va organiza o întrunire studenþeascã la Universitatea „Bolyai”, se va face o ºedinþã festivã la arena sportivã „Gheorghe Gheorghiu-Dej”, la parcurile „V. Babeº” ºi altele. Aceste zvonuri ar provoca un pericol dacã Comitetul Regional de Partid nu ar lua mãsuri corespunzãtoare în diferite situaþii. Comitetul Regional de Partid în fiecare searã þine ºedinþã cu conducerea institutelor superioare de învãþãmânt, secretarii comitetelor de partid ºi secretarii comitetelor UTM, unde informeazã concret despre situaþia în rândul studenþilor. Comitetul Regional de Partid are o preocupare permanentã pe baza circularei nr. 23, în ce priveºte aprovizionarea cât mai bunã a populaþiei cu pâine, unt, unturã etc, totuºi în aceastã direcþie sunt lipsuri, oamenii formeazã rând dupã pâine ºi pentru alte produse. La raioane ºi oraºe continuã prelucrarea circularei nr. 22. Pânã în prezent circulara a fost prelucratã în 151 org. de bazã din 2650 existente, unde au participat 2519 membri ºi candidaþi de partid. În 10 raioane pânã la aceastã datã nu s-a început prelucrarea Circularei nr. 22, ceea ce înseamnã cã aceste acþiuni se desfãºoarã prea încet. Au început numai: oraºul Cluj, Turda Oraº, raionul Turda, 193

Dej ºi Sãrmaº. Cei care au luat parte la discuþii au înfierat acþiunea elementelor contrarevoluþionare din Budapesta ºi s-au solidarizat cu clasa muncitoare din Ungaria. De exemplu, tovarãºa Baldea Maria din org. de bazã a Serviciului Miºcare Reg. CFR a spus: „Eu, ca membrã de partid ºi ca mamã, am mai mulþi copii, protestez împotriva actelor de rebeliune provocatã în Republica Popularã Ungarã ºi cer fiecãrui membru de partid ca sã protesteze ºi sã fie vigilent, sã combatã orice acþiune duºmãnoasã, ca sã nu sã întâmple ºi la noi asemenea manifestãri reacþionare”. Mulþi membri de partid din org. de bazã în discuþii au subliniat cã politica Partidului Muncitoresc Român este justã, corespunde intereselor oamenilor muncii ºi ei vor lupta pentru traducerea în viaþã. Starea de spirit este urmãtoarea: sunt comentarii foarte multe asupra situaþiei petrecute în RP Ungarã. În discuþii, unii membri de partid au pus întrebãri, ca sã se explice cauzele izbucnirii contrarevoluþiei de la Budapesta, cum a fost posibil cã au apãrut atâþia duºmani, unde a fost vigilenþa membrilor de partid, dacã este adevãrat cã a intervenit armata sovieticã, care este cauza cã s-au fãcut atâtea schimbãri în guvern ºi altele. Aceste întrebãri nu au fost pe deplin lãmurite, deoarece nu au apãrut încã documente care sã explice amãnunþit problemele. La Serviciul Miºcare Reg. CFR, revizorul ºef Feldean Ioan, membru de partid, a încercat sã provoace nemulþumiri în rândul membrilor de partid. Astfel, cu ocazia prelucrãrii circularei nr. 22, a cãutat sã se foloseascã de unele lipsuri în aprovizionare, care mai existã în oraºul Cluj, îndemnând ºi pe tov. Vizitiu, care stãtea lângã el, sã arate ºi alte lipsuri neîntemeiate. Aºa s-a fãcut cã tov. Vizitiu a luat cuvântul ºi fãrã nici un argument a spus cã nu se gãseºte deloc slãninã, unturã, fãinã etc. Aceste manifestãri au fost combãtute pe loc de cãtre delegatul Comitetului Orãºenesc ºi alþi membri de partid. În ziua de 26 octombrie a.c., în gara Iclod, raionul Gherla, a coborât din tren un individ anume Meºter, salariat la Depoul CFR Dej, care a strigat în faþa publicului din garã: „Fraþi români, a sosit timpul sã puneþi mâna pe secure”. Acesta a fost arestat de organele Securitãþii. Elementele naþionaliste ºi duºmãnoase cautã sã lanseze anumite zvonuri. Exemplu, în comuna Floreºti din raionul Cluj este lansat zvonul cã rebeliunea organizatã de contrarevoluþionarii din Ungaria a fost cu scopul de a prelua Ardealul. În comuna Suatu, în acelaºi raion, se zvoneºte cã rebeliunea din Ungaria a fost organizatã cu scopul de a desfiinþa sectorul socialist al agriculturii ºi împotriva predãrii cotelor. Membrii comitetelor raionale sunt pe teren, au organizat combaterea acestor zvonuri ºi împreunã cu comitetele comunale de partid ºi birourile organizaþiilor de bazã au stabilit ca sã prelucreze cu org. de bazã de la sate circularele nr. 22 ºi 23. Cluj, la 27 octombrie 1956 Prim-secretar [indescifrabil]

Instructor cu Informarea de Partid Balogh A.

ªeful Secþiei Organelor de Partid [indescifrabil] (Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 76/1956, f.236-238)

194

Partidul Muncitoresc Român Comitetul Regional Cluj

18

NOTà TELEFONICà În ziua de 26 octombrie a.c., în oraºul Cluj prelucrarea Circularei nr. 22 al CC al PMR din 24 octombrie 1956 s-a fãcut în 55 de org. de bazã, unde au participat 1114 membri ºi candidaþi de partid, din totalul de 1854, care fac parte din organizaþiile de bazã arãtate mai sus (adicã 55). În regiunea noastrã sunt 2650 org. de bazã cu un numãr de total ... membri ºi candidaþi de partid, iar în oraºul Cluj sunt 405 org. de bazã. Starea de spirit în urma adunãrilor þinute cu aceastã ocazie la majoritatea organizaþiilor de bazã este bunã, membrii de partid au luat poziþie justã faþã de manifestãrile elementelor turbulente ºi confuze de la diferite instituþii. De exemplu, organizaþia de bazã Arta Plasticã, membrii de partid au criticat poziþia acestor elemente turbulente ºi au subliniat lipsa de contact a organizaþiei de bazã ºi a organizaþiei UTM cu studenþii. La institutul de ºtiinþe juridice, numitul Incigas Valer, în cadrul unui seminar, înainte de a începe cursul, a vrut sã organizeze un minut de reculegere pentru studenþii contrarevoluþionari din Ungaria; membrii de partid au luat poziþie ºi au demascat pe loc; în urma poziþiei membrilor de partid, susnumitul a încercat sã explice cã acest minut de reculegere a fost propus pe motivul cã poartã verighetã (ºi a arãtat verigheta). Acest fapt dovedeºte cã sunt unele elemente în rândul studenþilor care sub diferite mãºti ºi glume cautã sã dezbine ºi sã se manifeste duºmãnos. La Univ. „V. Babeº”, la gazeta de perete a apãrut o lozincã: „Studenþi români solidarizaþi cu studenþii maghiari”. Studenþii de la Univ. „Bolyai” din anul IV au declarat în mod hotãrât cã nu vor participa la nici o manifestaþie organizatã în mod subversiv ºi vor duce muncã de lãmurire împotriva acelor care cautã sã provoace neliniºte. La Univ. „Babeº” a apãrut un cetãþean necunoscut în incinta institutului, a intrat în mai multe locuri, a vorbit cu câþiva studenþi, dupã care a fost identificat de cãtre Comitetul de partid din acest institut (acest cetãþean era un student venit din Bucureºti, repartizat la Universitatea „Victor Babeº”), numele nu-i este cunoscut, în prezent sunt posibilitãþi de a-l cunoaºte dupã nume. Se observã cã nu în toate instituþiile de învãþãmânt superior paza pânã în ultimele zile nu a fost bine organizatã. În noaptea zilei de 26 octombrie 1956, la orele 23, s-a produs un incendiu la o baracã de la Fabrica Silica Turda, în care era magazin de scule; pagubele sunt în jurul a 10.000 lei; focul s-a aprins de la o sobã, care a fost localizat. În ceea ce priveºte focul de la raionul Turda, între Valea Medrii ºi Bãiºoara, a fost localizat. Comitetul regional, raionale ºi orãºeneºti de partid au luat mãsuri conform circularei nr. 22, au trimis membrii biroului ºi activiºti în rândul oamenilor muncii. Paza este încontinuu întãritã în întreprinderi, instituþii ºi strãzi. Aceastã notã a fost comunicatã azi, 27 octombrie 1956, Secretariatului CC al PMR, la orele 6.30, primit de tov. Burcea de la Informare. Cluj, la 27 octombrie 1956

Instructorul cu Informarea de Partid Kabari Adalbert

(Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 76/1956, f.239-240)

195

19 Partidul Muncitoresc Român Comitetul Regional Cluj NOTà TELEFONICà În urma mãsurilor luate de cãtre Comitetul Regional, Orãºenesc de Partid ºi UTM Cluj, se constatã cã în rândul studenþilor nu s-a semnalat nimic deosebit în cursul zilei de astãzi. Comitetul Regional împreunã cu Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional a mai luat mãsuri în ce priveºte aprovizionarea populaþiei cu alimente ºi a activizat colectivele care rãspund la raioane ºi oraºe de aceste probleme, s-au luat mãsuri sã se asigure plata muncitorilor la timp. Pânã în prezent, Circulara nr. 22 ºi articolele din ziarul „Scânteia”[1] au fost prelucrate în 462 org. de bazã, unde au participat 7104 membri ºi candidaþi de partid. În discuþii, membrii ºi candidaþii de partid au accentuat asupra vigilenþei care trebuie sã o aibã fiecare membru de partid ºi oamenii cinstiþi, de-a împiedica orice provocare din partea duºmanului. În raionul Nãsãud, circulara nr. 22 a fost prelucratã ºi cu propagandiºtii, unde s-a trasat sarcina ca aceºtia sã prelucreze ºi cu cursanþii de la învãþãmântul de partid. În raionul Huedin a fost prelucratã ºi cu delegaþii de la conferinþa raionalã de partid. În cursul zilei de 27.X. a.c., un cetãþean din Dej s-a deplasat în satele Nireº, Reteag ºi Ciceu Mihãieºti, unde a stat de vorbã cu cetãþenii maghiari, spunându-le sã fie pregãtiþi pentru cedarea Ardealului Ungariei, iar chiaburilor români le-a spus cã vor fi apãraþi, cã s-au purtat bine. În toate aceste cazuri, organele de stat au luat mãsuri la faþa locului. În GAC Cãpuº, raionul Luduº, colectivistul Szakács Dãnilã a ameninþat pe preºedintele GAC-ului ºi activistul de partid cã el va tãia capul preºedintelui dacã nu i se vor plãti cele douã zile de muncã date ca sancþiune. În comuna Nimigea de Jos, raionul Nãsãud, Tóth Eugen, Ionice Ludovic, József Ludovic ºi Pastor ªtefan, membri de partid, în urma celor petrecute în Budapesta au discutat cum de a ajuns Nagy Imre la conducere, deoarece muncitorii cer pe Mátyás Rákosi ºi de ce nu se respectã cele 16 puncte cerute de muncitorii maghiari, cum sunt: retragerea armatei sovietice din Ungaria, în Ungaria sã se poarte uniformã maghiarã ºi nu sovieticã, sã se ºteargã cotele, sã fie liberã agricultura ºi sã nu se forþeze sã se facã colectiv, libertatea moºierilor etc. Menþionãm cã în aceastã comunã sunt mulþi meseriaºi. Continuarea mãsurilor pentru întãrirea vigilenþei. Cluj, la 28.X.1956 Prim-secretar [indescifrabil]

Instructor cu Informarea de Partid Balogh A.

ªeful Secþiei Organelor de Partid [indescifrabil] (Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 76/1956, f.241-242)

196

[1] Pentru ceea ce cuprindea oficiosul partidului, vezi Aurelian Grigorescu, Reflectarea revoltei din Ungaria în „Scânteia” – octombrie/noiembrie 1956, în vol. Anii 1954-1960. Fluxurile ºi refluxurile stalinismului. Comunicãri prezentate la Simpozionul de la Sighetu Marmaþiei, 2-4 iulie 2000, ed. Romulus Rusan, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 2000, p.612-616.

20 Partidul Muncitoresc Român Comitetul Regional Cluj NOTà TELEFONICà În oraºul Cluj continuã sã existe în rândul studenþilor discuþii, zvonuri în legãturã cu evenimentele petrecute în Ungaria, unii vorbesc despre þinerea unor aºazise ºedinþe, întâlniri, iar studenþii de la Institutul de Artã Plasticã sunt frãmântaþi de lipsa celor 3. Pe de altã parte, alþii vorbesc cã mitingul care va fi organizat cu ocazia zilei de 7 noiembrie a.c. va fi folosit de ei. Sunt de asemenea zvonuri cã dupã competiþiile sportive vor organiza demonstraþie. Toate aceste zvonuri sunt lansate de unele elemente înapoiate din rândurile studenþilor ºi ale altora. În toate aceste cazuri, organele de partid ºi organele competente au luat mãsurile corespunzãtoare pentru asigurarea liniºtei ºi ordinei, au fost luate mãsuri pentru a fi mobilizaþi pe loc peste 500 membri de partid la diferite întreprinderi, ºcoli de partid ºi organe de partid. Din datele comunicate de comitetele raionale ºi orãºeneºti de partid rezultã cã pânã în prezent Circulara nr. 22 a fost prelucratã în 318 org. de bazã, din totalul de 2650 existente, la aceastã prelucrare au participat 5749 membri ºi candidaþi de partid. Ritmul prelucrãrii nu este satisfãcãtor, deoarece multe Comitete raionale ºi orãºeneºti nu au reuºit sã obþinã o situaþie concretã, cu toate cã a fost prelucratã în mai multe org. de bazã faþã de numãrul de mai sus. Ex[emplu], în oraºul Cluj, Circulara a fost prelucratã în numai 109 org. de bazã, raioanele: Luduº în 7 org. de bazã, Huedin – 6, Aiud – 1 etc, iar raioanele Gherla, Beclean ºi Jibou ne informeazã cã nu au o situaþie despre felul cum se desfãºoarã prelucrarea în organizaþiile de bazã a Circularei ºi nici Colectivul Informãrii de la regiune nu a reuºit sã obþinã date concrete unde s-a prelucrat. O altã cauzã este aceea cã însãºi membrilor Biroului Regional nu le-a fost clar dacã Circulara nr. 22 trebuie prelucratã cu membrii de partid din organizaþiile de bazã. Astfel, activiºtii Comitetului Regional, Birourile raionale ºi orãºeneºti de partid au fost instruiþi sã prelucreze numai cu comitetele raionale ºi orãºeneºti de partid, comitetele de partid din întreprinderi, instituþii, comunale ºi cu birourile organizaþiilor de bazã. Dupã o zi, adicã în ziua de 26.X. a.c., s-au dat indicaþii sã se prelucreze ºi cu membrii de partid din organizaþiile de bazã. Caracterul întrebãrilor care se pun de cãtre participanþii la discuþii este asemãnãtor notei anterioare. Menþionãm cã Circulara nr. 23 a fost prelucratã în întreprinderile: Industria Sârmei, Cimentul, Sticla. La Universitatea „Bolyai” ºi ªcoala Pedagogicã din Cluj, la prelucrare au participat circa 900 membri ºi nemembri de partid. Cu aceastã 197

ocazie, muncitorii, membri de partid ºi candidaþi de partid, ºi-au luat angajamente pentru îndeplinirea planului de producþie, reducerea preþului de cost ºi creºterea productivitãþii muncii. Membrii ºi nemembrii de partid au manifestat un deosebit interes în dezbaterea Circularei 23, arãtând cã ei acum înþeleg mai bine evenimentele petrecute la Budapesta, luându-ºi totodatã angajamentul de a combate orice zvonuri. Sub îndrumarea Comitetului Regional de partid, Comitetul Regional ºi Orãºenesc UTM au format colective din activiºti UTM, care stau permanent în rândurile studenþilor ºi lãmuresc problemele ce se ridicã. Cluj, la 28 oct. 1956 Prim-secretar [indescifrabil]

ªeful Secþiei Organelor de Partid [indescifrabil]

Instructor cu Informarea de Partid Balogh A. (Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 76/1956, f.243-244)

21 Partidul Muncitoresc Român Comitetul Regional Cluj NOTÃ TELEFONICÃ În întreaga regiune continuã sã se prelucreze circularele nr. 22 ºi 23 ale CC al PMR. Pânã în prezent s-au prelucrat în 1219 org. de bazã, la care au participat peste 15.000 tov. Oraºul Turda ºi raionul Beclean au terminat ºi prelucrarea circularei nr. 22. În oraºul Cluj nu s-a semnalat nimic deosebit în rândul studenþilor, totuºi în rândul populaþiei ºi al muncitorilor sunt neclaritãþi în legãturã cu declaraþia lui Nagy Imre, care calificã acþiunea de la Budapesta ca o cerere justã a studenþimii maghiare. Pe de altã parte, presa noastrã calificã aceasta ca o acþiune contrarevoluþionarã. S-a mai semnalat cã în ziua de 27 octombrie a.c. un grup de cetãþeni s-a adunat în pãdurea „zis Bacãu” [Baciu]. Aceºtia s-au înþeles ca sãptãmânal sã se întâlneascã de 2 ori în acest loc, sub pretextul cã fac sport. Tot în cursul aceleiaºi zile, un individ necunoscut a aruncat o piatrã în fereastra locuinþei unui consilier sovietic din oraºul Dej. Organele de stat au luat mãsuri de cercetare în ambele cazuri. În ziua de 28 octombrie a.c., cu ocazia prelucrãrii circularelor nr. 22 ºi 23 la GAC ªoimuº (raionul Aiud), majoritatea colectiviºtilor au afirmat cã cotele sunt prea mari ºi lor nu le-a mai rãmas nimic; dacã nu se va revizui aceastã problemã, ei au hotãrât cu toþii sã iasã din GAC. În comuna Cãlãþele, cetãþeanul Radovici Andrei a înjurat pe preºedintele ºi secretarul Sfatului Popular comunal, spunându-le totodatã cã peste 2-3 zile eveni198

mentele din RPU o sã se repete ºi la noi, iar atunci aceºtia vor fi spânzuraþi. Tot în aceeaºi comunã, cetãþeanul Goia Gavril a ameninþat cu cuþitul pe secretarul Comitetului de partid comunal, spunându-i cã peste câteva zile îl va omorî. Organele competente au luat mãsuri corespunzãtoare. În comuna Luduº, chiaburul Bartha Dominic a declarat în faþa a mai mulþi cetãþeni cã în RPU s-au dat foc GAC-urilor. Circulara nr. 23 a CC al PMR se dezbate în întreprinderi ºi instituþii. Exemplu: la Universitatea „Bolyai”, Atelierele CFR, „16 februarie” Cluj, „Herbák János” etc. Comitetul Regional de Partid ºi Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional au luat mãsuri de aprovizionare a populaþiei cu alimente ºi cele necesare, totuºi mai sunt lipsuri, nu se gãsesc în suficientã mãsurã: unt, fãinã de grâu, paste fãinoase, ulei, unturã. În oraºul Cluj, într-un WC public s-a gãsit un manifest intitulat „Partidul Socialist Român”; pe el sunt prevãzute 15 puncte. Cluj, la 29 octombrie 1956 Prim-secretar [indescifrabil]

Instructor cu Informarea de Partid Balogh A.

ªeful Secþiei Organelor de Partid [indescifrabil] (Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 76/1956, f.245-246)

22 Partidul Muncitoresc Român Comitetul Regional Cluj NOTÃ TELEFONICÃ Prelucrarea Circularei nr. 22 pânã în prezent a fost fãcutã în 785 org. de bazã, la care au participat 10.465 membri ºi candidaþi de partid. Discuþiile ºi întrebãrile sunt asemãnãtoare cu cele pe care le-am transmis în notele anterioare, ceva deosebit nu s-a semnalat. În oraºul Cluj, în decursul nopþii, nu a fost semnalat nimic deosebit. Ieri dupã masã ºi asearã studenþii au circulat obiºnuit pe strãzile oraºului, continuând cu mãsurile care au fost luate, se îmbunãtãþeºte situaþia. În raioane au fost semnalate unele manifestãri. Ex[emplu], în com. Vãliºoara, raionul Turda, Mihalcea Ioan, fost liberal, a îndemnat pe unii cetãþeni sã pregãteascã ºi ei ceea ce a fost în Ungaria, spunând totodatã þãranilor sã nu iasã la însãmânþãri. În comuna Dileul Nou, raionul Luduº, un grup de 30-40 cetãþeni s-au adunat în Cãminul cultural, unde au ascultat prin radio „Europa Liberã”; iniþiatorul a fost Szakács Francisc, influenþat de cãtre preotul reformat din sat. În ziua de 27.X. a.c. din nou s-au adunat în acest Cãmin; membrii de partid au luat poziþie ºi au combãtut de a se mai asculta acest post; preotul a rãspuns duºmãnos: „cui 199

nu-i place «Vocea Americii» sã plece acasã”. Membrii Biroului s-au deplasat la faþa locului ºi au luat mãsuri corespunzãtoare. Cristea Ioan, muncitor la Camionaj Dej, a fost beat ºi a strigat „Vrem libertate fãrã ruºi, aºa cum a fost în Ungaria”. A fost arestat. În cursul zilei de ieri au fost inaugurate douã întovãrãºiri, în satul Geaca ºi în comuna Valea Unguraº, cu 44 familii ºi 27 ha de pãmânt, dintre care una pomicolã. 29 oct. 1956 Prim-secretar [indescifrabil]

ªeful Secþiei Organelor de Partid [indescifrabil]

Instructor cu Informarea de Partid Balogh A. (Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 76/1956, f.247)

23 Partidul Muncitoresc Român Comitetul Regional Cluj NOTà TELEFONICà Comitetul Regional de partid în ziua de 30.X. a.c. din nou a instruit activiºtii ºi i-a repartizat pe întreprinderi ºi instituþii sã ajute la pregãtirea adunãrilor pe secþii, unde se prelucreazã documentele apãrute în legãturã cu evenimentele petrecute în Ungaria. Pânã în prezent prelucrarea s-a fãcut în 61 întreprinderi ºi instituþii. În instituþiile de învãþãmânt superior prelucrarea acestor documente continuã pe ani de învãþãmânt. În ºedinþele de activ UTM ºi în cadrul seminariilor continuã a se lãmuri în faþa studenþilor problemele ridicate de ei cu privire la situaþia din Ungaria. Brigãzile de studenþi se gãsesc ºi în prezent în mijlocul masei de studenþi, ducând o muncã de prevenire ºi de combatere a zvonurilor sau a provocãrilor. Astfel, situaþia s-a îmbunãtãþit în rândul studenþilor, cursurile ºi seminariile se desfãºoarã normal, cu o frecvenþã bunã. Atmosfera în pauze ºi în timpul liber al studenþilor este bunã. Activitatea asociaþiei studenþeºti este normalã, cu excepþia Univ. „Bolyai”, unde a fost planificatã prelucrarea documentelor în legãturã cu evenimentele din Ungaria, ei însã motiveazã cã documentele apãrute ar fi în contradicþie cu Comunicatul de la Budapesta. Au fost luate mãsuri concrete pentru a fi prelucrate aceste documente. Pânã în prezent, circulara CC al PMR nr. 22-23 a fost prelucratã în 1715 org. de bazã. Oraºul Turda, raioanele Beclean, Dej, Luduº ºi Zalãu au terminat prelucrarea circularei în org. de bazã. În cursul zilei de azi vor termina ºi celelalte raioane, cu excepþia raionului Huedin. Comitetul Regional de partid a luat mãsuri ca sã înceapã de îndatã prelucrarea Hot. CC al PMR, a Cons. de Miniºtri ºi a Cons. Central al Sindicatelor cu

200

toþi salariaþii din întreprinderi ºi instituþii, despre desfãºurarea cãruia vã vom informa ulterior. Cluj, la 30.X.1956 Prim-secretar [indescifrabil]

ªeful Secþiei Organelor de Partid [indescifrabil]

Instructor cu Informarea de Partid Kabari Adalbert (Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 76/1956, f.248)

24 ªedinþa org[anizaþiei] de bazã „Bolyai” 1956.XI.3 Tov. Vaida deschide ºedinþa, anunþând cã ea are ca scop de a lãmuri unele probleme ce s-au ridicat ieri la ºedinþa org. de bazã. Vor vorbi tov. Bihari, Luk Fr.[1], Miron Constantinescu ºi Vaida V. Bihari: Hazánk kommunistáit a proletár nemzetközöségbõl fakadó aggodalom hatja át. Egyes hibákat kihasználva sötét reakciós erõk kezdtek mûködni Magyarországon. Egyre több polgári párt alakul meg, amelyeknek programjai a horthysta idõkre emlékeztetnek. Mindszenty kiszabadítása és elõbbi rangjának visszaállítása errõl tanúskodik. A szocialista országok a leghatározottabban állást foglaltak ezzel kapcsolatban. Errõl tanúskodik a varsói szerzõdés felmondása. A kommunisták feladatai ezzel kapcsolatban: a romániai magyar kommunistáknak történelmi kötelességeik vannak. Meg kell ismerniük az események igazi képét. Helyes képet kell alkotni azokról minden hazafinak. Ezen a téren a kommunisták kell elöl járjanak. A romániai kommunisták kellõképpen értékelték az eseményeket, azonban nem tudtak kellõ hatást, agitációs munkát kifejteni. A kolozsvári üzemek dolgozói helyesen értékelték a magyarországi eseményeket, és állást foglaltak amellett, hogy még szilárdabban fognak felsorakozni a párt mögött. A parasztság is hasonlóképpen foglalt állást. Nagy szerep hárul a kommunista tanárokra a diákság felvilágosítása terén. Nem az egész diákság értékeli helyesen az eseményeket. A tanárok feladata tehát, hogy a diákok közé bevigyék a párt politikáját, állásfoglalását az eseményekkel kapcsolatban. [Comuniºtii din þara noastã sunt frãmântaþi de grijile provenite din internaþionalismul proletar. Folosindu-se de anumite greºeli, în Ungaria au început a funcþiona forþe reacþionare întunecate. Se înfiinþeazã din ce în ce mai multe partide ale burgheziei, ale cãror programe amintesc de vremurile horthyste. Eliberarea ºi reabilitarea lui Mindszenty[2] dovedesc acest lucru. În legãturã cu aceasta, þãrile socialiste au luat atitudine în modul cel mai serios. Acest lucru se dovedeºte prin rezilierea Pactului de la Varºovia[3]. Sarcinile comuniºtilor în legãturã cu aceasta: comuniºtii maghiari din România au obligaþii istorice. Ei trebuie sã cunoascã adevãrata faþã a evenimentelor. Fiecare

201

patriot trebuie sã-ºi formeze o imagine corectã despre aceste lucruri. Sub acest aspect, comuniºtii trebuie sã fie în frunte. Comuniºtii din România au evaluat corect evenimentele, dar nu au putut obþine efectul dorit, n-au putut desfãºura munca de agitaþie necesarã. Muncitorii uzinelor din Cluj au evaluat corect evenimentele din Ungaria ºi au luat hotãrârea sã se alinieze ºi mai strâns în jurul partidului. Þãrãnimea a luat aceeaºi atitudine. Un rol deosebit îl au profesorii comuniºti în legãturã cu informarea elevilor ºi studenþilor. Nu toþi tinerii înþeleg corect evenimentele. Aºadar, sarcina profesorilor este de a duce în mijlocul lor politica partidului, luarea de atitudine în legãturã cu evenimentele]. Luk: A magyarországi események széles néptömegeket foglalkoztatnak. Hazánk magyar és román dolgozói egyaránt lelkesen állást foglaltak a magyarországi eseményekkel szemben. Nálunk is vannak hibák, hiányosságok, amelyekre a munkások bátran rámutatnak. Intézkedések történnek ezeknek a kiküszöbölésére. Dolgozóink elvtársiasan bírálnak, de ellene vannak minden olyan liberalizmusnak, amely a munkásosztály hatalmát gyengítené. Magyarországon a reakciós erõk törnek elõre. Ezt bizonyítják a legutóbbi órákban beállt változások a kormányban. Nacionalista, soviniszta jelszavakat használnak. Nálunk is vannak hasonló jelenségek, egyes elemek, amelyek hallgatnak ezekre a jelszavakra. Diákságunk között is vannak ingatag elemek amelyek hasonló jelszavak befolyása alatt állanak. A tanároknak feladatuk tehát, hogy felvilágosítsák a diákokat a magyarországi eseményekkel kapcsolatban. [Evenimentele din Ungaria preocupã mase largi ale populaþiei. Muncitorii maghiari ºi români din þara noastrã au luat o atitudine plinã de entuziasm în legãturã cu evenimentele din Ungaria. Existã ºi la noi greºeli, lipsuri, sesizate cu îndrãznealã de muncitori. Se iau mãsuri pentru eliminarea lor. Muncitorii noºtri criticã tovãrãºeºte, dar sunt împotriva oricãrui liberalism care ar slãbi puterea clasei muncitoare. În Ungaria câºtigã teren puterile reacþionare. Dovedesc acest lucru schimbãrile din guvern, survenite în ultimele ore. Se utilizeazã slogane naþionaliste, ºoviniste. Existã ºi la noi fenomene asemãnãtoare, existã unele elemente care apleacã urechea la asemenea slogane. Printre studenþii noºtri sunt de asemenea elemente nestatornice care stau sub influenþa acestor slogane. Este deci sarcina profesorilor de a-i informa în legãturã cu evenimentele din Ungaria]. Tov. Miron Constantinescu: Aratã cã ieri au avut o ºedinþã de partid la Dej, de aceea nu au putut fi în Cluj la ºedinþa „Bolyai”. A plecat ieri de la ºedinþa „Bolyai” comparându-o cu alte adunãri din Cluj, Turda ºi Dej, care au cuprins activul de partid din aceste oraºe. Este o mare deosebire între atmosfera politicã în aceste adunãri ºi cea constatatã în adunarea org. de bazã „Bolyai”. De unde provine aceastã deosebire? Muncitorii au primit cu mare entuziasm hotãrârea partidului ºi au subliniat cu putere ataºamentul lor faþã de partid, întãrirea frãþiei românomaghiare. Nu aceeaºi atmosferã a fost la „Bolyai”. A avut impresia cã aici este urmãtoarea regulã a ospitalitãþii: „Chemi pe oaspete ºi-i arãþi cât de drac eºti”. Au fost cuvântãri împotriva partidului, chiar cu un spirit de antipartinitate. Voi face o scurtã analizã a evenimentelor din ultimele zile din Ungaria. Dvs. poate ºtiþi mai multe detalii. Ceea ce e important în evenimentele din Budapesta, este direcþia în care s-au desfãºurat evenimentele. Unii pot spune, da, dar aceasta a fost o mare miºcare popularã...! Da, a fost o mare miºcare haoticã, în care se întâlneau curente foarte diferite. În aceastã mare învolburare de mase au pãtruns grupe, organizaþii dinainte pregãtite, care aveau þeluri foarte precise. Urmãreau 202

obiective de restaurare a vechiului regim burghezo-moºieresc. Aceste grupe au imprimat acestei miºcãri încã din noaptea 23/24 [octombrie] un anumit caracter care a dus Ungaria acolo unde a dus-o azi. Sã nu menþinem iluzii false în mintea tineretului maghiar din Cluj. E o nebuloasã în capul tineretului maghiar studios din Cluj. ªi de aceasta e vinovatã organizaþia de bazã de la „Bolyai”, pentru cã nu a spus cinstit ºi clar cuvântul partidului. CC a spus cuvântul sãu ºi a atras atenþia în 6 octombrie asupra situaþiei din Ungaria. Prin reprezentanþii sãi a atras atenþia într-o ºedinþã, la care au participat ºi de la „Bolyai”, asupra gravitãþii situaþiei din Ungaria. Cele petrecute confirmã justeþea celor spuse de PMR. Din pãcate, cuvântul partidului nu a fost adus la cunoºtinþa studenþilor maghiari din Cluj ºi aceasta nu este în interesul lor. Leniniºtii trebuie sã ºtie dacã e nevoie sã lupte ºi contra curentului. Acum 20 ani, în universitãþi comuniºtii au luptat contra regimului naziºtilor care dominau universitatea. Care e situaþia din Ungaria? Puterea nu mai este în mâna clasei muncitoare decât în micã parte. Locul partidului? Sindicatele? Uciderea activiºtilor sindicali. Capitaliºtii au apãrut în faþa fabricilor. Securitatea a fost distrusã. Forþele armate! Se întorc emigranþii. În Ungaria erau 3 divizii ale Armatei Sovietice. Naþionaliºtii cer plecarea trupelor sovietice. Propaganda antisovieticã urmãreºte demobilizarea ºi demoralizarea clasei muncitoare maghiare. Grevele din Ungaria nu sunt pentru plecarea armatei sovietice, ci împotriva luãrii fabricilor de cãtre patroni. Ungaria este azi într-o mare primejdie! Cãrei cauze se datoreazã aceasta? Multe. Principale: cauze economice (nu a fost grãsime), nu a fost grijã pentru tineret, s-au fãcut greºeli în cooperativizare, dar din aceste cauze nu se porneºte împotriva puterii populare. Greºelile se pot îndrepta. Au fost greºeli politice, dar ele nu trebuiau sã coste puterea popularã. Nu trebuiau folosite greºelile pentru spargerea unitãþii clasei muncitoare etc. Aceasta s-a fãcut. O serie de ziare în ultimul an i-a îmbâcsit pe oameni cu idei mic burgheze, anarhice etc, ca apoi reacþiunea sã foloseascã cohortele negre împotriva puterii populare. A fost un an de pregãtire ideologicã. Altfel nu se poate crede cã într-o zi se dãrâmã puterea creatã în 11 ani. Cine a procedat altfel ca noi a greºit. Cine a dezorientat tineretul maghiar nu a servit clasa muncitoare. Singurul drum al tineretului maghiar este drumul frãþiei cu poporul român. Proasta pregãtire a revistei „Utunk” de 7 noiembrie care nu lãmureºte situaþia din Ungaria. Trebuie sã daþi la o parte teoriile liberaliste putrede, sã ridicaþi steagul leninismului. La Institutul de Artã un grup de studenþi a convocat în 24 octombrie o adunare. Ce s-ar fi întâmplat dacã ar fi pornit acþiunea lor aventuristã? Partidul nostru a sesizat la timp ºi a luat mãsuri corespunzãtoare: politice, de ordine pe diferite linii, de prevedere ºi creare a formaþiunilor muncitoreºti. Noi suntem convinºi cã aceste mãsuri au fost salutare pentru viaþa studenþimii ºi în general pentru oraºul Cluj. Adesea se uitã care este esenþa democraþiei populare, ce este caracteristic pentru perioada de trecere – dictatura proletariatului. Datoria sfântã a fiecãrui comunist este unitatea sfântã între muncitorii români ºi maghiari, fiindcã unitatea clasei muncitoare este chezãºia construirii socialismului. A doua datorie: întãrirea unitãþii clasei muncitoare cu þãrãnimea. Sã apãrãm politica partidului faþã de þãrãnime. A treia: intelectualitatea este o categorie neomogenã, de provenienþã burghezã, mic burghezã, muncitoreascã, þãrãneascã. Sunt unii intelectuali care sunt pe poziþii antipartinice. Dacã sunt de bunã credinþã trebuie lãmuriþi. Dacã sunt duºmani trebuie trataþi ca duºmani. Aminteºte situaþia de la ºedinþa cu scriitorii maghiari. 203

Mare atenþie tineretului. ªi el este diferit – muncitori în producþie, þãrani, tineretul studios, care este mult mai uºor supus vântului care bate în el. Trebuie o deosebitã [grijã] faþã de ei. Organizaþia de partid, UTM pot aduce o contribuþie hotãrâtoare la educaþia tineretului, cu o condiþie: sã ia o poziþie principialã ºi sã nu menajeze ideile greºite. Din pãcate, în corpul profesoral „Bolyai” s-a manifestat tendinþa de a ocoli adevãrul, a nu spune adevãrul tineretului. Se referã la moþiunea neclarã de la „Bolyai” a corpului didactic, pe care o restituie fiind echivocã. Nu se ia poziþie clarã faþã de evenimentele din Ungaria. Noi azi luãm mãsuri de întãrire a puterii populare. Vom întãri tot mai mult legãtura cu þãrile socialiste. Noi vom întãri lagãrul socialist ºi în primul rând legãturile cu Uniunea Sovieticã, China. Trec la „Bolyai”. La ºedinþa de ieri am avut impresia cã ne-aþi chemat pentru a ne zvârli în faþã. Cu ce scop s-a reprodus în ºedinþã cã noi, dacã avem tratate cu Uniunea Sovieticã, cum avem carne...? Se spune cã membrii CC nu vin decât foarte rar în mase! În aceste 10 luni din 1956 au fost cel puþin 10 membri ai CC, iar unii din noi a 4-5-a oarã. Aceastã afirmaþie e fãcutã cu scopul cã membrii CC vin atunci când arde! Deci muncã de pompieri la membrii CC? Nimeni nu a combãtut aceasta! A folosi greºeli pentru a arunca noroi asupra partidului nu este o metodã partinicã. Un tovar㺠a adus munca politicã la slãninã ºi ºuncã. Altul a vorbit de butoi de pulbere. Unde este acesta? Aceasta este o formulã aventuristã. Eu critic formulãri, nu oamenii pe care nu-i cunosc. Aceste formulãri trebuiau create în ºedinþã. În Universitatea „Bolyai” au circulat foarte multe teorii ciudate ºi noi le-am lãmurit încã acum o lunã. Astfel, acea „falsã loialitate”. Aceasta este o formulã a dreptului burghez, cum putem s-o folosim acum, azi? Alta de a privi naþionalitatea maghiarã din România ca o unitate absolutã, arãtând cã aici sunt ºi exploatatori ºi oameni ai muncii. Sau în legãturã cu Regiunea Autonomã Maghiarã. S-a spus cã sunt o serie de chestiuni ale Univ. „Bolyai” care nu s-au rezolvat. Dar sunt o serie de lucruri care s-au rezolvat. Poate nu au fost aduse la cunoºtinþa studenþilor. Altele încã nu s-au rezolvat. Cine cautã sã loveascã în politica PMR rãu îºi face, fiindcã numai politica PMR asigurã egalitatea în drepturi a tuturor minoritãþilor naþionale cu poporul român. Sã vã amintiþi de gãrzile maniste, cuziste etc. Trebuie toþi sã participe nu numai la sesizare, ci ºi la rezolvarea problemelor. Sunt lucruri juste care se pot rezolva. Dar sunt ºi lucruri care nu pot fi rezolvate ºi cu care nu suntem categoric de acord. De pildã, scoaterea marxism-leninismului, autonomia universitãþii (formulã foarte echivocã). Ce ar trebui sã facã org. de bazã de la „Bolyai”? În prezent ea nu aratã ca organizaþie comunistã. Cea mai bunã mãsurã ar fi dizolvarea ei. Ea este pãtrunsã de un spirit naþionalist. Noi vrem însã sã facem o încercare. Considerãm cã forþele sãnãtoase vor imprima un caracter comunist al organizaþiei. Trebuie luatã o poziþie hotãrâtã, nu oscilatorie ca chiar tov. Gáll Ernõ. În primul rând org. de bazã sã fie clarã asupra situaþiei din Ungaria ºi sarcina comuniºtilor. E nevoie de formularea într-un document a poziþiei org. de la „Bolyai” faþã de evenimente. Sã nu mai cochetãm cu cei ce seamãnã confuzie. Org. de bazã sã-ºi formuleze clar poziþia ºi sã acþioneze conform liniei partidului. Aceasta este valabil ºi pentru „Utunk”. În cel mai scurt timp dupã ce org. de bazã a luat poziþie clarã, trebuie ca întreaga studenþime de la „Bolyai” la fel sã ia poziþie clarã într-un document.

204

E dureros cã în zilele tragice pentru poporul maghiar studenþimea de la „Bolyai” nu ia poziþie. De ce izolarea studenþilor maghiari de la Agronomie? Trebuie sã luaþi poziþie faþã de cei ce aruncã cu noroi în CC ºi guvernul nostru. Tinerii nesãbuiþi trebuie aduºi la raþiune. Dacã se va însãnãtoºi org. de bazã de la „Bolyai”, va deveni organizaþie comunistã. Nu se poate admite sã se discute linia partidului. Cui nu-i convine linia partidului sã iasã! Aceasta este pãrerea mea. Eu voi raporta Biroului Politic. Cred cã existã forþe sãnãtoase în org. de bazã care s-o ducã pe linia bunã, cu o singurã condiþie: sã-ºi fixeze atitudinea într-un document. Tov. Vaida întreabã dacã tov. au ceva de spus: 1. Szabó [Imre]: Felszólalt és azt mondta, hogy az elvtársak félreértették mindazt, amit az elõzõ napi gyûlésen mondott. Õ õszintén beszélt, és nem mint a saját véleményét mondta, hanem mint olyan kérdéseket, amelyekre nem tud felelni. Õ csak azt szerette volna kérni, hogy az elvtársak a központból többet segítsenek olyan kérdésekben, amelyekben magunk nem tudunk helyesen tájékozódni. [A luat cuvîntul ºi a spus cã tovarãºii au înþeles greºit ceea ce el a zis la ºedinþa precedentã. El a vorbit sincer ºi nu a spus numai propria pãrere, ci a relatat doar problemele la care nu gãseºte rãspunsuri. El a vrut doar sã cearã ajutorul tovarãºilor de la centru privind problemele în care noi nu ne orientãm corect.] 2. Gáll Ernõ: Törekvése a marxizmus és internacionalizmus szellemének érvényesítése. Álláspontja a magyarországi kérdésben kisebbségben maradt. Lehet, hogy nem volt elég határozott. Felelõssége tudatában nem fog ingadozó álláspontot képviselni. [Aspiraþiile sale sunt punerea în valoare a spiritului marxismului ºi internaþionalismului. Poziþia sa în problema din Ungaria a rãmas minoritarã. Poate cã n-a fost destul de ferm. Este conºtient de responsabilitãþile sale ºi nu va mai avea atitudine echivocã.] 3. Kallós[4]: Elfogadja azokat a bírálatokat, amelyek Miron Constantinescu elvtárs részérõl érték, és kéri az elvtársak segítségét. Kéri, hogy elemezzék az „Utunk” munkáját. [Este de acord cu criticile aduse din partea tovarãºului Miron Costantinescu ºi cere ajutorul tovarãºilor. Cere sã se analizeze activitatea lui „Utunk”.] 4. Gáll Kálmán: Szégyelli magát, amiért a tegnap este nem szólalt fel. Olyan hangulat volt az utóbbi napokban, hogy már nem is mert szólni. Fáj neki mint munkásembernek, hogy az egyetemi tanács sem hívta meg a dokumentum megszerkesztésében rendezett vitára. Az „Irodalmi Ujság” az utóbbi évben undorító mentalitást tanúsított. Ennek a kezdeményezésére alakult úgy a helyzet, ahogy alakult. A mi tanszemélyzetünk nagyon a hatása alá került. Sajnálja, hogy nincs itthon Bányai elvtárs ezekben a napokban. Igaza van Miron elvtársnak, hogy fordulat kell bekövetkezzen. Az utóbbi idõben nem szólalt fel. Nem kérdezték meg a véleményét, még Vajda elvtárs a tartománytól sem, aki jól ismeri mint munkást. A mai naptól kezdve megszünteti azt a visszahúzódást, amelyet az eddigi személyi ellentétek idéztek elõ. [Îi este ruºine pentru cã ieri seara nu a luat cuvântul. Atmosfera din ultimele zile a fost de aºa naturã încât el nici n-a mai îndrãznit sã vorbeascã. Ca muncitor, îl doare cã Consiliul Universitar nu l-a invitat la discuþiile de pe marginea redactãrii documentului. Revista literarã a avut în ultimul an o mentalitate respingãtoare. La iniþiativa acesteia s-a creat situaþia care s-a creat. Corpul nostru profesoral a ajuns integral sub influenþa ei. Regretã cã nu este acasã zilele acestea tovarãºul Bányai. Tovarãºul Miron are dreptate cã trebuie sã survinã o schimbare. El, în ultimul timp, nu a mai luat cuvântul. Nu i s-a cerut pãrerea. Nici

205

mãcar de cãtre tovarãºul Vajda de la Regiune, care îl cunoaºte bine ca muncitor. De azi va renunþa la acele reþineri, care au fost cauzate de neînþelegeri personale.] 5. Tõkés: Azért bizonytalankodott, mert bízik a magyar munkásosztályban, és meg van gyõzõdve arról, hogy nem fogják feladni kivívott vívmányaikat. Most is bízik a magyar munkásban, hogy nem fogja visszaadni a gyárat és a földet. Úgy érzi, hogy a „Bolyai” alapszervezet meg fogja mutatni, hogy a párt bizalmára érdemes. Meg van gyõzõdve, hogy Szabó sem akart sárt dobni a Központi Vezetõségre (Bizottságra). Ismerve a törvényszerûségeket optimistán hisz abban, hogy a „Bolyai” alapszervezet felzárkózik a Párt mögé. Az az érzése, hogy Miron Constantinescu is egy kicsit igen élesen fogalmazta meg véleményét, ez nem biztos, de neki ez az érzése. [De aceea a ezitat, deoarece are încredere în clasa muncitoare maghiarã ºi este convins de faptul cã ea nu va renunþa la cuceririle ei. Chiar ºi acum are încredere în muncitorul maghiar, cã nu va înapoia fabrica ºi pãmântul. Crede cã organizaþia de bazã „Bolyai” va arãta cã meritã încrederea partidului. Este convins cã nici Szabó n-a vrut sã arunce cu noroi în Conducerea Centralã. Cunoscând legitãþile, crede în mod optimist cã organizaþia de bazã „Bolyai” îºi va strânge rândurile în jurul partidului. Are impresia cã ºi Miron Constantinescu ºi-a exprimat un pic mai tãios pãrerea, aceasta nu este sigur, dar lui aºa i se pare.] 6. Dezsõ Ervin: Egyetért teljes mértékig a Miron Constantinescu által elmondottakkal. Legszükségesebb a tudatos pártfegyelem megszilárdítása, és a tömegeket magunk köré kell újra tömöríteni. Vissza kell állítani azt a hangot, ami 1946-47-ben megvolt. Mindenki minden ügyes-bajos dolgában a párthoz ment. Mi sem foglalkoztunk eleget az ifjúság nevelésével. [Este în întregime de acord cu cele spuse de Miron Constantinescu. Cu cea mai mare necesitate se impune consolidarea disciplinei conºtiente de partid, iar masele trebuie strânse din nou în jurul nostru. Trebuie gãsit din nou tonul care exista în 1946-47. Toþi se duceau cu orice problemã la partid. Nici noi nu ne-am ocupat destul cu educaþia tineretului.] 7. Fogarasi: Miron Constantinescu elvtárs bírálatának legfõbb súlyát õ érzi mint titkár. Õ már a választásakor megmondotta, hogy még normális idõkben sem alkalmas erre a tisztségre, egészségi állapotára való tekintettel. Sokat dolgoztunk, de munkánk nem volt kielégítõ. Objektív és szubjektív okokból nem képes továbbvinni a munkát, és ezt tartsák szem elõtt az elvtársak a pártszervezeti választásoknál. [El, ca secretar, simte cel mai intens apãsarea criticii tovarãºului Miron Constantinescu. El a zis deja la alegeri cã, având în vedere starea lui de sãnãtate, nici în vremuri normale nu este potrivit pentru aceastã funcþie. Am lucrat mult, dar activitatea noastrã n-a fost mulþumitoare. Din motive obiective ºi subiective nu poate continua aceastã muncã, aºadar tovarãºii sã þinã seamã de aceasta la alegerile organizaþiei de partid.] 8. Gáll Margit: Közmondás: ki mint él, úgy ítél. A magyarországi események annyira megrendítettek, nem akartuk elhinni azokat a borzalmakat, mert átéltük a fasizmus borzalmait. Nem tudtuk elhinni, és ezért ingadoztunk az elsõ napokban. Higgye el Miron Constantinescu elvtárs, hogy a mi alapszervezetünk legnagyobb része úgy ítél, amint él. Akkor is hazánk féltése és szeretete beszél belõlünk, akkor is, ha a hibákat feltárjuk. Õ maga is szimpátiával tekintett arra a harcra, amelyet a magyar kommunisták a hibák kiküszöböléséért vívtak. Belátja, hogy túlságosan naivak voltunk. Kéri a KV-et hogy vegye figyelembe azokat a felhívásokat, amelyeket sorainkból oda küldünk. Mi nem akarunk és nem szabad odajussunk, ahova a magyarországi kommunisták jutottak. Ismeri Szabó Imrét, és meg van gyõzõdve becsületességérõl és a Párt iránti hûségérõl. [Proverb: Fiecare 206

judecã dupã cum trãieºte. Evenimentele din Ungaria ne-au miºcat într-atât, încât n-am vrut sã credem acele grozãvii, deoarece am trãit ororile fascismului. Nu puteam crede, ºi de aceea am ezitat în primele zile. Credeþi-mã, tovarãºe Miron Contantinescu, cã cea mai mare parte a organizaþiei noastre de bazã judecã precum trãieºte. Chiar când scoatem la ivealã greºelile, suntem motivaþi de dragostea de þarã ºi grija faþã de ea. Ea însãºi a privit cu simpatie lupta pentru eliminarea greºelilor comuniºtilor maghiari. κi dã seama cã am fost mult prea naivi. Cere Comitetului Central sã þinã cont de acele mesaje pe care cei din rândurile noastre le trimit acolo. Noi nu vrem ºi nu este voie sã ajungem acolo unde au ajuns comuniºtii din Ungaria. Îl cunoaºte pe Szabó Imre ºi este convinsã de corectitudinea lui, de ataºamentul sãu faþã de partid.] 9. Hermann Ibolya: Az õ hibája, hogy az utolsó tanácsülésre nem hívták meg Gáll Kálmán elvtársat. Nagyon sokat segített neki ez a gyûlés. Az események kezdetén nem álltak egész tisztán elõtte a kérdések. A felkészültebb elvtársak sem tudták segíteni. Õ azért nem foglalt állást a tegnap esti egyes egészségtelen felszólalásokkal kapcsolatosan, mert azt gondolta, hogy habár formailag helytelenek, egészségtelenek voltak, a problémák élnek az emberekben, léteznek, és meg kell mondani ezt nyíltan. [Este vina ei cã la ultima ºedinþã a Consiliului nu l-au invitat pe tovarãºul Kálmán Gáll. Pe ea a ajutat-o foarte mult aceastã ºedinþã. La începutul evenimentelor nu a vãzut suficient de clar problemele. Nici tovarãºii mai bine pregãtiþi nu puteau s-o ajute. De aceea, ea nu a luat atitudine în legãturã cu unele discursuri nesãnãtoase de ieri searã, deoarece a gândit cã deºi formal erau greºit puse, nesãnãtoase, totuºi problemele existã, trãiesc în interiorul oamenilor ºi acest lucru trebuie spus deschis.] 10. Keszi Edita: Megrendítették az elmúlt napok eseményei. Megindultságunk és megrendültségünk miatt volt ingadozásunk. Most már látja, hogy helyes volt a SZUKV, valamint a testvéri munkáspártok értékelése. Az alapszervezetben mindig hangot talált a helyes álláspont, a marxista álláspont, de nem hatolt be minden párttagba, mert nem tudtunk közeledni az elvtársakhoz. Ugyanez áll az ifjúsággal folytatott munkánkra is. Mostantól kezdve új munkastílust kell meghonosítani, több szeretettel, több megértéssel kell dolgozni. Vigyázni kell rá, hogy a párttagokat, a párt vezetõségét bíráljuk, és ne mocskoljuk be. Ezen a téren mi is vétettünk. Szabó elvtársat régen ismeri, és jó, megbízható elvtársnak ismeri. Nem helyesli a tegnap esti felszólalását. Bízik benne és reméli, hogy a „Bolyai” alapszervezet helyrehozza hibáit. [Au cutremurat-o evenimentele din ultimele zile. Am ezitat datoritã emoþiilor ºi a ºocului. Acum îºi dã seama deja cã a fost corectã poziþia PCUS ºi cea a partidelor muncitoreºti frãþeºti. În organizaþia de bazã ºi-a gãsit locul întotdeauna un punct de vedere corect, un punct de vedere marxist, dar nu fiecare membru de partid ºi l-a putut însuºi, deoarece nu ºtiam sã ne apropiem de tovarãºi. Acelaºi lucru este valabil ºi pentru munca noastrã cu tineretul. De acum înainte trebuie adoptat un nou stil de muncã, trebuie lucrat cu mai multã dragoste, mai multã înþelegere. Trebuie avut grijã ca membrii de partid, conducerea partidului sã fie criticatã ºi nu mânjitã. Sub acest aspect am greºit ºi noi. Pe tovarãºul Szabó îl cunoaºte de mult ºi îl ºtie un tovar㺠bun, de încredere. Nu este de acord cu atitudinea lui de ieri searã. Crede ºi sperã cã organizaþia de bazã „Bolyai” îºi va îndrepta greºelile.] 11. Keszi Sándor: A magyarországi események feletti elkeseredésünkben váltunk ingatagokká, bizonytalanokká, nem akartuk elhínni, hogy minden veszve van Magyarországon. Szervezeti hibák is hozzájárultak a hibák elkövetéséhez. Nem 207

hívtunk össze kari szervezeti és alapszervezeti gyûlést, és nem tárgyaltuk meg a kérdéseket. Maguknak a párttagoknak a munkáját nem irányítottuk eléggé. Éppen ezért kevés párttag kapcsolódott bele a diákok között folytatott munkába. [Din cauzã cã am fost necãjiþi în urma evenimentelor din Ungaria am devenit oscilanþi, nesiguri pe noi, nu vroiam sã credem cã totul este pierdut acolo. La greºelile noastre au contribuit ºi erori ale organizaþiei. Nu am convocat ºedinþe nici la organizaþia de la facultate, nici în cadrul organizaþiei de bazã, nu am discutat problemele. Nu am dirijat îndestul munca membrilor de partid. Tocmai de aceea, puþini au fost aceia dintre membrii de partid care ni s-au alãturat în munca printre studenþi.] 12. Fekete: Teljes mértékben igazat ad Miron Constantinescu elvtársnak az alapsz. kapcsolatos megállapításaival kapcsolatosan. Kezdetben a tanárok sem látták tisztán az eseményeket, és azért bizonytalankodtak. A diákság kezdetben teljes mértékben a budapesti rádió hatása alatt állt. Hitte annak bemondásait. Azt a taktikai hibát követtük el, hogy az elvi állásfoglalás helyett a részletek boncolgatásába merültünk. Nem igyekeztünk szétoszlatni már a kezdetben azokat a hibás elképzeléseit, hogy Magyarországon egy demokratizálódási folyamat megy végbe, és nem ellenforradalom. [În cea mai mare mãsurã îi dã dreptate tovarãºului Miron Constantinescu în legãturã cu constatãrile sale legate de organizaþia de bazã. La început nici profesorii n-au vãzut clar evenimentele, de aceea au ezitat. La început studenþii erau în totalitate sub influenþa postului de radio Budapesta. Au crezut cele auzite acolo. Am sãvârºit greºeala tacticã de a analiza amãnuntele, în loc sã luãm atitudine în ceea ce priveºte principiile. Nu am încercat sã risipim chiar de la început acele opinii false, cum cã în Ungaria se desfãºoarã un proces de democratizare ºi nu o contrarevoluþie.] Tov. Miron Constantinescu: Am ascultat cu multã atenþie cuvântarea celor 12 tov. ºi consider atitudinea lor justã. Dacã aºa ar fi fost ºedinþa de ieri, era bine. Sã mã refer la câteva chestiuni legate de viaþa din Cluj. Poate cã tov. nu ºtiu cã din prima zi de când au început evenimentele din Ungaria, Comitetul Regional s-a ocupat de situaþia de aici. CC a trimis din prima zi un grup de tov. pentru a ajuta Comitetul Regional în orientarea asupra situaþiei ºi evenimentelor. Din prima zi, la ºedinþa din 25 octombrie, ora 12, din însãrcinarea CC al partidului am atras atenþia asupra evenimentelor din Ungaria. De atunci am mai þinut câteva ºedinþe. Se poate spune cã nu s-a dat orientarea justã org. de partid ºi rectoratelor? Nu. Ea a fost datã ºi urmatã de cea mai mare parte. Nu a fost urmatã de rectoratul ºi org. de bazã de la „Bolyai”. De aceea am spus cã poziþia tov. Gáll Ernõ s-a clãtinat ºi cã org. de partid este o poziþie nestabilã. Astãzi suntem de acord cã în Cluj este ordine. Dar ne-aþi ajutat puþin. Organizaþia de bazã de la „Bolyai” ne-a ajutat puþin. De unde a provenit aceastã clãtinare? Aþi oscilat între CC al PMR ºi radio Budapesta. E just acest lucru? Cum poate fi pus pe acelaºi plan CC al PMR cu un post de radio? Este o regulã elementarã în partidele comuniste. Comuniºtii dintr-o þarã ascultã de hotãrârile CC al Partidului Comunist din acea þarã. Ce am rãspuns lui Nagy Károly? Mai avem 2-3 zone bolnave în Cluj. ªi una este ºi cea de la „Bolyai”. Cred cã e mai bine sã vã spun adevãrat în faþã chiar „súlyos”. Vã spunem deschis, aspru, ca sã vã ajutãm. Sã urmãm linia partidului. De ce nu aþi avut încredere acum 10 zile în cuvântul partidului nostru? El este partidul comunist care face parte din miºcarea mare comunistã din lume. Noi respectãm ºi iubim clasa muncitoare din Ungaria. Noi nu putem interveni acolo. Dar putem sã-i ajutãm printr-o atitudine limpede. ªi dacã prin radio am fi transmis în limba maghiarã poziþia noastrã, i-am 208

fi ajutat. Istoria vã va judeca ºi blama cã nu aþi luat atitudine. Aþi absentat în aceastã privinþã. Când am rugat sã votaþi o moþiune, noi am vrut s-o publicãm. Ea ar fi fost de mare folos comuniºtilor din Ungaria. Cu atitudinea oscilatorie nu aþi fãcut bine nici tineretului maghiar, nici clasei muncitoare din Ungaria. Ideologic aþi cãzut sub influenþa presei anarhice, mic burgheze din Ungaria („Irodalmi Újság”[5]). Nu aþi acþionat fiindcã ideologic eraþi confuzi. Cã o criticã constructivã ajutã, e just. Cu o condiþie: sã fie de pe poziþii partinice. Subscriu critica fãcutã aci de tov. Gáll Kálmán. Dar cele de ieri, multe au fost fãcute de pe poziþii de batjocorire a partidului. În legãturã cu situaþia din Ungaria, noi nu spunem cã totul este pierdut. Sperãm cã se vor gãsi forþe noi. Dar suntem datori sã atragem atenþia pentru a ajuta clasa muncitoare din Ungaria. Noi nu putem crede cã în Ungaria nu mai sunt sute de mii de comuniºti, care însã trebuie sã se trezeascã. Dacã acum se va ridica clasa muncitoare, va lupta mult mai greu. Cred cã dacã dvs. veþi urma un drum nou, ferm, puteþi ajuta chiar ºi clasa muncitoare din Ungaria. Dar dacã vã mai târguiþi cu partidul, nu ajutaþi nici naþionalitatea maghiarã din RPR, nici clasa muncitoare din Ungaria. (Arh.St.Cluj, Comitetul regional PCR Cluj, fond 13, dos.29/1956, f.97-106) [1] Ferenc Luk era ºeful Secþiei de Propagandã ºi Agitaþie a Comitetului Regional PCR Cluj din 1954, deºi avea terminate doar câteva clase gimnaziale, însã absolvise ªcoala de Partid. În urma ºedinþei Biroului Regional din 16 martie 1959, Ferenc Luk va fi eliberat din funcþie datoritã incidentelor survenite la 24 ianuarie 1959, cu ocazia aniversãrii Unirii ºi neprevenirea unor incidente naþionaliste la Cluj, precum ºi datoritã „superficialitãþii” cu care a tratat pregãtirea unificãrii Universitãþilor „Bolyai” ºi „Babeº”. (cf. Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 5/1959, f.30-39, 76-77). [2] Este vorba de cardinalul József Mindszenty, primatul Bisericii Catolice Ungare, arestat între 1948 ºi iulie 1955. Dupã reprimarea Revoluþiei maghiare, s-a refugiat la Ambasada SUA din Budapesta la 4 noiembrie 1956, unde a rãmas pânã în 1971, când a reuºit sã se stabileascã în Austria. Asupra lui vezi Árpád Tyekvicska, A bíboros és a katona. Mindszenty József és Pálinkás-Pallavicini Antal a forradalomban, Budapest, Századvég Kiadó (Institutul 1956), 1994. [3] La 31 octombrie 1956, guvernul prezidat de Imre Nagy a anunþat intenþia Ungariei de a pãrãsi organizaþia Tratatului de la Varºovia ºi de a declara neutralitatea þãrii. [4] Nicolae Kallós (n. 1926), absolvent al Universitãþii din Cluj, deportat la Auschwitz spre finele celui de-al doilea rãzboi mondial. Este profesor la Facultatea de filosofie. Autor al unor lucrãri precum Conºtiinþa politicã (1968), A politikatudomány (1975), Sociologie, politicã, ideologie (1975) º.a. [5] „Irodalmi Újság”, sãptãmânal literar de limbã maghiarã al Uniunii Scriitorilor din Ungaria, apãrut între 1950-1956.

25 În legãturã cu evenimentele din RPU În Republica Popularã Ungarã au avut loc evenimente grave. Elementele reacþionare s-au dedat în ultimul timp la atacuri la adresa politicii partidului celor ce muncesc din Ungaria ºi a Guvernului RPU, atacuri care s-au transformat într-o acþiune armatã. În ziua de 23 oct., elemente contrarevoluþionare au reuºit sã antreneze un numãr mare de studenþi la o demonstraþie, care s-a desfãºurat sub lozinci naþionaliste, ºovine, antistatale, antisovietice ºi lozinci împotriva statului. În noaptea de 23-24 oct. ºi în zilele urmãtoare bande contrarevoluþionare înarmate compuse în mare parte din elemente declasate au atacat diferite instituþii de 209

stat ºi întreprinderi, încercând sã loveascã în puterea muncitorilor ºi þãranilor, în partidul celor ce muncesc. În unele fabrici, aceste bande contrarevoluþionare au reuºit sã inducã în eroare o parte din muncitorii înapoiaþi. În aceste fabrici, elemente contrarevoluþionare s-au dedat la devastãri ºi subminãri. Guvernul Republicii Populare Ungare a luat mãsuri energice pentru reprimarea bandelor rebelo-fasciste. Clasa muncitoare maghiarã devotatã partidului celor ce muncesc ºi cauzei socialismului a participat activ la lichidarea bandelor de contrarevoluþionari. Pentru apãrarea regimului democrat-popular, în întreprinderi s-au format grupe muncitoreºti de autoapãrare. Dupã cum se ºtie, trupele sovietice aflate pe teritoriul ungar, în conformitate cu tratatul de la Varºovia, au rãspuns rugãminþii guvernului Republicii Populare Ungare, acceptând sã dea ajutor unitãþilor armatei maghiare; în mãsura în care luptele au pierdut din intensitate, acestea din urmã au preluat treptat menþinerea ordinii. Din ultimele ºtiri rezultã cã rebeliunea contrarevoluþionarã a fost lichidatã. Atacurile armate sunt tot mai izolate, viaþa din Budapesta îºi reia cursul normal, tot mai multe uzine îºi încep lucrul. În aceste ceasuri grele pentru poporul maghiar doar cercurile reacþiunii internaþionale îºi exprimã pe faþã bucuria ºi satisfacþia faþã de cele întâmplate, faþã de suferinþele îndurate de oamenii muncii din Ungaria, pierzând din vedere faptul cã tocmai astfel ele demascã complicitatea lor la sângeroasa aventurã. În aceste zile, propaganda imperialistã se strãduieºte din rãsputeri sã inducã în eroare opinia publicã mondialã asupra caracterului, asupra þelurilor ºi înfãptuirilor acestei rebeliuni mârºave. Acestea apar însã cu totul evidente: ziarul „New York Times” îºi exprimã admiraþia faþã de aventurierii fasciºti ºi le propune sã lupte ºi sã moarã. În numele cãrei cauze? De ale cui interese poartã griji ziarul „New York Times”? Experienþa a arãtat-o nu o datã: Sunt aceleaºi interese care au patronat înãbuºirea libertãþii în Guatemala, ca sã nu citãm decât acest exemplu[1]. Sunt interesele capitaliºtilor ºi moºierilor, interesele cercurilor imperialiste agresive. Este limpede cã ceea ce s-a urmãrit prin complotul contrarevoluþionar este readucerea Ungariei în dependenþa cercurilor imperialiste, sacrificarea independenþei naþionale, instaurarea puterii grofilor ºi burgheziei care în trecut au exploatat crâncen poporul muncitor maghiar. Ce au comun aceºtia cu interesele ºi nevoile, cu idealurile socialiste ale poporului maghiar? De altfel, propaganda imperialistã nu poate sã ascundã faptul cã sprijinirea aventurii imperialiste din þãrile ale cãror popoare ºi-au luat soarta în mâini proprii formeazã, nu de ieri ºi azi, unul din obiectivele politicii cercurilor imperialiste agresive din SUA ºi din alte þãri occidentale. Nu poate fi uitat faptul cã tocmai în asemenea scopuri Congresul American alocã fonduri de milioane de dolari pentru activitatea subversivã împotriva guvernelor legale ale þãrilor de democraþie popularã. De curând, Congresul SUA a alocat suplimentar în aceste scopuri cele 25 milioane de dolari. Campania electoralã din SUA a vãdit încã o datã intenþiile cercurilor conducãtoare din aceastã þarã de a se amesteca în treburile interne ale þãrilor de democraþie popularã ºi dupã cum lasã sã se înþeleagã chiar platformele electorale ale celor douã partide, democrat ºi republican, de a încerca sã restaureze în aceste þãri rânduielile capitaliste. Asemenea îndemnuri ºi încurajãri, însoþite de tot felul de intrigi ºi momeli, de acþiuni subversive, ca paraºutarea de agenþi diversioniºti sau lansarea de baloane cu material de propagandã pe teritoriul þãrilor de democraþie popularã, constituie acþiuni materiale de pregãtire a unor asemenea comploturi contrarevoluþionare ca cel organizat în Ungaria. 210

Sarcina noastrã este sã privim cu calm ºi spirit de rãspundere aceste evenimente, sã ne orientãm ºi sã orientãm pe toþi oamenii muncii pe baza ºtirilor apãrute în presa noastrã. Datoria noastrã patrioticã ºi internaþionalistã este ca strâns uniþi în jurul PMR ºi al guvernului RPR sã traducem în viaþã cu fermitate ºi consecvenþã linia politicã ºi hotãrârile partidului ºi guvernului nostru. Patria noastrã merge cu fermitate pe calea construirii socialismului, a fãuririi unei vieþi fericite pentru toþi oamenii muncii. Puterea muncitorilor ºi þãranilor, cea mai mare cucerire a noastrã, ºi celelalte realizãri au fost dobândite de poporul român înfrãþit cu naþionalitãþile conlocuitoare printr-o luptã dârzã ºi îndelungatã sub conducerea partidului, prin înfrângerea treptatã a multor greutãþi ºi piedici. Amintiþi-vã de vremurile întunecate ale regimului burghezo-moºieresc în care muncitorii, þãranii muncitori ºi o mare parte a intelectualitãþii, indiferent de naþionalitate, au fost supuºi exploatãrii ºi umilinþelor de tot felul (exemple concrete locale). Sunt prezente în amintirea noastrã zilele ºi primii ani de dupã eliberare, când la Bucureºti ºi în alte oraºe ale þãrii, printre care ºi aici în Cluj, a curs sânge muncitoresc în luptele forþelor democratice conduse de partid împotriva reacþiunii ºi a rãmãºiþelor fasciste din þarã, care încercau sã loveascã în cuceririle democratice obþinute de poporul nostru muncitor ºi sã împiedice mersul nostru înainte spre socialism (exemple locale). Mai existã unele elemente duºmãnoase contrarevoluþionare ce nu vãd cu ochi buni consolidarea statului muncitorilor ºi þãranilor din RPR ºi dezvoltarea sa socialistã. Aceste elemente ar putea încerca anumite acte de provocare folosindu-se de evenimentele din RPU. Datoria noastrã este sã sporim vigilenþa revoluþionarã ºi sã luãm poziþie hotãrâtã împotriva oricãrei încercãri a elementelor duºmãnoase de a lovi pe orice cale în cuceririle revoluþionare ale oamenilor muncii din patria noastrã. În acest sens este necesar sã luãm asemenea mãsuri concrete, care sã previnã orice acþiune provocatoare sau de sabotaj din partea elementelor contrarevoluþionare. Cea mai însemnatã sarcinã a fiecãrui om al muncii (muncitor, þãran, intelectual) este ca în perfectã disciplinã sã îndeplineascã îndatoririle sale la locul de muncã (întreprindere, pe ogoare, în instituþii de învãþãmânt, în organe ºi instituþii de stat). Sã nu iroseascã timpul, sã contribuie cu toate forþele lor la creºterea producþiei ºi productivitãþii muncii, cale sigurã pentru ridicarea nivelului de trai al poporului muncitor (se vor concretiza sarcinile specifice ale locului de muncã). Mai existã unele greutãþi în legãturã cu aprovizionarea populaþiei. Conducerea partidului ºi guvernului se preocupã zi de zi de îmbunãtãþirea situaþiei în acest domeniu. Trebuie spus cã pâinea ºi celelalte alimente de bazã sunt ºi vor fi asigurate pentru toþi oamenii muncii. Þinând seama cã în anul acesta recolta de cereale a fost mijlocie este necesar sã folosim pâinea ºi fãina cu economie, fãrã risipã. Egalitatea în drepturi a naþionalitãþii maghiare ºi a celorlalte naþionalitãþi conlocuitoare din þarã noastrã cu poporul român este una din realizãrile cele mai mari ale regimului nostru de democraþie popularã. De multe veacuri, pe aceste meleaguri, oamenii muncii români ºi maghiari ºi celelalte naþionalitãþi au trãit, au muncit ºi luptat împreunã pentru un trai mai bun împotriva feudalilor, apoi împotriva regimurilor burghezo-moºiereºti, împotriva fascismului. Împreunã s-au bucurat, au cântat, s-au înveselit, dupã cum tot împreunã ºi-au împãrþit durerile, necazurile ºi greutãþile. Sub conducerea PMR, în anii regimului de democraþie popularã idealurile pentru care au luptat ºi au suferit de-a lungul anilor cei mai buni fii ai oamenilor muncii din þara noastrã, comuniºtii, s-au realizat. Puterea de stat aparþine 211

azi clasei muncitoare în alianþã cu þãrãnimea muncitoare. Prietenia între poporul român ºi naþionalitãþile conlocuitoare este pânã astãzi de un conþinut ºi mai bogat, socialist. Prin munca înfrãþitã, muncitorii, þãranii muncitori, intelectualii legaþi de popor, bãtrâni ºi tineri construim o viaþã nouã în þara noastrã. Chezãºia tuturor succeselor noastre este alianþa între clasa muncitoare ºi þãrãnimea muncitoare, prietenia frãþeascã, internaþionalistã între oamenii muncii de toate naþionalitãþile. De aceea, nu trebuie sã permitem nimãnui, orice ar fi, sã tulbure aceastã prietenie ºi unitate a oamenilor muncii din þara noastrã – români ºi maghiari, germani, sârbi ºi alþii. Este de datoria noastrã sã împiedicãm elementele reacþionare sã rãspândeascã zvonuri provocatoare, sã aþâþe naþionalismul de orice fel, sã inducã în eroare pe cetãþenii cinstiþi. Una din cele mai importante sarcini care stau în faþa noastrã este sã consolidãm ºi sã dezvoltãm necontenit frãþia internaþionalistã dintre oamenii muncii români, maghiari ºi de alte naþionalitãþi din patria noastrã. Sã întãrim prietenia ºi colaborarea þãrii noastre cu URSS, cu þãrile de democraþie popularã care construiesc socialismul ºi cu toþi oamenii muncii din lume care luptã pentru pace ºi prietenie. (Arh.St.Cluj, Comitetul regional PCR Cluj, fond 13, dos.29/1956, f.135-138; versiunea în limba maghiarã f.138-140) [1] Este vorba de lovitura de stat de la 27 iunie 1954, în urma cãreia preºedintele J. ArbenzGuzmán este nevoit sã demisioneze, puterea fiind preluatã de o juntã militarã în frunte cu Carlos Castillo Armas (ales preºedinte în acelaºi an, dar care va fi asasinat dupã numai patru ani).

26 ªedinþa þinutã cu activul Comitetului orãºenesc ºi raional PMR din Turda în ziua de 1.XI.1956 Expunerea tovarãºului Miron Constantinescu asupra situaþiei din RP Ungarã ºi sarcinile ce revin în urma acestei situaþii membrilor de partid, UTM-iºtilor, sindicaliºtilor ºi tuturor oamenilor muncii din þara noastrã. Tovarãºi, Desigur cã tov. muncitori ºi muncitoare din oraºul ºi raionul Turda sunt preocupaþi de evenimentele ce se petrec în RPU. De aceea, credem cã este bine ca pe lângã informarea fãcutã zilele acestea, sã facem o expunere mai largã, pentru înþelegerea situaþiei din RPU. Situaþia din Republica Popularã Ungarã este în momentul de faþã încã neclarã, deoarece acolo domneºte încã o stare haoticã iar evenimentele sunt încã în plinã desfãºurare ºi ele se schimbã de la o zi la alta. În lumina ultimelor informãri din Budapesta ºi alte oraºe, putem spune însã cã situaþia este foarte grea, foarte încordatã ºi într-o mãsurã chiar tragicã. În cuvântãrile rostite de cãtre Nagy Imre, Tildy Zoltán[1] ºi Erdei Ferenc[2] reþinem în mod special cã în aceste cuvântãri nu se mai vorbeºte deloc despre problema construirii socialismului în RPU, nu se aminteºte nimic despre prietenia ºi alianþa cu þãrile socialismului ºi despre celelalte probleme fundamentale ale 212

construirii socialismului. În locul construirii socialismului se vorbeºte tot mai mult despre nu ºtiu ce revoluþie naþionalã, care nu spune încã ce este. Se vorbeºte tot mai mult ºi se vede o tendinþã a alunecãrii spre dreapta, tendinþã ce se concretizeazã prin reînfiinþarea partidelor burgheze ºi mic-burgheze în Ungaria, prin darea înapoi de la poziþiile câºtigate de clasa muncitoare, lucru evident cã nu se merge înainte pe drumul socialismului. De asemenea, prin reînfiinþarea Partidului Social-Democrat în fruntea cãruia se gãseºte un grup de persoane ca Kéthly Anna[3], Kelemen ºi alþii, cunoscute prin activitatea lor ca elemente anticomuniste, s-a stricat ºi unitatea clasei muncitoare fãuritã în decursul anilor de democraþie popularã, în lupta împotriva moºierilor ºi capitaliºtilor. Prin aceasta se vede clar cã partidul celor ce muncesc din Ungaria nu a câºtigat teren, ci pierde teren ºi este în pericol ca partidul ºi clasa muncitoare sã piardã puterea politicã ºi economicã, fiind ameninþate astfel cuceririle fundamentale ale socialismului din RP Ungarã (puterea politicã, naþionalizarea întreprinderilor, împãrþirea pãmântului cãtre þãrani ºi colectivizarea agriculturii). În cuvântarea lui Tildy Zoltán gãsim foarte multe formulãri ale naþionaliºtilor din trecut ºi ea este departe de interesele clasei muncitoare. Apar în acelaºi timp o serie de reacþionari ºi fasciºti din afarã, alungaþi de cãtre poporul maghiar la timpul sãu, ca Horthy, care trãieºte în Elveþia, ºi se adreseazã acum ONU-lui pentru a interveni în treburile interne ale RPU, ca Nagy Ferencz[4], care cautã sã vinã din nou la putere în RPU, sau forþe reacþionare din interior ca Mindszenty, acest reprezentant al Vaticanului, a cãrui eliberare din închisoare ºi sosire la vila sa din Budapesta este anunþatã ca o cucerire „revoluþionarã”. Este clar cã aceste elemente reacþionare ºi fasciste numai la construirea socialismului nu se gândesc, ci vin în Ungaria pentru a introduce teroarea albã ºi a reinstaura capitalismul. Iatã deci fapte care aratã clar cã în RPU sunt în pericol cuceririle de bazã ale socialismului iar restaurarea capitalismului este tot mai evidentã. Acesta este un lucru foarte grav ºi noi, activiºtii de partid, trebuie sã discutãm deschis ºi cu toatã seriozitatea aceste probleme. Nici situaþia din rândul maselor nu este clarã, deoarece nu existã o linie precisã a partidului care sã le conducã. Datoritã acestui fapt, elemente naþionaliste, ºovine, profitând de unele nemulþumiri economice ºi politice ale muncitorilor, nemulþumiri datoritã greºelilor conducerii din trecut, s-au situat în fruntea maselor nemulþumite de aceste lipsuri ºi au canalizat aceste nemulþumiri ale lor pe un drum periculos pentru muncitori, de restaurare a capitalismului, de teroare asupra comuniºtilor ºi activiºtilor sindicali, de distrugere a bunurilor poporului etc. Deci, în aceastã situaþie, caracterizarea fãcutã de Comitetul Central al PMR este complet justã, deoarece o acþiune nu se judecã numai dupã compoziþia maselor care iau parte la ea, ci ºi dupã direcþia în care se îndreaptã. Aceasta este asemãnãtoare cu o corabie la care nu trebuie sã privim numai materialul din care este fãcutã, structura sa constructivã, ci ºi direcþia în care se îndreaptã. Este foarte dureros sã asistãm cum în 7-8 zile în Republica Popularã Ungarã – analizând direcþia în care se îndreaptã aceastã acþiune – vedem cã socialismul ºi partidul sunt în pericolul sã piardã cuceririle de 11 ani de zile ale clasei muncitoare, cuceririle de bazã ale socialismului, cã existã pericolul de revenire rapidã la capitalism. Aceastã situaþie de haos – când nu existã o linie unicã ºi stabilã a partidului pentru a scoate masele din situaþia actualã ºi a le canaliza spre menþinerea cuceririlor democrate ºi construirea socialismului, iar în guvern se vede o nestabilitate, 213

guvernul apãrând ca ceva provizoriu ºi care se schimbã de pe o zi pe alta, neputând face faþã diferitelor curente care prezintã „în numele maselor” fel de fel de revendicãri, revendicãri care în realitate nu sunt în spiritul partidului ºi al construirii socialismului – o putem caracteriza ca ceva foarte grav. S-a ajuns în situaþia actualã la o coaliþie de partide guvernamentale pe baza coaliþiei din 1945, afirmându-se cã aceasta este ceva foarte democratic. Diferenþa însã între coaliþia din 1945 ºi coaliþia de acum constã în aceea cã dacã în 1945 Partidul Comunist Ungar avea rolul conducãtor, acum el pierde acest rol în favoarea altor partide burgheze sau mici-burgheze atât pe plan intern, cât ºi pe plan extern. Vorbindu-se despre politica externã a guvernului Imre Nagy, se vorbeºte acum numai despre cuvântul pace în legãturã cu relaþiile dintre RPU ºi þãrile socialismului ºi nu se vorbeºte de o pace ºi prietenie între popoarele þãrilor respective, despre o alianþã ºi colaborare care a existat ºi trebuie sã existe între aceste popoare. Dupã felul cum a ºtiut sã orienteze aceastã acþiune ºi sã profite de pe urma ei se vede clar rolul burgheziei maghiare, burghezie care are o vastã experienþã în felul de a conduce lucrurile pentru a strivi miºcarea socialistã a muncitorilor ºi þãranilor din RPU, pentru a reinstaura capitalismul. Se vorbeºte despre independenþã ºi suveranitate, despre retragerea trupelor sovietice din RPU, care se gãsesc în Ungaria pe baza Tratatului de la Varºovia pentru a apãra cuceririle revoluþionare ale oamenilor muncii din aceastã þarã de o eventualã agresiune imperialistã ºi în acelaºi timp a apãra unitatea lagãrului socialist în faþa forþelor imperialiste, fãrã a se vedea pericolul ce poate veni din partea imperialiºtilor care nu se dau înlãturi de la cele mai josnice ºi mârºave provocãri pentru a distruge independenþa ºi suveranitatea popoarelor, pentru a le subjuga din punct de vedere politic ºi economic. Nu armata sovieticã – care în baza Tratatului de la Varºovia are în RPU ºi în alte câteva þãri de democraþie popularã câte 2 sau 3 divizii pentru a le apãra în caz de nevoie de o agresiune din partea imperialiºtilor – pune în pericol suveranitatea ºi independenþa poporului maghiar, ci aceste forþe reacþionare ºi imperialiste care cautã sã se amestece în treburile interne ale acestei þãri, care aþâþã la dezlãnþuirea terorii în RPU. Exemplul cel mai clar de „pacifism” al imperialiºtilor este atacarea în mod mârºav în momentul de faþã a Egiptului, care deºi este un stat burghez, totuºi pentru faptul cã a îndrãznit sã naþionalizeze Canalul de Suez (care trece doar prin Egipt ºi nu prin Londra sau Paris) este atacat de imperialiºti[5]. Sau exemplul Iranului, unde un guvern legal, ales de popor, a fost rãsturnat pentru cã a îndrãznit sã-ºi naþionalizeze petrolul[6]. Deºi forþele de dreapta cautã sã arunce aceste evenimente pe socoteala greºelilor din trecut, evenimentele din RPU nu se datoresc numai greºelilor politice ºi economice ale conducerii din trecut, greºeli care puteau fi rezolvate de cãtre partid în spiritul liniei marxist-leniniste pe altã cale ºi nu spãlate în sângele muncitorilor pe strãzile Budapestei. Ele puteau fi rezolvate de exemplu aºa cum au fost rezolvate în RP Polonã, în aºa fel încât construirea socialismului ºi unitatea internaþionalã a muncitorilor sã nu sufere din aceastã cauzã, iar partidul sã iasã întãrit. Dar pregãtirea acestor evenimente din Ungaria a fost fãcutã cu mult timp înainte ºi printr-o intensã pregãtire ideologicã. Astfel, dezbaterile din presã din ultimul timp pe diferite probleme sau greºeli ale trecutului nu s-au dus într-un spirit partinic, ci au subminat unitatea partidului ºi a clasei muncitoare, de diferite grupuri care s-au pregãtit ºi înarmat clandestin, pentru a da lovitura contra partidului ºi a clasei muncitoare, lucru pe care l-au ºi fãcut cu data de 23 octombrie. 214

Sigur cã au existat greutãþi economice ºi greºeli politice, greutãþi care sunt ºi în alte þãri de democraþie popularã, care au existat ºi în Uniunea Sovieticã, greutãþi inerente trecerii de la capitalism la socialism. Aceste greutãþi luptã sã le înlãture partidele comuniste ºi muncitoreºti. În RPU însã, miºcarea aceasta largã, haoticã, care a început în 23 octombrie ºi pãrea a avea un caracter de mers înainte, de înlãturare a acestor greutãþi, a fost preluatã de elemente fasciste, reacþionare, dinainte pregãtite în umbrã, care au pus în cele din urmã mâna pe conducere ºi i-au dat o orientare spre distrugerea cuceririlor socialismului, spre teroare, spre capitalism. Nu spunem cã de acum în RPU s-a reinstaurat capitalismul, dar subliniem cã existã primejdia de a fi reinstaurat. Încercãm sentimente de durere pentru clasa muncitoare din RPU ºi sperãm cã se vor mai gãsi încã forþe care sã ºtie sã opreascã aceastã acþiune ºi sã o canalizeze pe drumul pãstrãrii cuceririlor revoluþionare, a construirii socialismului ºi al internaþionalismului muncitoresc ce trebuie sã existe între toþi oamenii muncii din lumea întreagã. În lumina acestor evenimente, pentru a preîntâmpina orice pericol din partea duºmanilor regimului de democraþie popularã care cautã sã scoatã capul în aceste momente, se impun o serie de mãsuri care trebuiesc luate în RPR, mãsuri menite a ajuta în acelaºi timp ºi clasa muncitoare de naþionalitate maghiarã din þara noastrã. – Prima ºi cea mai importantã sarcinã a tuturor oamenilor muncii din þara noastrã este întãrirea unitãþii clasei muncitoare pe baza internaþionalismului muncitoresc, întãrirea unitãþii dintre muncitorimea românã ºi maghiarã în toate sectoarele de activitate ale economiei naþionale din þara noastrã ºi în special din aceastã regiune a þãrii. – O altã sarcinã tot atât de importantã este alianþa dintre clasa muncitoare ºi þãrãnimea muncitoare românã ºi maghiarã. Þãrãnimea muncitoare trebuie lãmuritã ºi fãcutã conºtientã de ajutorul pe care l-a primit de la clasa muncitoare ºi regimul de democraþie popularã (pãmânt, unelte agricole, mecanizarea agriculturii ºi arãtarea drumului spre socialism etc) ºi arãtat în acelaºi timp obligaþiile pe care le are faþã de clasa muncitoare, faþã de regimul de democraþie-popularã (predarea anumitor obligaþii cãtre stat, desfãºurarea la timp a muncilor agricole, aprovizionarea clasei muncitoare etc). – Atragerea intelectualitãþii pe drumul construirii socialismului sub conducerea partidului. Ne referim aici atât la intelectualii vârstnici, cât ºi la tinerii care trebuie sã fie conºtienþi de rolul lor sub conducerea partidului în opera de construire a socialismului în þara noastrã. – Apãrarea puterii muncitoreºti, singura chezãºie a mersului nostru înainte pe drumul socialismului, a întãririi regimului de democraþie popularã, a dezvoltãrii creatoare a ideilor marxist-leniniste. – Întãrirea vigilenþei revoluþionare în toate sectoarele noastre de activitate. Nu este exclus ca imperialiºtii sã încerce ºi la noi unele acþiuni de dezbinare între români ºi maghiari, în speranþa de a provoca nemulþumiri în rândurile acestora. Folosindu-se de naþionaliºtii români sau ºovinii maghiari, legându-se de anumite greutãþi ºi lipsuri economice care sunt inerente acestei perioade de trecere de la o societate la alta, ei vor cãuta sã obþinã acest lucru. Sigur cã existã greutãþi economice ºi lipsuri în organizarea aprovizionãrii oamenilor muncii, aceasta datoritã ºi unor cauze reale, cum a fost recolta slabã de anul acesta, sau unor lipsuri locale de organizare; dar partidul ºi guvernul, mergând pe linia Congresului al II-lea al PMR, cautã sã înlãture aceste lipsuri ºi sã îmbunãtãþeascã zi de zi nivelul de trai al oamenilor muncii. Exemplu cã partidul ºi guvernul au în permanentã preocu215

pare acest lucru este ºi hotãrârea care a apãrut zilele acestea privind ridicarea salariului minim, a ajutoarelor familiare ºi a îmbunãtãþirii sistemului de pensii[7], hotãrâre care a fost pregãtitã cu luni de zile în urmã pe baza unor calcule economice amãnunþite ºi a posibilitãþilor reale de satisfacere materialã a acestei hotãrâri. O atenþia specialã trebuie datã educãrii tineretului, pentru a-l feri de influenþele ºi mrejele duºmanilor care vor sã-l rupã de preocupãrile ºi sarcinile lui în opera de construire a socialismului. De aceea, trebuie întãritã munca în rândul tineretului în toate sectoarele. – Intensificarea muncii politice în întreprinderile, fabricile ºi instituþiile din oraºul ºi raionul Turda, pentru a face conºtient pe fiecare om al muncii de rãspunderea ce-i revine în sectorul sãu de activitate pentru apãrarea cuceririlor socialismului în þara noastrã. Trebuie dusã o muncã permanentã, prin toate mijloacele ºi întrebuinþând formele cele mai potrivite, pentru a lãmuri confuziile ºi contradicþiile ce existã în rândul muncitorilor din aceastã regiune. Pentru a preveni orice încercare de a produce nemulþumiri în rândurile populaþiei române ºi naþionalitãþilor conlocuitoare, pentru a feri bunurile poporului de distrugere, se impun a se lua ºi unele mãsuri imediate ca: – Întãrirea pazei ºi permanentizarea ei în fabricile, instituþiile, ºantierele, întreprinderile din aceastã regiune, pentru a putea riposta cu hotãrâre oricãror încercãri ale duºmanului de a provoca distrugeri de bunuri materiale etc. – Grija ºi mãsurile pe care trebuie sã o poarte ºi sã le ia organele locale pentru îmbunãtãþirea sistemului de aprovizionare a populaþiei. Aici mã refer ºi la mãsurile pe care trebuie sã le ia conducerile fabricilor, întreprinderilor ºi instituþiilor pentru îmbunãtãþirea activitãþii sectorului social (cantine, cãmine, creºe, cluburi, construirea de locuinþe etc). Aceste probleme nu sunt totdeauna în atenþia conducerilor întreprinderilor respective ºi acest lucru nu este bun, deoarece sã existe ºi din partea conducerilor locale o grijã permanentã pentru satisfacerea nevoilor oamenilor muncii. – CC al PMR a hotãrât reorganizarea formaþiilor patriotice muncitoreºti. Cunoscând rolul pe care l-au avut aceste formaþii în anii de cucerire a puterii politice ºi economice în þara noastrã (1945-1949), ele trebuie sã fie reorganizate pe baza planului dat de Comitetul regional ºi orãºenesc de partid chiar cu data de mâine, pentru a putea da riposta cuvenitã oricãrei haimanale care ar încerca sã se atingã de clasa muncitoare, de puterea sa politicã ºi economicã. – Trebuie prelucrat cu muncitorii ºi salariaþii întreprinderilor ºi instituþiilor, cu elevii ºi învãþãtorii importanþa acestor mãsuri ºi Hotãrârea Consiliului de Miniºtri privind ridicarea minimului de salarizare ºi pensii. – Odatã cu prelucrarea Hotãrârii Consiliului de Miniºtri, activul nostru de partid trebuie sã lãmureascã muncitorii cã numai prin munca neobositã de îndeplinire a planului de producþie, de folosire a rezervelor interne, se pot crea condiþii de a se înfãptui noi mãsuri economice menite sã permitã ridicarea nivelului de trai. Ne apropiem de aniversarea Marii Revoluþii Socialiste din Octombrie, revoluþie care a adus lumii o erã nouã, era socialismului. Vom sãrbãtori ziua de 7 noiembrie cu noi succese în muncã pe drumul construirii socialismului. La adunãrile care se vor þine cu aceastã ocazie trebuie sã se reaminteascã muncitorilor ºi þãranilor muncitori despre marile cuceriri ale regimului de democraþie popularã (naþionalizãrile, împãrþirea pãmântului cãtre þãrani ºi îndrumarea lor pe drumul socializãrii 216

agriculturii, construcþiile noi de fabrici, uzine, locuinþe etc). Trebuie sã arãtãm muncitorilor ºi greutãþile pe care le avem, greutãþi de trecere de la capitalism la socialism, cã nu se poate trece la socialism de la o zi la alta. Ei vor înþelege acest lucru ºi vor face zid în jurul partidului pentru îndeplinirea mãreþelor sarcini ale Congresului al II-lea. Trebuie amintit cã nimic ºi nimeni nu poate clinti unitatea dintre clasa muncitoare românã ºi maghiarã, între þãranii români ºi maghiari care împreunã ºi de bunã voie au pornit pe un drum nou în agriculturã, între intelectualitatea românã ºi maghiarã din RPR ºi cã zi de zi vom întãri tot mai mult aceastã unitate frãþeascã pe baza internaþionalismului muncitoresc. Trebuie amintitã unitatea de nezdruncinat care existã între popoare ºi statele din lagãrul socialist, cã noi suntem hotãrâþi ca alãturi de celelalte þãri socialiste ºi de democraþie popularã, în frunte cu marea Uniune Sovieticã, care a ajutat la formarea ºi creºterea statului nostru democrat popular, vom merge mai departe neabãtut pe drumul construirii socialismului. Noi dorim sã avem relaþii de prietenie ºi cu celelalte popoare care luptã pentru pace din Europa, Asia ºi Africa, þãri ca India, Indonezia, Egiptul, Marocul º.a., þãri care formeazã o zonã largã a pãcii în jurul lagãrului socialist. ªi în þãrile capitaliste sunt ºi cresc forþe noi care vor pace ºi prietenie între popoare. Noi îndreptãm salutul nostru cãtre clasa muncitoare din aceste þãri, care luptã pentru aceleaºi idealuri cu noi. În încheiere subliniez încã o datã unitatea monoliticã dintre clasa muncitoare ºi Partidul Muncitoresc Român din þara noastrã ºi strig sã trãiascã clasa muncitoare ºi Partidul Muncitoresc Român. (Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 29/1956, f.144-151) [1] Zoltán Tildy (1889-1961), unul din liderii Partidului Micilor Proprietari, fusese preºedinte al Republicii Ungaria, de la 1 februarie 1946. Între 1948 ºi aprilie 1956 a fost arestat, pentru ca revoluþia sã-i aducã numirea ca ministru în guvernul Imre Nagy (27 octombrie-4 noiembrie 1956). Dupã înãbuºirea acesteia, Tildy a fost din nou arestat în mai 1957 ºi condamnat la ºase ani închisoare (în iunie 1958), fiind amnistiat în 1960. [2] Ferenc Erdei (1910-1971), secretar general al Partidului Naþional Þãrãnesc ºi membru al guvernului prezidat de cãtre Imre Nagy în timpul revoluþiei maghiare din 1956. Arestat în noiembrie 1956, va fi eliberat la scurt timp. [3] Anna Kéthly (1889-1976), personalitate de frunte a Partidului Social-Democrat. Deputat în parlamentul de la Budapesta în perioada interbelicã, ea devine liderul aripii de dreapta a PSD dupã 1945, fiind exclusã din partid în 1948 pentru cã se opunea unificãrii celor douã formaþiuni muncitoreºti. Arestatã ºi condamnatã la închisoare pe viaþã în 1950, ea este pusã în libertate dupã patru ani de detenþie. Ministru de stat în guvernul condus de Imre Nagy, va emigra în occident în noiembrie 1956. [4] Ferenc Nagy (1903-1979), prim-ministru al Ungariei între 4 februarie 1946-31 mai 1947. [5] La scurtã vreme de la alegerea lui Gamal Abdel Nasser ca preºedinte al Republicii Arabe Unite, la 26 iulie 1956 Compania internaþionalã a Canalului Suez a fost naþionalizatã, în acest context având loc atacul Israelului asupra Egiptului, între 29 octombrie-6 noiembrie 1956. [6] Este vorba de lovitura de stat din 19 august 1953, în urma cãreia Mohammed Mossadegh (care naþionalizase industria petrolierã la 15 mai 1951) este înlãturat din fruntea guvernului iranian. [7] Se face referinþã la Hotãrârea CC al PMR, a Consiliului de Miniºtri ºi a Consiliului Central al Sindicatelor, publicatã în „Scânteia”, XXVI, 1956, 30 octombrie, p.1. Decizii care sã ducã la ameliorarea condiþiilor de viaþã au mai fost luate în cadrul Plenarei CC al PMR din 28-29 decembrie 1956 (cf. „Scânteia”, XXV, 1956, 31 decembrie, p.1).

217

27 Stenograma ºedinþei din 2.XI.1956 cu tov. Aurel Mãlnãºan ºi Valter Roman[1]* Tov. Mãlnãºan: Noi ne-am fãcut notiþe, dar le-am lãsat la Ambasadã, la Budapesta, aºa cã trebuie sã ne bazãm pe memorie ºi eventual sã redãm faptele din constatãrile noastre ºi cu cine am luat contact, din care se pot trage concluziile necesare. Noi în primul rând am luat contact cu reprezentanþi ai Crucii Roºii, pe aeroport chiar, cu care am stat de vorbã ºi ne-am interesat care este situaþia acolo, ºi ce a reieºit din rãspunsurile lor a fost aceea cã o miºcare naþionalã de independenþã – aceasta cu care am stat de vorbã era membrã de partid, activistã a Crucii Roºii Maghiare – o miºcare de independenþã, foarte naturalã, foarte normalã, cã însuºi poporul a fost acela care s-a ridicat împotriva asupririi, împotriva terorii, împotriva stãpânirii sovietice º.a.m.d. Am întrebat cum se privesc astfel de lucruri, aceastã atmosferã antisovieticã. A spus lucruri care se cunosc din ziare ºi care au constituit baza propagandei reacþionare în ce priveºte dezvoltarea spiritului antisovietic. A început cu felul de ocupaþie, cu felul de comportare a unei pãrþi, cu stalinism ºi continuând cu acordurile economice care erau în detrimentul Ungariei ºi în ultimã instanþã aceastã intervenþie a Armatei Sovietice la Budapesta împotriva demonstranþilor. Pe drum noi am avut o panã ºi a trebuit sã ne oprim. S-au adunat în jurul nostru câþiva copii, un muncitor, un inginer ºi care spuneau cã nu lucreazã. Au fost, au luat salariile. Dar nu am vrut sã-i întrebãm, nici sã provocãm o adunare, nu era situaþia de aºa naturã, dar au început sã vorbeascã. Au spus cã au luat salariile, unul era de la calea feratã, dar ei nu lucreazã pânã ce nu se retrage armata sovieticã. Dupã aceea au întrebat la noi ce este, când o sã fie o miºcare similarã, miºcare revoluþionarã de eliberare º.a.m.d. În oraº, grupe de aceºtia de tineri de 16-17 ani, bãieþi ºi fete – au fost puþini vârstnici înarmaþi – care legitimau toate maºinile care treceau, cu excepþia la unele puncte de control a maºinilor diplomatice. Camioane încãrcate, tot cu tineri din ãºtia cu arme, care rechiziþionau maºini pe drum. La aeroport se filma scoaterea stemelor cu 5 colþuri de pe frontispiciul clãdirii aeroportului; au adus special aparatele de filmat de la cinematografie ºi se filma dãrâmarea stelei. Pe tot parcursul drapele naþionale ºi tineri cu ºepcile acelea ale lor „bocskai sapka” cu tricolor[2], toatã lumea cu tricolor, cu banderole tricolore, lume pe strãzi. Asta a fost prima impresie. Am luat apoi primul contact cu soþia lui Erdélyi, pe care o cunoºteam, soþia lui Erdélyi Ferencz, care a fost vicepreºedinte ºi a mai rãmas ºi când am plecat noi de la Budapesta, vicepreºedinte al Consiliului. Ea era pe vremuri deputatã, a fost aici ºi cu delegaþia parlamentarã maghiarã. Ea spunea: „nici eu nu ºtiu unde o sã ajungã”, încearcã sã realizeze o politicã coaliþionistã, sã se reînfiinþeze partidele, care sã meargã alãturi de partid, Partidul Naþional-Þãrãnesc, Micii Agrarieni, cã în Tildy are încredere, cã Tildy merge cu ei ºi în sfârºit sã formeze o bazã politicã, o forþã politicã pe care sã se poatã baza; o forþã politicã mai largã, având în vedere distrugerea liniei existente a partidului. Ca cauze, ca motive de izbucnire a acestei acþiuni, ea gãsea cã nu s-au luat mãsuri din timp pentru satisfacerea unor revendicãri patriotice. Ea era cuprinsã de 218

aceeaºi atmosferã care s-a manifestat în rândurile intelectualitãþii ºi care o cunoaºtem: independenþã, patriotism, trecut naþional, libertate, împotriva monopolului partidului. Dupã aceea am luat contact cu Vass Zoltán[3]. Vass Zoltán are aceastã sarcinã de a asigura aprovizionarea populaþiei, pe care o realizeazã. O realizeazã pentru cã, spune el, au rezerve ºi distribuie rezervele care s-au strâns din colectãri ºi din cotele gospodãriilor de stat º.a.m.d. Ei acum transportã – au organizat, au fãcut o organizaþie – ºi transportã (pe lângã contribuþia þãranilor) acuma rezervele de stat, distribuie la Budapesta din rezervele de stat. ªi acum se creazã urmãtoarea situaþie: muncitorii iau salariu, nu muncesc, nu produc, au totuºi pentru moment de unde sã se aprovizioneze, o situaþie convenabilã, nu sunt constrânºi ca sã munceascã, iau salarii, aprovizionarea se face. Vass se plângea de situaþie. Cerându-i explicaþia, care a fost cauza cã s-a ajuns pânã aici, explica prin situaþia care a existat în Comitetul Central ºi în partid în primul rând: lipsa de unitate, conducere arbitrarã, înlãturarea a o serie de oameni, activiºti, cadre de partid. Se plângea ºi el cã ºi el a fost înlãturat – ºi o altã cauzã, spunea el, copierea mecanicã a metodelor sovietice, fãrã sã se þinã cont de condiþiile din Ungaria. El spunea: ºi emblemã, ºi planificare, ºi totul s-a copiat, fãrã sã se þinã cont de anumite condiþii existente în Ungaria ºi la care trebuiau sã fie adaptate. Perspectiva el o vedea foarte sumbrã. Spunea cã din punct de vedere economic o sã aibã inflaþie ºi ei vor avea o situaþie economicã foarte proastã ºi cã nimic nu-i va salva decât eventual dacã americanii o sã le dea ajutor, 300 milioane de dolari. El fãcea o apreciere între situaþia din þãrile de democraþie popularã ºi Iugoslavia. El fusese în Iugoslavia înaintea delegaþiei maghiare ºi a scris ºi un articol despre condiþiile de acolo, care a fost oprit sã fie publicat de Biroul Politic. El era revoltat pentru aceasta. ªi fãcea aprecieri comparative cã în Iugoslavia, cu toate cã nivelul de viaþã este mai scãzut, entuziasmul, inima oamenilor e mai legatã decât la noi sau oricare altã þarã de democraþie popularã. Se referea la formele acelea de conducere autonomã º.a.m.d. Acolo, spune, lumea simte mai mult cã este stãpânã, decât la noi, unde punem în comune oameni aleºi de partid sau care nu e bine vãzut de comunã, dar îl þinem acolo sã colecteze, sã strângã impozit º.a.m.d., este urât, nu este ales el de cãtre oameni, cu cel mai mult prestigiu din sat, chiar dacã nu e membru de partid, spune el, ºi ne-a avertizat foarte insistent sã învãþãm din ceea ce s-a întâmplat la ei ºi cu metodele folosite la ei ºi sã þinem cont cã va izbucni un val antiromânesc. Spunea cã lumea la ei ne urãºte, aºa spune el, cã deja s-a lansat lozinca „nem, nem, soha” [nu, nu, niciodatã], vechea lozincã ºovinistã iredentistã maghiarã, ºi cã ne putem aºtepta la izbucnirea unui val, aceastã etapã, prima fazã, care va avea loc la izbucnirea unui val ºovinist iredentist antiromânesc. El spunea despre Nagy cã are intenþii cinstite, cã el a fost în dosul acestor miºcãri „Petõfi” º.a.m.d., cercul „Petõfi” ºi miºcarea intelectualilor în scop patriotic, dar cu intenþia bunã de a schimba lucrurile[4], aºa spunea Vass. Acuma încearcã sã se stabilizeze, nu ºtie cum va reuºi. El era de pãrere cã în general – nu era de pãrere cã se fac prea multe concesii, ci era de pãrere cã concesiile se fac prea târziu, cã nu se fac rapid. El mai spunea cã ºi tovarãºii sovietici au fost greºit informaþi mult timp despre situaþia din Ungaria, fiind informaþi numai de cãtre Rákosi ºi Gerõ[5] ºi neinformându-se mai amãnunþit, mai serios, ºi pe baza aceasta ei au avut o poziþie nejustã atunci când au susþinut ca sã rãmânã Rákosi. Cã dacã Rákosi ar fi fost schimbat mai dinainte, poate cã n-ar fi fost motiv pentru declanºarea acestei acþiuni. 219

Cam asta a fost. Nu pot sã redau toate detaliile. Dupã câte îmi aduc aminte, cam asta a fost cu Vass Zoltán, care la despãrþire a lãcrimat, a plâns. El a spus cã de 8 zile lucreazã acolo, el o sã mai lucreze, el lucreazã pe linie de aprovizionare. Era ºi confuz, la un moment dat m-a confundat cu un fost ministru, un fost reprezentant de acolo al Iugoslaviei ºi vorbea ca atare ºi a spus lucruri de care bine cã mi-am adus aminte. În acest moment, când el m-a confundat, el spunea: „Dumneavoastrã trebuie sã ne ajutaþi, neapãrat sã ne ajutaþi” – considerând cã suntem iugoslavi, la un moment dat. El mã cunoºtea bine, dar el era zãpãcit, era de 8 zile acolo ºi era confuz de acuma ºi n-a bãgat de seamã. Dupã aceea s-a redresat ºi am clarificat cine suntem din nou. La început ºtia foarte bine, ne cunoaºtem foarte bine, dar la un moment dat a greºit ºi atunci spunea: „Dv. trebuie sã ne ajutaþi neapãrat. Ajutorul iugoslav pentru noi este foarte important”. ªi spunea: „Sã nu ne cereþi sã plãtim datoriile de rãzboi, ºi aºa n-o sã le putem plãti ºi faceþi un gest, ceva, sau amânãm, sau renunþãm”. ªi veni vorba de problema naþionalitãþilor, de problema minoritãþilor. El spunea tot în acest moment: „La dv. e rezolvatã problema pe baze leniniste, nu ca în România”. Când s-a lãmurit cã noi suntem români, el a spus: „Apoi eu vreau sã fiu sincer cu voi, eu îmi menþin pãrerea: la voi este încã o problemã, voi credeþi cã este rezolvatã, dar nu este încã rezolvatã. Pe urmã, forma aceea de autonomie care aþi dat-o voi, nu este autonomie ºi gândiþi-vã foarte bine, pentru cã nu uitaþi cã ungurimea de acolo ascultã radio Budapesta, cã «Ludas Matyi» e aºa de rãspândit la voi cã ungurii se orienteazã încoace[6]. Daþi mai multã libertate ºi rezolvaþi mai just pe baze leniniste problema”. Cam asta a fost cu Vass. Apoi, pasul urmãtor, întâlnirea urmãtoare, a fost cu aceºti tovarãºi. Întâi noi ne-am dus la Kádár[7]. La întâlnire erau cu toþi împreunã. Ne-am apucat sã vorbim cu toþii, cu toatã conducerea de alaltãieri a partidului. Asta era în Parlament. Kádár mi s-a pãrut foarte obosit ºi cu idei nu îndeajuns de clare despre situaþie ºi despre perspectivã. Mie mi s-a pãrut, ºi ceea ce spuneau alþii, cã el este bine intenþionat, cã este cinstit, dar el ºi înainte a spus – am avut alte informaþii – cã dupã reabilitarea lui, când era vorba sã fie pus într-o muncã de conducere, cã el nu e capabil, el nu e în stare dupã ceea ce a trecut, a spus cã nu poate sã facã, el e distrus ºi nu poate sã facã faþã. Aici, în mare, cam tot acelaºi lucru a reieºit în ce priveºte partidul. Pânã în ultimul moment o unitate asupra mãsurilor care trebuie sã se ia n-a existat. Au existat contradicþii. N-au apelat la muncitori. Atunci când s-a întâmplat manifestaþia ºi când aceastã manifestaþie, consideratã de ei, care au vrut sã o opreascã totuºi, ºi-au dat seama cã poate sã se extindã, sã se transforme ºi n-au mai reuºit s-o opreascã ºi când s-au alãturat la aceastã manifestaþie ºi alte grupuri, de acuma a început sã se piardã. Au lãsat sã decurgã lucrurile aºa de la sine putere, sperând probabil cã se vor liniºti, se va face demonstraþie ºi se vor retrage. Ce mai spuneau ei? Kiss Károly[8] îmi spunea cã Comitetul Central însuºi a fost foarte slab. A avut un caracter reprezentativ, sã fie un academician, sã fie un ofiþer, sã fie un þãran, sã fie nu ºtiu cine, pe o bazã de democratizare, dar nu pe bazã de capacitate, de devotament, de aport pe care membrii Comitetului Central trebuia sã-l aducã. ªi când Comitetul Central se întrunea sã ia o hotãrâre, discuþiile ºi hotãrârile erau în mâna câtorva oameni ºi membrii Comitetului Central în bunã mãsurã nu participau la aceste discuþii. Plus cã nici în cadrul Comitetului Central nu exista unitate de vederi. Era poziþia unora care erau ferm pentru transformãri 220

radicale ºi lichidarea întregului trecut rakoºist, spunea el, ºi alþii mai liniºtiþi care cereau mãsuri ºi împiedicarea acestei lãbãrþãri a lucrurilor. Însã ei de la început nu s-au bazat în suficientã mãsurã pe mase. Ei au discutat, au discutat, s-au adunat, au adus hotãrâri între ei, dar nu s-au bazat pe mase. Masele le-au fost luate de sub influenþã. ªi Kiss spunea de acest aspect al înlãturãrii cadrelor vechi, a cadrelor de bazã ale partidului ºi a înconjurãrii, a ridicãrii unor elemente incapabile, care, când au venit momentele acestea grele, n-au mai existat, n-au mai stat pe poziþie, au dispãrut. Ca perspectivã, ei vedeau lucrurile, de asemenea în aceastã încercare, de a asigura prin concesii, de a asigura o oarecare stabilitate, încercând sã regrupeze ceva forþe pe care sã se bazeze. Vass spune: „Las’ cã de acuma va fi un regim democratic” – revin pentru cã sunt ideile legate –, va fi un regim democratic, cu alegeri libere, în care partidul, el sperã, cã ia vreo 20% din voturi, aºa transformat cum o sã fie ºi cã probabil o sã dea drumul sã intre în þarã ºi Nagy Ferencz ºi o sã intre ºi cei vreo 25 mii de jandarmi care stau la graniþa austriacã, foºti jandarmi hortiºti emigraþi, care stau la graniþa austriacã înarmaþi º.a.m.d. A reieºit clar cã de acum au ºi pãtruns din Austria elemente din emigraþia maghiarã în mod organizat, foºti ofiþeri hortiºti ºi cã aceºtia împreunã cu baza lor care au avut-o în þarã, organizatã, sunt aceia care au dirijat partea armatã, organizarea armatã a acestei acþiuni. S-a ajuns acolo încât au venit în audienþã sã trateze cu Nagy ºi cu ceilalþi miniºtri acolo ofiþeri hortiºti în uniformã hortistã. ªi-au pus imediat bereta hortistã. Vã spuneam cu armata. În momentul când s-a desfãºurat prima manifestaþie, care a avut caracter de manifestaþie – interesant acest aspect –, de manifestaþie patrioticã bine intenþionatã la început, cu imnuri muncitoreºti, la statuia Bem, s-a transformat apoi în manifestaþie reacþionarã[9]. Au fost copleºiþi ºi au venit cu imnurile vechi maghiare, naþionaliste etc. Faþã de aceasta, singura unitate pe care s-au putut baza au fost unitãþile Securitãþii maghiare. Armata s-a distrus, parte a dispãrut. Activul de partid n-a existat. Securitatea a rãmas singura care a apãrat radioul, care a apãrat alte sedii ºi care a ajuns sã fie nimicitã în bunã mãsurã, neavând sprijinul altor forþe; însãºi armata a tras în securitate. Poliþia a dispãrut. Poliþia nu cã a dispãrut, dar o bunã parte a ei s-a alãturat rãsculaþilor ºi Vass îmi spunea: „Noi am þinut Securitatea, am îngrijit-o, i-am dat condiþii privilegiate, ea a rezistat cât a putut, dar iatã, Miliþia n-am asigurat-o, n-am avut-o în mânã ºi am ajuns ca Miliþia popularã a statului nostru, care trebuie sã apere statul, sã tragã împotriva organelor Securitãþii, sã se îndrepte împotriva organelor Securitãþii”. Copii ºi fete de 12 ani, înfãºuraþi cu grenade, s-au aruncat în faþa tancurilor sovietice ºi aºa erau de antrenaþi în lupta antitanc încât, la un singur punct, în câteva minute au distrus 11 tancuri sovietice cu grenade. Furia antisovieticã a atins o culme de neînchipuit. Tov. Valter Roman: Eu am sã fiu foarte dezordonat, pentru cã n-am putut sã-mi adun gândurile. Eu aº vrea sã vorbesc câte ceva despre probleme de partid, din tot ce am putut culege, cam ce ar fi cauzele care au determinat aceste evenimente. Deci eu nu iau pe oameni ºi am încercat sã însumez aceste cauze. Deci, dupã pãrerea generalã, rezultã cã cauza principalã ar fi în proasta ºi sectara conducere a lui Rákosi ºi adãugat la aceasta Gerõ, care tot a mers pe vechea linie; cã nu s-a þinut cont de specificul Ungariei, anume de faptul cã Ungaria este o þarã catolicã, cu vechi tradiþii catolice; cã Ungaria a luptat contra armatei sovietice pânã la capãt ºi nu a întors pe drum armele, deci era sentimentul acesta antisovietic. Ura aceasta 221

era profund adâncitã la ei. Cã au avut de-a face cu burghezia veche, organizatã, cu experienþã ºi cã contrarevoluþia are experienþã vastã ºi a unei înfrângeri a revoluþiei noastre din 1919. Toate acestea, dupã pãrerea lor, trebuiau sã determine o linie mai suplã politicã în toate problemele, ceea ce nu a avut loc ºi ei spun cã au mers pe linia transplantãrii în mod mecanic a tot ce a fost în Uniunea Sovieticã în condiþiile Ungariei. Conducerea ºi cadrele de partid, dupã pãrerea lor – ºi mã bazez în special pe pãrerea acestor trei membri ai Comitetului Central cu care am stat de vorbã ºi care sunt tovarãºi foarte buni –, care au relatat cã Biroul Politic, conducerea de partid a fost izolatã ºi de mase, ºi de cadrele de partid. De exemplu, Münich[10] mi-a povestit în legãturã cu aceasta cã el de câteva ori s-a dus la Rákosi cu aceastã problemã ºi i-a atras atenþia asupra acelor defecþiuni care acum au ieºit la ivealã ºi la care i s-a spus: „Tu habar n-ai, nu cunoºti situaþia”. Conducerea supremã a partidului nu a avut autoritate, n-a reuºit sã fie iubitã de popor, sã se lege de popor, de mase. Aici unul dintre tovarãºi mi-a redat ºi acest aspect, mi-a spus cã „la voi este bine, cã la voi este Gheorghiu-Dej ºi Chivu Stoica[11], dar la noi a fost Rákosi ºi cu Gerõ”, fãcând aluzie la o împrejurare de care desigur trebuie þinut cont. Nu vorbim despre aceasta, dar trebuie sã ºtim ce importanþã are aspectul naþional acolo. Asta nu înseamnã cã ei au fost cât de cât antisemiþi, dar ei au arãtat ºi acest aspect, comparativ chiar. În conducere au existat grupuri care aveau diferite pãreri. A lipsit în problemele esenþiale unitatea, ºi asta de ani de zile. Cadrele care trebuiau sã ducã la îndeplinire hotãrârile, ºtiau acest lucru, cã Rákosi este de o anumitã pãrere, cã alþii sunt de altã pãrere ºi executarea hotãrârilor n-a mers. Aceastã stare de lucruri a culminat aºa cum am arãtat înainte, cã în momentul cel mai tragic al Ungariei ºi al istoriei miºcãrii muncitoreºti ungare ºi internaþionale, atunci când trebuia sã ia douã lucruri în mânã, în primul rând sã caracterizeze evenimentele, sã spunã: e contrarevoluþie sau e miºcare naþionalã – s-au scindat în douã; unii au spus cã asta este o miºcare naþionalã cu revendicãri juste, alþii au caracterizat-o de la bun început ca o miºcare contrarevoluþionarã, însã care a folosit nemulþumirea provocatã de proasta politicã a partidului ºi vreau sã spun, în parantezã, cã ºi în comunicatul sovietic nu este clarã aceastã problemã. Ei spun cam cum spune Nagy ºi nu este just aºa. Pe chestiunea aceasta s-a scindat Biroul Politic ºi partea care a susþinut cã aici este mâna contrarevoluþiei care a folosit nemulþumirile ºi nu invers, cã au fost nemulþumiri ºi contrarevoluþia s-a alãturat nemulþumirilor, ci cã s-a lucrat din umbrã, aceastã parte a Biroului Politic a fost scoasã ºi ei au plecat din Ungaria împreunã cu trupele sovietice. Aceºtia sunt Kovács István[12], Gerõ, [József] Révay ºi o serie de alþi tovarãºi care au fost pe aceastã poziþie. ªi Münich a fost pe aceastã poziþie. Deºi el a fost pe aceastã poziþie, el a considerat cã este de datoria lui sã rãmânã, deºi a avut aceastã atitudine, cã este vorba de contrarevoluþie. De asemenea, tovarãºii au spus cã mulþi ani în Comitetul Central nu a existat unitate de vederi în probleme esenþiale, ceea ce s-a transmis la activul de partid, a slãbit disciplina ºi a dus la pierderea autoritãþii conducerii. Tovarãºul a insistat foarte mult – ºi eu consider pe dreptate – cã problema autoritãþii este o problemã esenþialã, cã ceea ce s-a fãcut de la Congresul al XX-lea încoace asta a fost – ºi ne-au atras atenþia aceºti trei tovarãºi –, asta a fost un dezmãþ în partid, cã au început sã puie pe toþi dupã alfabet ºi pe chestiile acestea s-au mai întrebat: cine oare ne conduce pe noi, care este conducãtorul, pentru cã fãrã conducãtor nu existã nici o miºcare ºi a insistat foarte mult asupra acestei probleme ca oamenii, pe eºaloanele unde sunt, sã aibã autoritate, autoritate bazatã nu pe faptul cã e pus acolo de cine222

va, ci autoritate câºtigatã de jos. Ei se gândeau ºi în jos, ca în fruntea organizaþiilor de partid orãºeneºti, comunale, regionale, sã fie oameni care sã aibã legãturã cu masele ºi sã fie iubiþi de mase ºi de membrii de partid. Ei au arãtat un caz într-o regiune unde a fost pus un om care n-a fost cunoscut în regiunea respectivã, n-a ºtiut lumea cine este el, degeaba a spus cã eu sunt secretar. Iar în altã regiune a fost pus un om de acolo, un om popular ºi care a þinut în mânã pânã în ultima clipã, a þinut legãturã telefonicã ºi a spus: „Tovarãºi! ªi garnizoana, ºi partidul, ºi muncitorii noºtri sunt alãturi de voi, spuneþi ce sã facem?” Era un tovar㺠de acolo. De asemenea, ei ca o cauzã au indicat îndepãrtarea vechilor membri de partid. Iar la ei problema omorârii a o serie de vechi membri de partid, adicã politica aceasta de îndepãrtare a vechilor membri de partid de toate nuanþele, a culminat prin omorârea a zeci de tovarãºi, situaþie care a demoralizat complet partidul. Aºa este problema lui Rajk ºi a altora. Ei la aceasta fãceau aluzie ºi la perioada aceasta de neîncredere. Oamenii n-au pierdut încrederea în partid, însã oamenii erau dezorientaþi. útia care trebuiau sã fie primii sã susþinã conducerea, ãºtia au stat în pasivitate ºi de abia în ultima clipã s-a fãcut apel la ei, ei au ºi venit. Iatã, ãºtia au fost unicii care s-au prezentat, restul au fugit. Ei vorbeau ºi de educaþia ºablonistã care s-a fãcut. Erau momente în care fiecare se gândea la multe probleme ºi n-au putut sã-mi dea multe elemente. S-a atras atenþia asupra educaþiei care li s-a fãcut. Bãnuim de acuma despre ce este vorba. Un element deosebit de important pe care aceºti trei membri ai Comitetului Central în unanimitate l-au subliniat, cã „noi n-avem dovezi, însã bãnuim puternic cã în toatã afacerea ce s-a petrecut în Ungaria este ºi mâna lui Tito”. Eu vã spun, reproduc exact ceea ce mi-au spus. Eu am întrebat dacã au ceva elemente, la care ei au spus cã nu au dovezi, dar aproape sigur cã este aºa. Tovarãºii au vorbit ºi despre docladul lui Hruºciov[13], în ce sens, cã felul cum a fost prelucrat acest doclad la ei mergea pe linia de a dãrâma tot ce a fost; tot ce era în trecut, e prost. Or, nimic nu este mai uºor când dai drumul la spiritul destructiv ºi au început sã critice absolut tot ce a fost bun, sã considere de acuma cã nu mai e bun. Ei au spus cã aceasta a fost posibil deoarece ei au citit raportul lui Hruºciov cu privire la cultul personalitãþii cu toatã masa membrilor de partid ºi cu nemembrii de partid. Dupã aceea au început sã arate cum la ei în Ungaria s-au petrecut lucrurile, cu lux de amãnunte, ºi ce efecte a avut la ei cultul personalitãþii. Au început sã arunce cu noroi în Uniunea Sovieticã. Trebuie sã spun cã a reieºit clar cã ei sunt porniþi împotriva Uniunii Sovietice. Ei spun cã chestiunea aceasta nu trebuia sã fie fãcutã aºa cum s-a fãcut, trebuia fãcutã altfel, asta le-a provocat lor greutãþi ºi încurcãturi extraordinare. ªi în toatã situaþia aceasta care a fost ºi aºa la ei, de acum încurcatã, asta i-a dãrâmat. Între aceºtia sunt Kiss, Fodor, Betlehem. Desigur, ei au vorbit ºi despre politica economicã ºi asupra acestui lucru apoi Aproné[14] a atras atenþia foarte serios: spune tovarãºilor de la Bucureºti sã aibã grijã de investiþii, sã nu forþaþi coarda, sã nu forþaþi investiþiile; uitaþi-vã ºi la grupul B ºi nu numai la A. ªi în sfârºit, problema cu intelectualii. De fapt, dupã pãrerea lor, aici a fost portiþa de unde a ieºit toatã mizeria. Cã partidul n-a avut atitudine justã faþã de intelectuali. În loc de a se pune pe platforma de a se înþelege cu intelectualii pe bazã de explicaþii, ei au mers numai lovind în general în intelectuali, mãsuri peste mãsuri, fãrã discernãmânt ºi fãrã sã se þinã cont totuºi de specificul acestei intelectualitãþi care în fond era educatã de reacþiune. Noi am cerut dintr-odatã de la ei sã danseze exact tocmai cum vrem noi. ªi linia asta rigidã a lui Rákosi, care venea ºi 223

dãdea numai în capul lor, fãrã sã mai facã ºi concesii la timp, aceasta i-a fãcut sã se grupeze ºi sã fie dirijaþi de reacþiune. În ceea ce priveºte defecþiunile în partid, am spus de acum – în ceea ce priveºte aprecierea dacã a fost contrarevoluþie sau [revoltã] naþionalã. A doua chestiune: s-a hotãrât în prima zi a miºcãrii, când au ieºit studenþii în stradã, înarmarea muncitorilor. A fost o hotãrâre a organului de conducere constituit al partidului, unde erau încã Gerõ ºi toþi. Aceastã hotãrâre nu a fost dusã la îndeplinire. Am întrebat de ce oare. Tovarãºii nu ºtiu, nu a fost dusã la îndeplinire. Hotãrâre a existat, sã se înarmeze muncitorii din fabrici, ºi n-a fost dusã la îndeplinire. A doua chestiune: s-au dat ordine sã se tragã ºi adjuncþii n-au vrut sã execute ordinul ministrului. La plecare – asta aratã o stare de spirit antiromânesc chiar ºi la conducere, noi nu trebuie sã închidem ochii, cã desigur a fost o presiune de jos în ce priveºte Ardealul, însã datoritã faptului cã conducerea în problema Ardealului n-a luat niciodatã o poziþie justã, ci dimpotrivã, ea a încurajat pe aceste elemente ºi încã în aceastã situaþie tragicã, în loc sã spunã: fiþi tari ºi nu ºtiu cum, Kádár – am reþinut unele cuvinte ale lui Kádár – a spus: „Daþi autonomie Ardealului”. Exact aºa a spus. Ce înþelege el prin aceasta n-am putut sã discutãm. ªi în aceastã situaþie, când acolo e de acum contrarevoluþie, în loc sã spunã: þineþi bine Ardealul, a spus: daþi autonomie Ardealului. Era o situaþie acolo, intrau delegaþii, era o hãrmãlaie. Ei intrau în ºedinþã. Eu trebuie sã spun cã noi am intrat acolo absolut în gura leului. Era de acum cã sovieticii au plecat ºi ei se aflau într-o camerã ºi noi am hotãrât, dacã ni se dã aceastã posibilitate, sã stãm de vorbã cu ei. Am stat 50 de minute cu tot guvernul Ungariei în aceste momente. La un moment dat ei se pregãteau iarã la o ºedinþã acolo, a Biroului Politic, a guvernului, dracu ºtie ce mai era ºi pe acolo, era ºi un directorium, nu ºtiu ce, nu ºtiu cum îi zice acolo, prezidiu. Kiss spunea: „Tovarãºi, vreþi sã asistaþi la ºedinþã? Haideþi cu noi”. Ca sã vedeþi ce era acolo. Tov. Mãlnãºan: Eu trebuie sã vã spun cã eu am recunoscut acolo multe elemente în jurul lor care se miºcau pe acolo, secretari ºi nu ºtiu ce, multe elemente de astea care sunt în slujba reacþiunii. Am recunoscut pe fostul însãrcinat cu afaceri de aici, primul care a fost, am uitat cum îl cheamã, dar care pe vremuri a fost rugat oarecum, fãcut sã înþeleagã sã-l retragã pentru cã avea ºi o atitudine ºovinã. Cu ãºtia erau înconjuraþi de acum. În jurul acestor tovarãºi nu era un mediu de tovarãºi de încredere, pe care sã se bazeze, era un mediu de acum burghez, reacþionar, spioni. Din ãºtia erau. Tov. Valter Roman: În ceea ce priveºte starea de spirit a actualei formaþii guvernamentale, am spus, sunt dintre acei care fie cã au stat la puºcãrie, fie cã au fost pe planul al doilea ºi în fiecare mocneºte în acelaºi timp nemulþumirea. În ei este ºi sentimentul acela de comunist de a face faþã situaþiei, în acelaºi timp este acea ranchiunã ºi în special spun ei, dacã au fost chemaþi de ce au fost chemaþi în ultima clipã. Münich mi-a spus foarte clar, cã el – ºi dupã relatarea unei serii de tovarãºi, deci nu numai din ceea ce el mi-a spus mie, ºi tovarãºi care au avut legãturã cu Securitatea – este un tovar㺠care a venit alaltãieri acasã. Rezultã cã el din momentul venirii acolo, el a fost mâna forte, energic ºi hotãrât, însã el ne-a spus cã atunci când a venit la putere n-a mai avut nici un soldat pe cine sã comande. De ce nu mi s-a dat aceastã însãrcinare cu 6 luni în urmã? Cu Nagy n-am sã repet, pentru cã totuºi este o chestiune care o sã rãmânã, cã Nagy a recunoscut cã i-am spus, adicã a fost deja anunþat cã noi am venit cu un ajutor, a mulþumit conducerii partidului ºi guvernului pentru acest ajutor ºi au început discuþiile. 224

Eu am încercat sã canalizez pe aceste douã probleme care mie mi-au pãrut esenþiale: de ce el în vãzul lumii dã cu piciorul în tot ce este sovietic ºi al doilea de ce nu se sprijinã pe clasa muncitoare? La prima întrebare, în ceea ce priveºte atitudinea lui faþã de Uniunea Sovieticã, a spus cã el nu vrea sã aparã aºa ca ºi cum el ar fi prizonierul ruºilor, sã arate cã este în dependenþã faþã de ruºi, la care eu am spus: da, însã eºti prizonierul reacþiunii. Iar al doilea a spus cã: eu am fost îndepãrtat din partid ºi când eu am venit la putere, eu n-am mai putut sã fac altfel. Ei de 7-8 zile n-au mâncat, n-au dormit, n-au ieºit de acolo. Ei se topesc fiziceºte. Asta a fost impresia netã: se topesc fiziceºte. Ei dispar fiziceºte. Asta este. Fãrã legãturã, fãrã sprijin de nicãieri. Ei n-au unde pleca. Ei nu pot sã plece sã ia legãturã cu masa. Când vorbesc la radio, vin acolo ºi li se imprimã discursurile. Apró Antal ne-a rugat sã-i salvãm familia. Care ar fi explicaþia cã Nagy, deºi nu are partid pe care sã se sprijine, deºi nu are forþe în mase pe care sã se sprijine, totuºi se menþine încã în guvern? Dupã pãrerea noastrã, reacþiunea se teme ca darea pe faþã a întregului lor program sã atragã dupã sine ocuparea Ungariei de cãtre trupele sovietice, pentru motivul cã nu se poate permite ca sã se transforme Ungaria într-o þarã capitalistã ºi de aceea pe Nagy îl împinge ºi Nagy merge spre dreapta. ªi reacþiunea îºi face mendrele cu Nagy. Asta face un prim-ministru comunist. Acuma, în ceea ce priveºte retragerea trupelor sovietice, noi trebuie sã vã spunem tovarãºi cã, venind în þarã, noi am vãzut ºi ne-a sãltat inima de bucurie – eu am apreciat pe o singurã arterã – douã divizii motorizate. Completez însã, lipsea elementul esenþial care a lipsit ºi la Budapesta, lipsea infanteria cu desãvârºire. În luptele de la Budapesta au ieºit numai tancuri sovietice fãrã acoperire, iar ofiþerii aceºtia hortiºti, având experienþã vastã, ei au utilizat metodele noastre de gherilã. Trupele care înaintau spre Budapesta pe artera Debreþin-Budapesta ºi care intrau dinspre graniþa cu Ungaria – noi am stat de vorbã cu un ofiþer sovietic –, ei nu ºtiau ce este, în armatã nu se ºtie. Pe parcurs trupele sovietice nu exercitau ºi serviciul de poliþie sau de circulaþie. O mare parte stãtea pe o coloanã, iar cealaltã parte pe douã coloane ºi au blocat complet circulaþia. Noi am vãzut ajutoarele, culãcimea le trimitea spre Budapesta, cum se întorceau de acum. Dupã pãrerea mea, din ceea ce am putut sã culeg acolo, cu armata s-a întâmplat cam în felul urmãtor: din prima clipã; defecþiunea nu s-a produs pe parcurs. Defecþiunea s-a produs din prima clipã. Este un element de care trebuie þinut seamã. Ce a fost acolo, Dumnezeu ºtie, nimeni nu poate sã spunã. Am întrebat pe Münnich. Nu ºtie. El a fost ambasador la Moscova, la Belgrad, ºi nu ºtie. Fãrã îndoialã cã trebuie sã tragem concluzia cã au fost o serie de elemente care au oprit armata ºi armata nu mai era armatã. A doua mare greºealã din prima clipã, cã însãºi adjuncþii au refuzat executarea ordinelor. A doua mare defecþiune este acum de concepþie. În toatã aceastã capitalã în total au fost 1500 de ostaºi afarã de poliþie ºi securitatea armatã, garnizoana. Deci armata dezertase de la început. Deci încã un element. Nu numai cã s-a purtat pasiv faþã de elementele [contrarevoluþionare], dar a trecut dincolo. Au deschis depozitele ºi au înarmat studenþimea ºi au pus camioanele la dispoziþie ºi au folosit din primul moment armele de la centralã. S-a produs o mare defecþiune ºi în acest sens. Acolo, nu ºtiu din ce motive, la Csepel muncitorii care aveau arme ºi care a fost bastionul revoluþiei ºi în 1919, muncitorii de acolo aveau arme, e fabricã de armament, au predat ºi armamentul în mâna rebelilor. Trupele care au stat ºi poliþia de asemenea a dezertat. Singura forþã armatã care a rãmas pe poziþie a fost 225

Securitatea. În Securitate au fost foarte mulþi tovarãºi vechi. Cunoºteam o serie de oameni acolo. Însã tovarãºii aceºtia erau puþini. Noi trebuie sã vedem ºi asta: noi instruim armata numai pentru lupte de câmp, companie, batalioane, regiment. Dar tactica luptei de stradã nu o învãþãm, ori situaþia aratã cã trebuie sã învãþãm ºi asta. S-a pregãtit toatã aceastã armatã numai pentru caz de rãzboi, faþã în faþã cu duºmanul. Asta a fost marea defecþiune a trupelor sovietice: s-au dezorientat ºi n-au ºtiut sã lupte izolat. ªi tancurile au mers fãrã acoperire. ªi cele douã divizii moto-mecanizate au fost absolut fãrã infanterie. Erau toate elementele, ºi artilerie, ºi artilerie grea, ºi branduri, ºi astea de trecut apã ºi tancuri grele ºi uºoare, dar infanterie nu era. Din ceea ce am vãzut noi. Noi am vãzut douã divizii, cu bucãtãrie, cu intendenþã, cu tot, dar nu era infanterie. Armata sovieticã s-a îndreptat spre Budapesta, iar la graniþã mi s-a spus, tov. Sencovici ne-a spus, cã toatã Oradea spune cã trupele sovietice nu se retrag ºi vor ocupa Ungaria. Venind pe drum, am fãcut ºi noi comentarii asupra situaþiei ºi am spus aºa, cã pânã când nu s-a întâmplat chestia din Egipt, pânã când ei nu au atacat, era o situaþie internaþionalã, era periculos sã faci intervenþie. Dar din moment ce ei au pornit rãzboi în Egipt... Astea au fost comentarii. Avem motive acuma, e rãzboi. În orice caz, marea îndepãrtare de trupe, pe o singurã arterã... Tovarãºi, vreau sã indic ceva: furia aceasta antisovieticã e ceva. Sunt totuºi membri de partid, cadre din aparatul CC. Am întrebat care este cauza. Uite ce au spus – ºi ne-au spus la sosire ºi ãºtia de la Crucea Roºie –, au spus aºa: ruºii ne-au obligat sã facem investiþii numai acolo unde îi interesa pe ei. Ruºii au fãcut sovromuri ºi au profitat numai ei. Membrii de partid spuneau. Fabrici întregi lucrau numai pentru ruºi. Toatã populaþia ºtia acest lucru. Au pus mâna pe uraniu ºi ungurii nu ºtiau ce se face cu uraniul. Cã au scos cu zeci de mii unguri din Ungaria ºi n-au fost repatriaþi. Nu se ºtie soarta prizonierilor ºi cã ruºii au împins sã nu se respecte datinele naþionale, sã ne închinãm numai lui Stalin. Sunt probleme foarte grele. Tov. Mãlnãºan: În fond cred cã spiritul acesta antisovietic s-a dezvoltat, s-a lãbãrþat mai mult în urma Congresului al XX-lea ºi legãrii celor petrecute în Ungaria cu Rajk, cu procese, dezvãluirii tuturor acestor probleme. Asta a contribuit foarte mult, pentru cã stalinismul, s-a vorbit aºa de mult de stalinism ºi rakoºism, încât s-a împletit ºi asta a provocat, a ajuns la dezvoltarea acestor situaþii. De altcum, acum noþiunile au evoluat. Prin stalinism se înþelege astãzi cu totul altceva decât s-a înþeles a doua zi dupã Congresul al XX-lea. Elementul mic burghez ºi reacþionar a avut grijã sã tot modifice conþinutul pentru a-l folosi în interesul contrarevoluþiei. Esenþial este cã partidul de ani de zile, conducerea, era ruptã de mase ºi însãºi conducerea ruptã în bucãþi, fiecare îºi fãcea de cap. Spuneau tovarãºii: am avut câteva sute de activiºti, fãrã legãturã cu clasa, cu ãºtia am lucrat, pe ãºtia ne-am bazat; ce au spus ãºtia am ºtiut, atâta am ºtiut, cu aceºtia am avut legãturã ºi noi n-am avut legãturi. Asta a fost toatã puterea, câteva sute de activiºti. Asta a fost toatã puterea, asta a fost toatã baza. (Arh.St.Bucureºti, CC al PCR. Cancelarie, dos. 171/1956, f.2-16) * Sub o altã cotã arhivisticã, documentul a fost publicat în vol. 1956 – Explozia. Percepþii române, iugoslave ºi sovietice asupra evenimentelor din Polonia ºi Ungaria, ed. Corneliu Mihai Lungu ºi Mihai Retegan, cu o postfaþã de Florin Constantiniu, Bucureºti, Edit. Univers Enciclopedic, 1996, p.166-180. [1] Valter Roman (1913-1983), voluntar în Brigãzile Roºii din Spania, stabilit apoi în URSS, de unde revine în România ca locþiitor politic al Diviziei „Horea, Cloºca ºi Criºan”, constituitã din

226

prizonierii de rãzboi români aflaþi în URSS, sub comanda gen. Mihail Lascãr. În 1946 este numit ºeful Direcþiei de Educaþie, Culturã ºi Propaganda a Armatei, iar între 1947-1951 ocupã postul de ºef al Direcþiei Superioare Politice a Armatei. În 1951 devine ministru al Poºtelor ºi Telecomunicaþiilor (pânã în ianuarie 1953), când este înlãturat din muncile de rãspundere odatã cu îndepãrtarea grupului Luca-Pauker-Georgescu. Din 1954 pânã la dispariþia sa este director al Editurii Politice. [2] „Bocskai sapka” reproducea modelul lansat de principele Transilvaniei István Bocskai (1604-1606), învingãtor împotriva habsburgilor ºi încoronat ca rege al Ungariei pe Câmpul Rákos. În urma tratatului de la Viena din 23 iunie 1606, Rudolf II recunoaºte independenþa Transilvaniei, de aceea purtarea acestei ºepci era simbolul curajului ºi al libertãþii. Prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 61.165/1946 s-a interzis cu desãvârºire ca elevii sã poarte ºepcile „Bocskai” ºi „Levente” atât în ºcoalã, cât ºi în viaþa particularã. [3] Zoltán Vass (1903-1983) era ºeful Secretariatului Consiliului de Miniºtri pe timpul Revoluþiei. La 4 noiembrie 1956 s-a refugiat la Ambasada Iugoslaviei, dar va fi arestat când va încerca s-o pãrãseascã, la 18 noiembrie. Cinci zile mai apoi va fi dus în România alãturi de Imre Nagy ºi alþi membri ai guvernului revoluþionar, de unde se va reîntoarce în Ungaria la finele anului 1958. [4] Cercul „Petõfi” – numit astfel dupã poetul revoluþiei maghiare de la 1848, Sándor Petõfi – a reprezentat unul din principalii poli ai opoziþiei maghiare din timpul revoluþiei de la 1956. Înfiinþat iniþial în 1954, în cadrul Uniunii Tineretului Comunist, de cãtre intelectuali printre care se numãrau ºi foºti absolvenþi ai Universitãþilor Populare (László Kordos, Antal Gyenes, Balázs Nagy etc), ca un grup de discuþii, treptat a dobândit o mare inflenþã datoritã conferinþelor publice pe care începe sã le þinã din primãvara lui 1956. Deºi interzis de cãtre regimul Rákosi, cercul „Petõfi” va continua pe tot parcursul anului sã fie gazda dezbaterilor care promovau reformarea puterii politice. Documente ale Cercului „Petõfi” au fost publicate de Institutul 1956 din Budapesta începând cu anul 1989, tematic, însumând deja ºapte volume. [5] Ernõ Gerõ (1898-1980) a devenit secretar general al Partidului Comunist Maghiar dupã demisia lui Mátyás Rákosi (18 iulie 1956). La 25 octombrie 1956, dupã izbucnirea revoluþiei în Ungaria, a fost înlocuit cu János Kádár. [6] „Ludas Matyi”, poem satiric aparþinând poetului Mihály Fazekas (1766-1828). Aici este vorba de revista satiricã sãptãmânalã cu acelaºi nume: „Ludas Matyi”. [7] János Kádár (1912-1989), membru din ilegalitate al Partidului Comunist Maghiar ºi primsecretar în perioada postbelicã. În 1951 a fost arestat în cadrul proceselor staliniste ºi acuzat de colaborare cu regimul Tito. Va fi eliberat ºi reabilitat în 1954, va reprimi funcþii politice, culminând cu impunerea lui în fruntea statului de cãtre armatele sovietice, odatã cu intervenþia militarã de la începutul lunii noiembrie 1956. În 1958 demisioneazã din funcþia de primministru, dar revine în perioada 1961-1965, ulterior rãmânând doar liderul partidului pânã în mai 1988. Deºi a urmat fidel politica externã a URSS-ului, sprijinind invazia sovieticã din Cehoslovacia (1968), a promovat totuºi o susþinutã politicã de liberalizare socialã ºi economicã, aºa-numitul „comunism de tip gulaº”. [8] Károly Kiss (1903-1983), membru al Comitetului Politic al Partidului Muncitorilor din Ungaria (1951-1953), iar apoi, pentru o scurtã perioadã (iulie-octombrie 1956), membru al Prezidiului PMU ºi al Comitetului Central Provizoriu. Dupã 4 noiembrie 1956 a îndeplinit funcþia de membru al Comitetului Central Provizoriu ºi mai târziu al Comitetului Executiv Provizoriu al Partidului Socialist al Muncitorilor din Ungaria. Din februarie 1957 va deveni secretar al CC. [9] Este vorba de marea demonstraþie de solidarizare a studenþimii din Budapesta cu polonezii, din 23 octombrie 1956, ce a avut loc la statuia lui Iosif Bem (1794-1850), generalul polonez care s-a pus în slujba idealurilor revoluþiei ungare din 1848-1849. [10] Ferenc Münich (1886-1976), fost ambasador al Ungariei la Moscova între septembrie 1954-iulie 1956 ºi ambasador în Iugoslavia pânã la 25 octombrie 1956, când va fi numit ministru de Interne de noul guvern revoluþionar (27 octombrie-3 noiembrie). Ulterior, din 4 noiembrie, devine viceprim-ministru în guvernul Kádár, prim-ministru între 1958-1961, membru al Comitetului Executiv Provizoriu al Partidului Socialist al Muncitorilor din Ungaria, mai târziu în Comitetul Politic (1956-1966). [11] Chivu Stoica (1910-1975), membru al PCR din 1930. Membru al CC al PCR din 1945, ministru al Industriilor (1948-1952), prim-vicepreºedinte ºi preºedinte al Consiliului de Miniºtri (1952-1961), preºedinte al Consiliului de Stat (1965-1967). [12] Este vorba de István Kovács (n. 1911), membru al Politbiroului din martie 1955, primsecretar de partid al Budapestei din iulie 1954 pânã la 29 octombrie 1956, când se refugiazã în URSS, pentru a reveni în þarã abia în 1958.

227

[13] Nikita Hruºciov (1894-1971), participant la Revoluþia bolºevicã, îndeplinind apoi diverse funcþii pe linie de partid ºi de stat: prim-secretar al regiunii Moscova (1935-1937) ºi apoi în Ucraina (1938-1939), însãrcinat de Stalin cu anexarea Poloniei orientale dupã aplicarea tratatului Ribbentrop-Molotov º.a. Dupã moartea lui Stalin a devenit conducãtorul URSS, înlãturând treptat o serie de competitori, precum Beria ºi Malenkov. Pânã la destituirea lui, în 1964, Hruºciov a alimentat mereu Rãzboiul Rece, reprimând revoluþia ungarã din 1956, ridicând zidul Berlinului, rupând relaþiile cu China, generând criza rachetelor din Cuba etc. În documentul de faþã se face referinþã la Raportul secret prezentat de Hruºciov în noaptea de 24/25 februarie 1956, doar în faþa delegaþilor sovietici la Congresul al XX-lea al PCUS, prin care sunt denunþate erorile ºi devierile predecesorului I.V. Stalin de la linia marxist-leninistã. Momentul acesta a fost identificat ca început al procesului de destalinizare în þãrile aflate sub influenþa sovieticã, dovedindu-se pânã la urmã a fi doar o iluzie. [14] Este vorba de soþia lui Apró Antal (1913-1994) – sau mai degrabã chiar de el –, viceprimministru ºi membru al Comitetului Politic al Partidului Muncitorilor din Ungaria (1953-1956). În timpul revoluþiei maghiare va ocupa câteva funcþii cheie: membru în Comitetul Militar al partidului – organism însãrcinat cu întreaga coordonare a relaþiilor dintre conducerea de partid ºi forþele armate sovietice – (23-31 octombrie 1956) ºi ministru al Industriei (din 7 noiembrie 1956); în perioada 1957-1971 va indeplini din nou funcþia de viceprim-ministru.

28 Partidul Muncitoresc Român Comitetul Regional Cluj NOTà TELEFONICà În ziua de 4 noiembrie a.c. în comunele ºi satele din regiune a fost sãrbãtoritã a 39-a aniversare a Marii Revoluþii Socialiste din Octombrie, care s-a desfãºurat în condiþiuni bune. În comuna Sânpaul, raionul Luduº, preotul Györi Árpád a influenþat pe cetãþenii din comunã cã actualul guvern revoluþionar muncitoresc-þãrãnesc din Ungaria nu este bun. De aceastã influenþã, unor cetãþeni le pare rãu cã a cãzut guvernul lui Nagy Imre. Susnumitul a ascultat la radio „Vocea Americii”. Aceastã manifestare a fost combãtutã de membrii de partid. În satul Cirghizel, tot din acest raion, a fost atacat de niºte indivizi preºedintele Sfatului Popular al comunei Cerghid, când mergea acasã cu cãruþa. Pânã în prezent nu se cunoaºte cine au fost aceºtia, urmeazã sã fie cercetat cazul. Comitetul Regional de Partid a îndrumat comitetele raionale ºi orãºeneºti de partid sã convoace activul ºi sã prelucreze ºi ei Declaraþia guvernului revoluþionar muncitoresc-þãrãnesc din Ungaria. Cluj, la 5 noiembrie 1956 Prim-secretar [indescifrabil]

ªeful Secþiei Organelor de Partid [indescifrabil]

Instructor cu Informarea de Partid Balogh A. (Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 76/1956, f.253)

228

29 Partidul Muncitoresc Român Comitetul Regional Cluj NOTà TELEFONICà Oamenii muncii din regiunea noastrã urmãresc cu atenþie evenimentele din Ungaria ºi condamnã acþiunea provocatoare a contrarevoluþionarilor ºi poziþia þãrilor imperialiste, care cautã prin toate formele sã se amestece în treburile interne ale Ungariei, comenteazã cã pe baza tratatului de la Varºovia aceastã problemã internã aparþine poporului maghiar ºi þãrilor semnatare ale acestui tratat. Cetãþenii au luat cu bucurie poziþia oamenilor muncii care luptã în mod hotãrât pentru restabilirea vieþii normale ºi sporirea producþiei cât mai urgente în Ungaria, totodatã aºteaptã lichidarea ultimelor rãmãºiþe ale contrarevoluþionarilor, care cautã sã provoace dezordine în rândul populaþiei paºnice. Mai sunt unele elemente duºmãnoase care cautã sã lanseze diferite zvonuri împotriva comuniºtilor, armatei sovietice ºi altele. Exemplu, în raionul Dej, în satul Zalha, Mureºan Ioan fost condamnat pe 7 ani, a dus agitaþie în masã spunând cã comuniºtii vor fi spânzuraþi, cã a trecut vremea lor. În raionul Jibou, comuna Surduc, minerii din satul Cristolel discutã dacã în Ungaria s-a desfiinþat sistemul de colectare, trebuie sã fie desfiinþat ºi la noi. La adresa URSS ºi armatei sale au dus diferite calomnii, de ce nu pleacã armata sovieticã din toate þãrile de democraþie popularã, cã militarii sovietici au aruncat muncitorii de pe etajele clãdirilor din Budapesta. Numitul Rece, fost încasator la Sfatul Popular Someº-Odorhei, tot din raionul Jibou, a declarat membrilor de partid ºi preºedintelui GAC din aceastã comunã cã urmeazã sã devinã el primar în comunã ºi vor fi împuºcaþi ºi spânzuraþi toþi comuniºtii ºi alþi oameni cu funcþii de rãspundere în prezent. Paul Augustin, fost preot ºi reprezentant al PN Þãrãnist în plasa Ileanda în 1946, cu toate cã nu este preot în prezent, sub pretextul cã þine slujbã cu ei a adunat elementele duºmãnoase cu care a discutat ce au de fãcut mai departe împotriva regimului nostru democrat popular. Asemenea adunãri s-au þinut ºi cu elemente duºmãnoase de la comuna Lozna ºi altele. Organele competente au luat mãsuri împotriva lor. Rusu Cornelia, directoare la ºcoala de 7 ani din Surduc, a spus în faþa corpului didactic cã nu plãteºte nici o cotizaþie de partid, deoarece nu vrea s-o pãþeascã ca comuniºtii din Ungaria. Tot din Surduc, felcera Cozma a dus o agitaþie împotriva regimului nostru. În Huedin, Gligan Oniþa, laborantã la Baza de Recepþie, a spus cetãþenilor care erau cu cote la bazã, sã nu mai aducã cotã, cã nici în Ungaria nu se mai dã. În oraºul Turda, la data de 13 noiembrie a.c., a fost omorât un locotenent major cu numele de Bradea Ioan, din unitatea militarã nr. 04174 oraºul Turda, de cãtre sergentul Duroº Nicolae din unitatea militarã nr. 03585 Carata; criminalul a fost identificat ºi arestat, motivul crimei nu se cunoaºte, este în curs de cercetare de cãtre organele în drept.

229

În general, aprovizionarea oamenilor muncii s-a îmbunãtãþit, totuºi în unele raioane lipsesc unele produse, ca: zahãr, orez, paste fãinoase, încãlþãminte cu talpã de piele etc. Muncitorii de la Salina Ocna Dej au pregãtit 30 tone sare, care va fi trimisã populaþiei din Ungaria. Instructor cu Informarea de Partid Kabari Adalbert

Cluj, la 14 noiembrie 1956

(Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 76/1956, f.261-262)

30 Partidul Muncitoresc Român Comitetul Regional Cluj PROCES-VERBAL nr. 15 încheiat în ºedinþa de Secretariat din ziua de 19.XI.1956 Prezenþi: Tov. Vaida Vasile, Bota Nicolae, Soporeanu Alexandru[1], Lupºa Gavrilã, Tompa ªtefan[2]. S-a hotãrât ca ºedinþa de birou din ziua de 21 sã se þinã în ziua de vineri, 23.XI, ora 7 dimineaþa. S-a hotãrât ca membrii Biroului Regional sã fie repartizaþi pe raioane pentru ºedinþele de activ. S-a hotãrât sã se facã o verificare a compoziþiei sociale a studenþilor de la Universitatea „Bolyai” ºi IMF. Consfãtuire cu conducerea Universitãþii „Bolyai”. Tov. Vaida Vasile: În ziua de 22 septembrie a venit tov. Fazekas cu mai mulþi tov. de la Comitetul Central. S-au gãsit lipsuri ºi s-au luat mãsuri de îndreptare a lor. S-a stat de vorbã cu mulþi tovarãºi, gãsindu-se cea mai mare înþelegere. Imediat dupã începerea evenimentelor din Ungaria s-a organizat o muncã susþinutã de la om la om. Munca nu a fost uºoarã, deoarece erau ameninþãri de manifestaþii. La prelucrarea circulãrilor Comitetului Central au fost unele greutãþi. Dacã atunci au fost o serie de ºovãieli, când s-a prelucrat telegrama au pus-o cu toatã hotãrârea. La propunerea tov. s-a þinut o ºedinþã cu biroul org. de bazã de la „Bolyai”, unde s-a stabilit o adunare cu studenþii. La aceastã adunare, tov. Miron Constantinescu a clarificat bine toate problemele. Dupã toate acestea, nu mai putem spune cã studenþii n-au avut ocazie sã se lãmureascã. Totuºi, unele elemente studenþeºti au o serie de manifestãri duºmãnoase. Astfel a fost cazul de la cimitir[3], purtarea doliului, jignirea unor profesori în timpul orelor etc. Dupã toate acestea au apãrut platforme studenþeºti. S-a stat de vorbã cu tovarãºii ca unele din aceste elemente duºmãnoase sã fie exmatriculate. Tot ceea ce s-a putut face, s-a fãcut. Manifestele gãsite la unul din studenþi sunt direct duºmãnoase, împotriva partidului. Tov. Bányai L.: Trebuie sã deosebim pe anumite elemente ºi studenþii care au lucrat la platformã. Trebuie sã facem un discernãmânt între oamenii neliniºtiþi dar binevoitori, care au fost atraºi ºi între duºmani. Sã vedem pe ceilalþi 2 studenþi, sã nu mergem pe linia sã-i luãm pe toþi care au lucrat la platformã drept duºmani. Chiar unii dintre profesori, ca Csehi ºi Iordache, au fost de acord cu unele din aceste probleme. Tov. Vaida Vasile: Au fost unele manifestãri nesãnãtoase în legãturã cu evenimentele din Ungaria, astfel a fost cazul tov. Luk Fr. Sunt de asemenea o serie de 230

manifestãri duºmãnoase la Sfat ºi în alte pãrþi, pe care trebuie sã le vedem. Preocuparea pentru conferinþa orãºeneascã de partid a fost necorespunzãtoare, fãrã nici un tablou, trebuie sã vedem cine a fãcut pavoazarea. Trebuie sã vedem cum s-a întâmplat acest lucru. Tov. Bota Nicolae: La tov. Luk se simte de la un timp încoace o delãsare. Tov. Vaida Vasile: Tovarãºii la care s-au manifestat anumite influenþe trebuie sã-i chemãm în faþa Biroului Regional. Trebuie sã întãrim mai mult metoda de a ne consulta, pentru cã altfel putem face greºeli. Trebuie sã ne ocupãm foarte serios de Conferinþa Regionalã, pentru a o pregãti cât se poate de bine. S-a hotãrât ca ºedinþa din 12.XII sã nu se mai þinã. Se hotãrãºte ca tov. Bermiþki ºi tov. Ferenczi sã treacã ca instructori la Secþia Agrarã. Se hotãrãºte ca tov. Hidiºan sã fie numit organizator la GAS Bãdeni. Secretar [indescifrabil] (Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 12/1956, f.66-67) [1] Alexandru Soporeanu va deveni în 1957 secretar al Comitetului Regional de Partid Cluj. [2] István Tompa (1924-1996), activist UTC între 1944-1946, absolvent al unei ºcoli de studii economice (1949), numit în 1956 secretar al Comitetului Regional PCR Cluj (pânã în 1961). Ulterior devine directorul Fabricii „Libertatea” ºi al Direcþiei Comerciale Judeþene Cluj, retrãgându-se din activitate în 1984. Este totodatã autorul mai multor volume de prozã: A másik arcvonal [Celãlalt front] (1959), Az elfelejtett ember [Omul uitat] (1962), A mindennapi kenyér [Pâinea cea de toate zilele] (1967), Három Demeter [Cei trei Demeter] (1973), Záróra elõtt [Înainte de închidere] (1989) º.a. [3] La 1 noiembrie, de „Iluminaþie”, câþiva tineri intelectuali maghiari s-au întâlnit în cimitirul central, omagiind victimele revoluþiei din Budapesta. Trei dintre aceºtia – Gyula Dávid, Géza Páskándi ºi Ferenc Bartis – au fost arestaþi ºi condamnaþi la ºapte ani închisoare. Asupra acestui moment, dar ºi în general, vezi: Gyula Dávid, Az 1956-os forradalom és a romániai magyarság [Revoluþia din 1956 ºi maghiarii din România], în „A Hét”, XXII, 1991, nr. 32, p.3; idem, 1956 Erdélyben és ami utána következett [1956 în Transilvania ºi ceea ce a urmat], în „Korunk”, VII, 1996, nr. 10, p.30-40; Mária Gál, Az erdélyi ötvenhat hátterérõl és következményeirõl [1956 în Transilvania ºi consecinþele lui], în „Korunk”, VII, 1996, nr. 10, p.113-120; precum ºi interviul acordat de Gyula Dávid, Az erdélyi 1956-os per [Acþiunea penalã în Ardeal în 1956], I-II, în „A Hét”, Bukarest, XXXI, 2001, nr. 39, 40 ºi 41.

31 Partidul Muncitoresc Român Comitetul Regional Cluj NOTÃ INFORMATIVÃ privind mitingul de protest al studenþilor din Oraºul Cluj împotriva provocãrilor oficinelor propagandei imperialiste În ziua de 19 noiembrie, dupã amiazã, în sala mare a Casei Universitarilor, a avut loc mitingul de protest al studenþilor împotriva provocãrilor ºi calomniilor aduse la adresa þãrii noastre de oficine imperialiste. La miting au participat peste 900 persoane, studenþi ºi cadre didactice din învãþãmântul superior. 231

Din prezidiu au fãcut parte: academician profesor universitar Aurel Moga, rector IMF[1]; profesor universitar Bányai Ladislau, rector Universitatea „Bolyai”; Gheorghe Petriceanu, preºedintele comisiei de organizare a Asociaþiilor Studenþeºti din oraºul Cluj; Emil Jianu, membru în comitetul organizatoric pe þarã a Asociaþiilor Studenþeºti; Gheorghean Marcaº, împuternicitul Asociaþiei Studenþeºti de la Institutul Politehnic; Farkas Ana, membrã în comitetul de organizare a Asociaþiei Studenþeºti din oraºul Cluj; Liviu Roºca, preºedintele consiliului Asociaþiilor Studenþeºti de la Facultatea de ºtiinþe juridice de pe lângã Univ. „Victor Babeº”; Solomon Béla, membru în Biroul Comit. Orãºenesc UTM; Ági ªtefan, student la Conservatorul „Gheorghe Dima”. Mitingul a fost deschis de tov. Emil Jianu, dupã care au luat cuvântul tovarãºii care în cuvântãrile lor au înfierat calomniile ºi provocãrile aduse la adresa þãrii noastre de cãtre propaganda þãrilor imperialiste, luându-ºi în acelaºi timp angajamente de a munci ºi învãþa mai mult ºi mai bine. Iatã de pildã ce a spus printre altele tovarãºul Gheorghe Petriceanu: „Unele agenþii de presã, ca France Presse, Associated Press, United Press, unele ziare cu pretenþii de «seriozitate» ca «Aurore», «Figaro», «Daily Mail», «Daily Telegraph», au lansat o serie de minciuni gogonate lipsite de cel mai elementar bun simþ, potrivit cãrora studenþii din Cluj ºi din alte centre universitare ar fi fãcut demonstraþii de stradã, cu prilejul cãrora ar fi avut loc ciocniri sângeroase între studenþi ºi poliþie”. „Un rol important în rãspândirea acestor minciuni deºãnþate l-a avut ºi-l are postul de radio «Europa Liberã», care în emisiunile sale s-a dedat la cele mai mârºave calomnii ºi atacuri duºmãnoase la adresa regimului nostru democratpopular. La asemenea calomnii ºi atacuri duºmãnoase s-au dedat în emisiunile lor ºi alte posturi de radio, cum sunt posturile «Vocea Americii», Madrid, Roma, Londra, Paris ºi altele. Prin aceste minciuni ºi calomnii imperialiºtii vor sã abatã atenþia opiniei publice mondiale de la agresiunea lor împotriva Egiptului. Imperialiºtilor le este necesarã aceastã perdea de calomnii pentru a-ºi ascunde adevãrata lor faþã. Ne-am adunat aici ca sã protestãm împotriva acestor calomnii imperialiste. Noi, studenþii din oraºul Cluj, prin atitudinea noastrã, prin faptele noastre vom da rãspunsul cuvenit calomniatorilor”. Bíró Rozalia, studentã anul IV istorie a Univ. „Bolyai”, a spus printre altele: „Am luat cunoºtinþã cu adâncã indignare despre calomniile rãspândite de oficinele imperialiste. Aceste calomnii urmãresc sã semene discordie în rândurile studenþilor români ºi maghiari, pentru a ne slãbi rândurile. Rãspuns la aceste calomnii este lupta noastrã comunã, unitã a românilor ºi maghiarilor, pentru înflorirea scumpei noastre patrii. Preocuparea noastrã este învãþãtura. Apropierea sesiunii de examene constituite pentru noi un îndemn de a învãþa cu ºi mai multã conºtiinciozitate, achitându-ne cu cinste de sarcinile ce ne revin”. Tovarãºul Virgil Câmpeanu, prorector la Universitatea „Victor Babeº”[2], a spus printre altele: „Toþi oamenii cinstiþi din þara noastrã sunt profund indignaþi de manevrele imperialiºtilor, atât de pãgubitoare pentru desfãºurarea în bune condiþiuni a relaþiilor internaþionale. Afirmaþiile calomnioase de tipul celor difuzate de postul de radio «Europa Liberã» sunt în acelaºi timp ºi grave încãlcãri ale principiilor fundamentale care sunt la baza Cartei ONU. Tocmai pentru aceea, cadre didactice, studenþi ºi întregul personal al Universitãþii «Victor Babeº» protestãm cu vehemenþã împotriva acestor calomnii ºi cerem ca prin Organizaþia Naþiunilor Unite sã fie interzisã funcþionarea unor astfel de posturi de radio, cum este oficina fascistã «Europa Liberã»”. 232

În continuare, ceilalþi vorbitori ºi-au exprimat profunda indignare faþã de calomniile aduse la adresa þãrii noastre ºi la adresa studenþilor, mai ales, printre care se enumerã ºi studenþii din centrul universitar Cluj. La sfârºit a fost cititã o moþiune de protest a cãrui text este publicat ºi în presa localã. Atmosfera la miting a fost sãnãtoasã, cuvântãrile au fost primite de cãtre participanþi cu multã cãldurã ºi aplauze îndelungate. Menþionãm cã acest miting a fost organizat de cãtre organizaþiile de UTM din facultãþi, asociaþiile studenþeºti, sub directa îndrumare a organizaþiilor de partid ºi a Comitetului Orãºenesc de Partid. Cluj, la 21.XI.1956 Prim-secretar [indescifrabil]

Instructor cu Informarea de Partid Kabari Adalbert

ªeful Secþiei Organelor de Partid [indescifrabil] (Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 76/1956, f.267-268) [1] Aurel Moga (1903-1977), medic, absolvent al Universitãþii din Cluj în 1926, profesor la Institutul de medicinã ºi farmacie din localitate din 1948, ca succesor al lui I. Haþieganu, ºi rector (1950-1966). Între 1966-1974 a fost ministru al Sãnãtãþii, transferîndu-se totodatã la IMF Bucureºti. Din 2 iulie 1955 a fost membru titular al Academiei Române. [2] Virgil Câmpeanu (n. 1915), absolvent ºi apoi profesor al Facultãþii de drept din Cluj, decan al acesteia între 1959-1964 ºi prorector al Universitãþii între 1956-1959.

32 Sursa: „Homo” La întâlnire a participat lt. maj. Páll Francisc Întâlnirea a avut loc în ziua de 11 dec. 1956, orele 12 în casa nr. 6

NOTÃ INFORMATIVÃ 11 dec. 1956 Pollák Edmund, redactor la Editura ªtiinþificã, dom. str. Paris 12 [Cluj], povesteºte cã a vorbit cu un ziarist din RPU, anume Kurti, care în cursul evenimentelor din Budapesta (de la 23 oct. încoace) nu se afla în RPU, ci în RPR. Numitul a fost redactor la „Szabad Nép” ºi abia de curând s-a înapoiat în RPU. Pollák a fost adânc surprins ºi scandalizat în ce mãsurã acest ziarist al fostului organ central al partidului din RPU este antisovietic. Kurti ar fi expus cã Sovietele sunt de vinã pentru toate: pentru Cortina de fier, pentru tensiunea internaþionalã, cã totdeauna Sovietele au fost acelea care s-au înarmat, inteþind prin aceasta goana înarmãrilor, cã ele au dus o politicã de a impune prin forþã socialismul [în] celorlalte þãri etc, etc. Pollák a fost adânc uimit cum puteau sã vadã masele din RPU aceste probleme, dacã un redactor de la „Szabad Nép”, care nici nu a putut fi in233

fluenþat la faþa locului de evenimente, aºa priveºte problemele. P. a tras concluzia cã elementele similare ca Kurti sunt nu împotriva Sovietelor, dupã cum o recunosc, ci împotriva socialismului însuºi. Pictorul Kovács Zoltán[1] povesteºte cã socrul sãu, scriitorul Kós Károly[2], care împreunã cu soþia a fost la Budapesta când au fost evenimentele cele mai sângeroase, a fost încântat de optimismul care domnea, de ordinea ce stãpânea, de copiii de 12 ani care luptau cu armele. Kós a tras concluzia cã cu toate sacrificiile ºi greutãþile, întreg poporul maghiar se încrede în victorie. El considerã miºcarea ca fiind democraticã. În genere, se pare cã cei veniþi de la Budapesta, din RPU, în mãsura în care ei vorbesc despre cele vãzute, sunt prinºi ºi ei în vâltoare. Numai despre soþia medicului Kiss Árpád am auzit cã ar fi afirmat cã cine nu a fost nebun pânã în prezent la Budapesta, de acum desigur are sã fie. De când guvernul Kádár a inaugurat o politicã mai hotãrâtã împotriva greviºtilor ºi diferitelor bisericuþe contrarevoluþionare, anumite persoane, care pânã atunci discutau foarte mult despre evenimentele din RPU, nu mai discutã – cel puþin pe faþã. Astfel, se observã tãcerea lui Tóth Samuil (str. Muzeului nr. 10), a lui Benkõ Samu, cercetãtor la Inst. de istorie al Academiei RPR, Filiala Cluj[3]. Dr. Röszler Victor, redactor (str. [Deák] Ferenc nr. 2), este de pãrere cã cu mijloacele la care se recurge în RPU nu se poate pacifica poporul ºi cã este de deplâns, cãci se recurge tot la metodele vechi, deºi se vede cã poporul nu vrea sã înghitã aceste metode. El spune cã în RPU factorul naþional a luat-o înainte faþã de factorul de clasã ºi cã în prezent chiar ºi clasa muncitoare de acolo are mai mult interes pentru factorul naþional decât pentru cel de clasã. ªi Tito ar fi spus cã existã momente în viaþa unui popor când factorul naþional este mai tare, mai cuprinzãtor, decât cel de clasã. R. mai spune cã nici nu bãnuiesc în ce mãsurã evenimentele din RPU au repercusiuni asupra populaþiei maghiare din RPR, care fierbe. Prof. Gáll Ernõ, care organizeazã acum ca viitor redactor ºef revista „Korunk”, povesteºte cã conf. Imreh ªtefan de la Universitatea „Bolyai”[4] ºi Benkõ Samu de la Institutul de Istorie Cluj, care au fost solicitaþi sã accepte 1/2 normã la revistã, au refuzat. Pãrerea subsemnatului în legãturã cu aceasta: întrucât este o onoare destul de mare ca cineva sã fie solicitat sã facã parte din redacþia unei reviste ideologice cum va fi „Korunk”, ºi pe deasupra Imreh mai este ºi membru de partid, sunt de pãrere cã numiþii nu vor acuma sã se angajeze cu un ziar care desigur va fi pe linie, poate într-un fel nu sã se compromitã. Sunt sigur cã acum 3 luni ambii ar fi acceptat cu mândrie. În legãturã cu evenimentele din Orientul Apropiat (Suez etc), Zinger Francisc povesteºte (str. Iaºilor 28) cã Nasser a arestat ºi trimis în lagãr câteva mii de evrei din Egipt, iar pe ceilalþi i-ar fi expulzat, confiscându-le toatã averea ºi permiþându-le sã ducã cu sine numai ceea ce au asupra lor, plus 20 lire fiecare. Nasser în felul acesta ar fi pus mâna pe cca. 100 milioane de dolari din averile confiscate de la evreii din Egipt. Zinger a mai spus, destul de abãtut, cã Israelul se va retrage ºi din zona de la Gaza, deºi aceastã fâºie face parte din propriul teritoriu al Israelului. Sursa: Homo (Arh.St.Cluj, Inspectoratul de Poliþie Cluj, inv. 399, dos. 494/1948, nepag.)

234

[1] Zoltán Kovács (1913-1999), membru al ªcolii libere de arte plastice din Baia Mare între 1932-1933, apoi studii de picturã la Budapesta (1937-1942). A debutat la Salonul oficial din 1946, în 1964 devenind Maestru emerit al artei. [2] Károly Kós (1883-1977), absolvent al facultãþii de arhitecturã din Budapesta, redactor al revistei „Erdélyi Helikon” în perioada interbelicã. În 1944 a fost preºedinte la „Magyar Dolgozók Szövetsége”. Dupã 1945, profesor la Institutul de Arhitecturã din Cluj, deputat în Marea Adunare Naþionalã (1946-1948), redactor responsabil al revistei „Világosság” ºi preºedinte la „Romániai Magyar Képzõmûvészek Szövetsége” (1946-1948). Asupra lui vezi Lajos Kántor, Erõs, sorsszerû parancs [Porunca timpului ºi a destinului], în „Korunk”, I, 1990, nr. 3, p.294304, ºi fragmentul memorialistic publicat în „Korunk”, nr. cit., p.305-314. [3] Samu Benkõ (n. 1928), absolvent al Universitãþii din Cluj, apoi preparator ºi asistent aici între 1949-1952. În 1953 devine cercetãtor la Institutul de Istorie ºi Arheologie din Cluj, iar în 1990 aste ales membru extern al Academiei Ungare de ªtiinþe. A fost preocupat îndeosebi de istoria culturii ardelene în epoca modernã, publicând o serie de lucrãri valoroase, precum: Kemény Zsigmond naplója [Jurnalul lui Zsigmond Kemény] (1966), Bolyai János vallomásai [Confesiunile lui János Bolyai] (1968), Sorsformáló értelem. Mûvelõdéstõrténeti dolgozatok [Raþiunea existenþei. Studii de istoria culturii] (1971), A helyzettudat változásai [Schimbãrile conºtiinþei de situaþie] (1977), Permanenþã ºi devenire (1984), Kós Károly. Életrajz [Károly Kós. Biografie] (1991), Nagy Géza, a litterátor és mûvelõdésünk mindenese [Géza Nagy scriitorul ºi personificarea culturii noastre] (1991), Újrakezdések (1990-1995) [Noi începuturi] (1995) º.a. [4] István Imreh (1919-2003), absolvent al Universitãþii din Cluj (1944), cercetãtor la Institutul de Istorie ºi Arheologie (1949-1954), director al „Muzeului Ardelean” (1950-1953) ºi conferenþiar la Facultatea de istorie de aici (1948-1983). În 1990 a fost ales membru extern al Academiei Ungare de ªtiinþe. Autor al unor lucrãri precum Majorsági gazdálkodás a Székelyföldön a feudalizmus bomlásának idején [Gospodãria alodialã în Secuime în perioada destrãmãrii feudalismului] (1956), A rendtartó székely falu [Organizarea satului secuiesc] (1973), Erdélyi hétköznapok [Cotidianul în Ardeal] (1979), Viaþa cotidianã la secui (1982), Erdélyi eleink emlékezete 1550-1850 [Amintirea înaintaºilor noºtri ardeleni] (1999) º.a.

33 Partidul Muncitoresc Român Comitetul Regional Cluj NOTÃ TELEFONICÃ Atmosfera în rândul populaþiei este bunã, oamenii muncii discutã ºi apreciazã în mod just mãsurile luate pentru normalizarea ºi întãrirea orânduirii democrat-populare în Ungaria, totuºi sunt unele persoane chiar din rândul muncitorilor cu nivel scãzut, fãrã orientare politicã, care ascultã posturile de radio strãine, ca: „Europa Liberã”, „Vocea Americii” etc. Aceºti oameni au o atitudine duºmãnoasã faþã de guvernul din Ungaria ºi al Uniunii Sovietice. Exemp., Kiss Elisabeta, casnicã, soþia profesorului Gufard, pensionar, ºi soþia lui Ungvári, casnicã, bãrbatul ei este în prezent salariat la Trustul Cãrnii din Cluj ºi mulþi alþii care în aceastã perioadã s-au manifestat deschis ºi au arãtat adevãrata lor atitudine ºovinã ºi duºmãnoasã. Astfel de exemple sunt ºi în raionul Turda, unde numitul Kosa ªtefan, UMT-ist, împuternicitul comunal cu colectãrile din Tureni, s-a exprimat cã vrea sã bea sânge român, iar la Sfat flutura prin faþa salariaþilor români un tricolor maghiar, spunând cã „în curând o sã-l vedeþi aici acest tricolor”. Acest împuternicit a mers ºi în comuna Miceºti, unde s-a prezentat ca organ al Securitãþii ºi a arestat pe colectorul

235

German Gavrilã împreunã cu cetãþeanul Trif Vasile, fãrã sã aibã acest drept; organul competent a luat mãsuri împotriva acestui individ. Acþiunea de ajutorare a poporului maghiar continuã. Pânã în prezent s-au depus la CEC – 178.460 lei pe întreaga regiune ºi s-au adunat la bazele de recepþie 15.275 kg de diferite produse agro-alimentare. Aprovizionarea populaþiei s-a îmbunãtãþit, se distribuie orez, paste fãinoase, zahãr, este încontinuu ºi în suficientã cantitate, însã calitatea pâinii nu este corespunzãtoare. Sunt defecþiuni în cunoaºterea nevoilor de consum, în repartizarea justã a mãrfurilor între centru ºi cartierele muncitoreºti. Aprovizionarea magazinelor se face uneori neritmic, din care cauzã se formeazã cozi ºi se dau ocazii speculanþilor sã facã stocuri la produse din diferite produse pe care ei le vând pe piaþa neorganizatã gospodinelor cu un preþ ridicat. Pe lângã aceasta, speculanþii lanseazã diferite zvonuri, cã nu se vor mai gãsi din acele produse ca: orez, paste fãinoase, pe care ei le-au stocat ºi le vând cu preþ de speculã. La aceasta contribuie ºi vânzãtorii, care lasã sã cumpere aceºti speculanþi atât cât vor ºi nu-i demascã în faþa consumatorilor. Instructor cu Informarea de Partid Balogh A.

Cluj, la 14.XII.1956

(Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 76/1956, f.277-268)

34 Partidul Muncitoresc Român Comitetul Regional Cluj NOTÃ INFORMATIVÃ În legãturã cu unele cazuri de bãtaie din satul Odverem, comuna Beþa. Satul Odverem are 106 familii, din care numai 3 familii sunt maghiare, restul populaþiei este românã. Familia Bartha a apãrut aici pe fosta moºie Horváth Pavel. În prezent, Bartha ªtefan, de 40 de ani, are 2 copii sub 14 ani, este preºedintele GAC Odverem. În satul Odverem a fost un mare cuib de legionari ºi elemente naþionaliste care au propagat în populaþie otrava naþionalistã ºi ºovinã. În ziua de 19.XI, preºedintele GAC Odverem a fost la Aiud pentru a preda 30 oi ca echivalenþa muncii SMT. Întors spre acasã, în satul Bãgãu s-a interesat dacã carele GAC se gãseau aici cu lucernã, la treierat, au plecat acasã, gãsindu-le încã la batozã. Înainte de a pleca spre acasã a consumat câteva kg de vin cu toþi care se gãseau la treierat, dupã care a plecat spre Odverem. În drum spre acasã, preºedintele GAC, Bartha, se afla într-un car cu colectiviºtii Strãjan Viorel de 24 ani ºi Oniþã Emil de 19 ani. Într-un moment dat, între hotarul cu Lopadea Nouã, Strãjan Viorel a aruncat peste cap din car pe Bartha ºi i-a dat cu furca în cap spunând: „Du-te ºi comandã în þara ungureascã”, lovindu-l cu furca mereu, spunând cã îl omoarã ºi-l aruncã sub un pod ce era în apropiere. Prin întuneric, Bartha a reuºit sã se strecoare cumva, sã scape de lovituri, mai ales cã s-a rupt furca ºi cãutau pe la car un obiect cu care sã dea sã-l omoare, ast236

fel cã a reuºit noaptea sã ajungã acasã zdrobit ºi plin de sânge, iar a doua zi a fost internat în spital, unde a stat 8 zile, dupã care n-a mai mers la GAC, deoarece a fost ameninþat cã tot îl omoarã. În ziua de 11.XII, Bartha cu soþia au plecat în comuna vecinã, Lopadea Nouã, la socri, unde au înserat ºi fiindu-le fricã sã meargã noaptea acasã au fost însoþiþi de fraþii soþiei, Popp Iosif de 30 ani ºi Popp Gheorghe de 27 ani, ambii cãsãtoriþi, au câte 1 copil. Ajungând în Odverem au consumat o oarecare bãuturã, dupã care s-au reîntors spre acasã. Însã au fost urmãriþi ºi alungaþi de circa 10-12 cetãþeni din Odverem, cu securi, furci ºi pari, printre care ºi Strãjan Viorel ºi Oniþã Emil. Fiind noapte ºi peste câmp, Popp Gheorghe a cãzut iar pânã fratele sãu a cãutat sã-l ajute au fost ajunºi de fugari ºi atacaþi. Pe Popp Gheorghe l-au zdrobit grav cu securea ºi ce aveau la îndemânã, iar Popp Iosif a reuºit sã fugã. Crezându-se cã cel atacat este mort, a fost lãsat în câmp, de unde a fost ridicat de cãtre rude ºi se gãseºte în spital în stare gravã. Biroul Raional a îndrumat organele de Miliþie ºi Procuraturã încã de la primul caz sã ia mãsuri de cercetare, însã s-a mers cu prea multã uºurinþã peste problemã, fapt ce a dus la al doilea caz, ºi nici acum nu se acþioneazã destul de serios. Preºedintele GAC, Bartha, nu îndrãzneºte sã mai stea acasã noaptea, soþia îi este în Lopadea la pãrinþi, copiii în Odverem ºi a cerut sã fie ajutat sã iasã din acest sat fiindcã i s-a promis cã-i aruncã petrol ºi dã foc casei, sau tot îl omoarã. Este necesar ca organele competente sã analizeze temeinic situaþia creatã în acest sat, fiindcã în dosul acestei probleme se ascunde o acþiune duºmãnoasã de a da sub orice formã lovituri de destrãmare a GAC ºi de a aþâþa ura între români ºi maghiari. Instructor cu Informarea de Partid Balogh A.

Cluj, la 17 dec. 1956

(Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 76/1956, f.286-287)

35 [Referate pe marginea unor membri PCR] I Partidul Muncitoresc Român Comitetul Regional Cluj Colegiul de Partid REFERAT Riebel Emil. Nãscut la 10.I.1917 la Budapesta. Originea socialã: mic burghez (comerciant). Naþionalitatea maghiarã. Are 7 clase primare. Ocupaþia de bazã: comerciant. Membru de partid din anul 1947. În prezent lucreazã la Serviciul de Aprovizionare a muncitorilor, Ministerul Silviculturii, Reg. Cluj A fost exclus din partid de cãtre org. de pazã IPEIL Poeni la 1 septembrie 1952 ºi confirmatã excluderea de biroul Comitetului Raional de Partid Huedin la data de 8 septembrie 1952 pentru urmãtoarele motive: 237

1. În trecut a fost conducãtor în Partidul fascist „Crucea sãgeþii” (Nyilas Párt), fapt pe care l-a ascuns în faþa partidului. Riebel Emil, în memoriul sãu trimis CC al PMR Bucureºti din anul 1953, a recunoscut cã a fost membru în partidul „Nyilas” ºi a cerut verificarea excluderii sale din PMR, deoarece nu a fost prezent la discutarea cazului sãu de cãtre org. de bazã (fila 5). La cercetarea cazului s-au stabilit urmãtoarele: Riebel Emil a terminat ºcoala elementarã în 1930, apoi a fost ucenic comerciant timp de 3 ani, în oraºul Orãºtie. Din anul 1934 a lucrat la diferite întreprinderi particulare din Cluj pânã în 1939, când a fost încorporat la Reg. 37 Vânãtori de munte din Abrud de unde, dupã dictatul de la Viena, a venit la Cluj ºi a stat la pãrinþi timp de un an, fãrã sã fi fost angajat undeva. Din toamna anului 1941 a lucrat ca vânzãtor la magazinul firma „Paºcu” din Cluj, iar din 1943 s-a ocupat cu creºterea iepurilor agora. În 1945 s-a mutat din Cluj ºi a fost gestionar la cooperativa de consum în comuna Hãºdate jud. Turda, apoi din 1947 în com. Ciºfalãu jud. Sãlaj pânã în anul 1949, când a fost arestat timp de ... luni, fiind acuzat cu delapidãri în gestiunea de bani ºi mãrfuri ale cooperativei. În urma acesteia s-a angajat la IPEIL din Poieni, unde un timp a lucrat ca lãcãtuº, apoi din 1951 ca gestionar al cantinei acestei întreprinderi. În anul 1953 a fost transferat la Serviciul Aprovizionãrii muncitorilor al Ministerului Silviculturii, Direcþia Teritorialã Cluj, unde lucreazã ºi în prezent în calitate de magazioner central. La locul de muncã este cunoscut ca un element cinstit ºi sârguincios (vezi caracterizarea fila 26). Riebel Emil, în legãturã cu trecutul sãu politic, recunoaºte cã din anul 1941 pânã în martie 1942 a fost membru în Partidul fascist „Crucea cu sãgeþi” (Nyilas Párt), organizaþia Cluj, a posedat carnet, a plãtit cotizaþia ºi a luat parte la mai multe adunãri szallaºiste þinute de conducãtorii acestui partid veniþi din alte regiuni. De asemenea, a recunoscut cã în anii 1945, precum ºi în 1952, a fost arestat pe timp de câte 2-3 luni pentru cercetarea activitãþii lui fasciste din trecut, fapte pe care el le-a ascuns pânã la excluderea lui din PMR (vezi declaraþia lui fila 1, 15 ºi referinþele 17). Ca membru în PCR, apoi în PMR, un timp a luat parte la ºedinþele de partid, fãrã sã fi depus activitate deosebitã, sau a fi avut ceva funcþie în cadrul org. de bazã, iar dupã excluderea lui din PMR nu a depus nici o activitate obºteascã pânã în anul 1955 de când este responsabil de grupã sindicalã (proces verbal în discuþie fila 2). Din materialul documentar reiese cã a fost propagandistul ºi curierul partidului nyilasist, însã el nu recunoaºte aceastã acuzaþie. Întrucât motivul de excludere este întemeiat, propunem Biroului Comitetului Regional de Partid sã confirme excluderea de la Partid a lui Riebel Emil. Colegiul de Partid [indescifrabil]

Cluj, la 12 iulie 1956

238

II Partidul Muncitoresc Român Comitetul Regional Cluj Colegiul de Partid REFERAT Turoczi Ioan: Nãscut la 31 decembrie 1896 la Turda, regiunea Cluj. Originea socialã: muncitor agricol. Naþionalitatea: maghiarã. Are 4 clase primare. Profesia: pantofar. În prezent lucreazã la cooperativa de încãlþãminte „Solidaritatea” din Cluj. La 5 noiembrie 1949 a fost exclus din partid de Subcomisia de verificare nr. 22 din Cluj, pentru urmãtoarele motive: În trecut, având legãturã cu miºcarea muncitoreascã, a devenit informatorul Siguranþei. Dupã eliberarea þãrii s-a manifestat nemulþumit faþã de salar ºi situaþia lui avutã. Turoczi Ioan, în memoriul sãu adresat la 14 martie 1955, cere recercetarea cazului sãu, întrucât nu corespund motivele de excludere. La cercetarea cazului s-au stabilit urmãtoarele: În 1907, fiind orfan de mamã, a fost dus la Budapesta, unde a absolvit cele 4 clase primare, apoi s-a angajat ucenic pantofar, din 1911-1914 a lucrat ca calfã. În 1914, la vârsta de 18 ani, a fost încorporat în armata austro-ungarã la Reg. 34 artilerie. În 1915 a fost lãsat la vatrã ºi încã în acelaºi an s-a reîntors în România, stabilindu-se la Turda (perioadã neverificatã). Dupã reîntoarcerea lui acasã a lucrat la diferite munci ocazionale pânã în 1920, când s-a angajat în profesie la fabrica de încãlþãminte „Fenkel”. Tot în acel an a devenit membru în sindicatul pielarilor. Ca sindicalist a participat la ºedinþe ºi a luat parte la greva generalã din 1920, însã a fost cam ºovãelnic. În ceea ce priveºte motivul de excludere, cã Turoczi Ioan a fost informator, este susþinut numai de o singurã referinþã datã de Komjátszegi Adalbert, care aratã cã printr-un comisar de poliþie, în prezent decedat, a aflat cã Turoczi Ioan fiind rudã cu un alt comisar de poliþie, anume Chiº Alexandru, a divulgat acestuia acþiunile ºi activitatea tovarãºilor din conducerea sindicalã, din perioada grevei generale din 1920. Komjátszegi Adalbert nu poate documenta acest fapt ºi cu alþi tovarãºi, deoarece cei indicaþi de el nu susþin faptul arãtat de el. Mai mult, stând de vorbã ºi cu fostul comisar de poliþie Chiº Alexandru, a declarat cã nu a fost niciodatã în rudenie cu Turoczi Ioan ºi nici de numele lui nu a auzit pânã în prezent (din ref. pag. 23-25, 27, 29, 30, 22, 35, 45). În 1927 a venit cu familia la Cluj, unde a lucrat la firma „Luszbam”, apoi în 1931 s-a angajat la fabrica „Dermata”, în prezent „János Herbák”, lucrând aici pânã în 1933, când a fost concediat din serviciu. Tot în acest an, prin tovarãºul Kozma Carol, a fost atras simpatizant al miºcãrii muncitoreºti, primind de la el într-un cat manifeste ilegale pentru a le împrãºtia în fabricã. De aceastã sarcinã s-a achitat bine. A mai fost atras în Ajutorul Muncitoresc ºi Ajutorul Roºu[1], unde împreunã cu soþia sa au colectat pentru deþinuþii politici, iar în unele cazuri locuinþa lor a fost folositã de partid pentru ºedinþe ilegale. La greva din 1932 de asemeni a luat parte ºi împreunã cu alþi muncitori a fost arestat preventiv timp de 3 sãptãmâni (din reg. pag. 37, 38, 34, 36). Din 1934-1940 a lucrat în profesie la mai mulþi mici patroni din Cluj. În aceastã perioadã, prin Stranski Géza, a participat la mai multe excursii unde se þineau ºedinþe ilegale ºi a lucrat pe linie de Ajutor Roºu. Însã avea o concepþie mãrginitã 239

nevãzând problemele în ansamblu, ci mai mult prin prisma greutãþilor sale (din ref. pag. 39 ºi verso). În 1940, dupã Dictatul de la Viena, s-a angajat om de serviciu la ºcoala elementarã de stat. De la aceastã datã n-a mai muncit în miºcarea ilegalã, fiind ameninþat de un spãrgãtor de grevã, care a fost bãtut de el. În septembrie 1944, în preajma eliberãrii oraºului Cluj de cãtre armata sovieticã, s-a lãsat influenþat ºi a fugit împreunã cu familia sa pânã în Ungaria (decl. lui pag. 44). Dupã câteva sãptãmâni s-a reîntors în þarã ºi a continuat munca la aceeaºi ºcoalã. În iulie 1945 a fost primit în PCR. Ca membru de partid a participat la acþiuni ºi la demonstraþii. La demonstraþia din august 1945 a fost împuºcat ºi rãnit grav de cãtre bandele reacþionare (din ref. pag. 30, 39, 41). În 1948 s-a angajat la uzinele „János Herbak”, secþia de repararea încãlþãmintelor, în munca profesionalã a muncit bine, însã manifesta nemulþumire faþã de salar, referindu-se la situaþia grea familialã a lui. Din 1951 este la cooperativa „Solidaritatea”, unde lucreazã în mod conºtiincios, este punctual ºi depune muncã de calitate. Din 1955 este fruntaº în producþie. Munci politice de la excluderea lui din partid nu desfãºoarã, fiind bolnãvicios. Având în vedere cã nu s-a dovedit întemeiat faptul cã Turoczi Ioan a fost informatorul Siguranþei ºi cã pânã în 1940 a ajutat miºcarea muncitoreascã ilegalã, Colegiul de Partid, în ºedinþa din 8 octombrie 1956, propune Biroului Comitetului Regional de Partid: infirmarea hotãrârii de excludere; sã fie reîncadrat membru de partid cu vechimea din iulie 1945, data încadrãrii lui în partid. Cluj, la 8 octombrie 1956 Membru: Mihály Serena

Colegiul de Partid

(Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dos. 172/1956, f.7-8, 15) [1] Creat în 1925, la Cluj, Ajutorul Roºu era o organizaþie ilegalã ce acorda asistenþã materialã ºi juridicã comuniºtilor arestaþi ºi familiilor acestora.

36 Magyar Népköztársaság Nagykövetsége, Bukarest Ambassade de la République Populaire Hongroise

Bukarest, 1957. január 10. Szigorúan titkos!

Tárgy: A magyarországi események romániai visszhangja. Elõadó: Kádár Kálmán A magyarországi események érezhetõen mély hatást gyakoroltak Románia lakosságára. Közrejátszottak abban, hogy november második felétõl néhány, a lakosság helyzetét megkönnyítõ intézkedés látott napvilágot. Bár a Lengyelországban történtek is befolyással voltak a romániai események alakulására, a legnagyobb hatóerejük a magyarországi eseményeknek volt. Ez fõleg 3 területen mutatkozott meg: 1) A kulturális élet területén, ezen belül is fõleg az írók körében; 2) Az egyetemisták között; 3) Az RNK magyar nemzetiségû lakossága körében. Ad. 1. A kulturális személyiségek helyzetüknél és képzettségüknél fogva részletesen képesek tájékozódni az ország határain kívül történtekrõl. Külföldi adókat 240

hallgatnak, külföldi lapokat olvasnak, és ugyanakkor sokat utaznak és érintkeznek más országok kulturális személyiségeivel. Az egyetemistáknál figyelembe kell venni azt is, hogy a nyári szünidõben több száz fõiskolai és középiskolai hallgató járt Magyarországon (és más népi demokratikus államban), ugyanakkor Magyarországról is igen sokan utaztak Romániába. Köztudomású, hogy a magyar nemzetiségû lakosság Bukarestben éppúgy, mint egész Erdély területén, állandóan hallgatja a magyar híreket, és általában járatták a magyar lapokat is. A romániai írók nagy érdeklõdést tanúsítottak a magyar írók tevékenysége iránt. Jól ismerték a magyar írókkal kapcsolatban és a magyar írók körén belül folyó vitákat, a magyar írók álláspontját a magyarországi kérdésekrõl. Az a mozgalom, amely a román írók között kezdõdött, a magyar írók tevékenységébõl merített erõt. Ismeretes, hogy Jar román író, akit bírálata miatt kizártak a pártból, az írók között nem volt elszigetelt személy, hanem a nagynevû román írók jelentõs része állt a háta mögött, akik állandóan bátorították. Ha megnézzük a Jar által felvetett problémákat, azok jellegükben erõsen hasonlítanak azokhoz, amelyeket a magyar írók vetettek fel. Bírálta az önkényt, a terrort, egyes vezetõket, és követelte a különbözõ irányzatok szabad alkalmazását az irodalomban. A Román Munkáspárt és a kormány az íróknak ezt a próbálkozását kemény kézzel felszámolta. Ad. 2. Az írók után az egyetemisták kezdtek mozgolódni. Ez az 1956-57-es iskolaév beindításának elsõ napjaiban kezdõdött. Ez azért is érdekes, mert a nyári szünidõ alatt a magyar egyetemek vendégeiként több százan voltak Magyarországon, és számos magyar egyetemista volt Romániában a csereakció keretében. Feltételezhetõ tehát, hogy a román egyetemisták mozgolódása, valamint a román és magyar egyetemisták nyári kapcsolatai között összefüggés van. A román egyetemisták közvetlenül az iskolaév megkezdése után megtartott UTM (ifjúsági szervezet) vezetõségválasztó gyûléseket használták fel követeléseik benyújtására. Ezek a követelések gazdasági és politikai jellegûek voltak, és általában jogos alappal bírtak. Kérték az egyetemisták ellátásának javítását, a protekció megszüntetését az egyetemekre történõ felvételnél és az egyetemet végzettek elhelyezésénél, a fiatal, ún. végzõs mérnökök elhelyezésének biztosítását és kezdõ fizetésük javítását. (Fiatal bányamérnökök állítólag protekció révén tudnak csak elhelyezkedni 600 lei-es fizetéssel). Az egyetemisták fellépése váratlanul érte az egyetemek vezetõségét és a pártszerveket. Igazat adtak az egyetemistáknak, és megígérték, hogy orvosolni fogják panaszaikat. Történtek is bizonyos lépések ezen a téren. Egyetemistákból bizottságokat hoztak létre a diákok ellátásának ellenõrzésére, pártvonalon pedig a fõiskolások politikai nevelésének megjavítására hívták fel a figyelmet. Ezek azonban csak kezdeti lépések voltak, és úgy látszott, hogy ennél többet egyelõre nem is szándékoznak tenni. Ezt bizonyítja az a tény is, hogy az egyetemeken késõbb megtartott gyûléseken az egyetemek központi UTM-vezetõségét választották meg, amely már nem adott helyt a panaszoknak. Az egyetemisták ezeken az értekezleteken újból felvetették követeléseiket. A párttitkárok azonban – feltehetõen felsõbb utasításra – kijelentették, hogy az ország jelenlegi gazdasági helyzete egyelõre áldozatot követel az ifjúságtól. Ad. 3. Sokkal bonyolultabb és sokrétûbb feladat megvizsgálni azt a kérdést, hogy a magyarországi események milyen visszhangra találtak az erdélyi magyarság körében, és milyen mozgalmat váltottak ki fõleg az erdélyi értelmiségiek között. Egy egész kisszámú (2-3) erdélyi magyar író egyáltalán nem értett egyet a magyarországi írókkal, a Petõfi-kör vitáival, az „Irodalmi Ujság” hangjával. Az erdélyi ma241

gyar írók zömének azonban nagyon tetszett a magyar írók fellépése, az a szabadság, amelyet a vélemények nyilvánítására engedélyeztek nálunk. Ennek következtében itt elég éles vitákra került sor, és az utóbbi, többségben lévõ írók részérõl egyre bátrabb hangú írások jelentek meg. Ebben az idõben – ha burkolt formában is, mint például az erdélyi emlékmûvek védelme – már hangot adnak az itteni magyarság panaszának. Felsõbb szervek felé felvetik, hogy kevés a magyar nyelvû írásmû. Magyar nyelvû kulturális és más színes folyóiratok kiadásának engedélyezését kérik. Ezeknek a kéréseknek fõleg az „Utunk” köré tömörült írók a szószólói. Köztudomású, hogy a kolozsvári értelmiség már hosszabb idõ óta harcol azért, hogy Kolozsvár – mint az erdélyi magyar kultúra központja – megõrizze tradícióit. Az események alakulása következtében a burkolt formát egyre inkább a nyílt fellépés váltja fel. A sajtóban olyan cikkek jelennek meg, amelyek nyíltan felvetik az erdélyi magyarságot ért sérelmeket, a nemzetiségi politika terén elkövetett hibákat. Számos magyar szülõ követeli, hogy gyermeke újból magyar közép- és felsõiskolákba járhasson. Benyújtják követeléseiket az írók, egyetemisták és tanárok is az Oktatásügyi Minisztériumhoz és a pártszervekhez. Megállapítható, hogy ez a fordulat a Pándi-cikk megjelenése és egyes magyar újságírók Erdélyben tett látogatása után következett be. A Pándi-cikk nyomán – amelyet itt titokban kézrõl kézre adtak egymásnak a magyarok – nyíltan hangoztatták aggályaikat, és az itteni magyarok is kezdtek olyan kényes kérdéseket felvetni, amelyek évek óta belülrõl marcangolták az embereket. Az erdélyi magyarság egymás között és a nyilvánosság elõtt bátrabban kezdte tárgyalni az õket ért sérelmeket. Az „Elõre” cikkeket közölt a nemzetiségi politikában elkövetett hibákról. A román párt- és kormányszervek kénytelenek voltak foglalkozni a kérdéssel. Miron Constantinescu és más vezetõk kétszer szálltak ki Kolozsvárra és vettek részt megbeszéléseken. Ezeken a megbeszéléseken írók, tanárok, egyetemisták, párt- és IMSz-vezetõk vettek részt. A megbeszélések õszinte és bátor hangnemben folytak le. Elmondották, hogy mennyire helytelen és káros volt az a határozat, amelynek értelmében 1954-ben több magyar nyelvû iskolát megszüntettek. Felvetették, hogy az utóbbi idõben intézkedések történtek a „Bolyai” Egyetem jelentõségének csökkentésére, melynek következtében elvesztette volna egyetemi minõségét. A román egyetemeken végzettek az elhelyezkedésnél elõnyben részesülnek, a „Bolyai” Egyetemen végzettekkel szemben. Ezenkívül felvetették még egyéb sérelmeiket is. A felsoroltak konkrét tények voltak, melyrõl Miron Constantinescu elvtárs meggyõzõdött, és ígéretet tett, hogy intézkedni fog a sérelmek orvoslása érdekében. A felvetett panaszok jogosságát a román szervek intézkedései bizonyítják. Az RMP Központi Vezetõsége megállapította, hogy egyes szervek olyan adminisztratív intézkedéseket foganatosítottak, amelyek ellentétben állnak a párt nemzetiségi politikájával. Újból beindítottak több magyar nyelvû iskolát. Kolozsvár tartományban 8 magyar gimnázium és a Mezõgazdasági Fõiskola magyar tagozata indult meg újból. A fentieken kívül a MAT-ban és más helyeken több magyar tannyelvû iskolát, tanonciskolát nyitottak meg. Újból megjelentették a „Korunk”-at, ezenkívül magyar nyelvû gyermekfolyóirat és egy kulturális lap megjelentetését is engedélyezték. Nemzetiségi Fõigazgatóságot létesítettek az Oktatásügyi Minisztériumban. Orvosoltak más kisebb jelentõségû sérelmeket is. Felsõbb szervek foglalkoztak azzal a kérdéssel is, hogy miért nem lett kidolgozva a MAT statútuma. A magyarországi események ilyen reagálását elõsegítette az a körülmény is, hogy az RNK gazdasági és politikai életében komoly fogyatékosságok észlelhetõk. Ezek a fogyatékosságok az egész ország területén éreztették hatásukat, és elégedet242

lenséget váltottak ki. A színtiszta román ajkú lakosság körében azonban – mivel nem ismerték a magyarországi eseményeket – kisebb mértékben volt észlelhetõ ezek hatása. A román lapok október 25-én ismertették elõször a magyarországi fasiszta puccskísérletet. A budapesti és a nyugati rádiók hallgatói azonban már 23-án úgy értesültek, hogy hõsi kiállás indult meg a hibák kijavításáért. Azok, akik már korábban azon az állásponton voltak, hogy a liberalizmus Magyarországon elõbbutóbb káros következményekhez fog vezetni, igazolva látták állításukat, és szükséges következtetések levonásáról beszéltek. Két-három nappal okt. 23. után az egész országban élénk visszhangja volt a magyarországi eseményeknek, és az elégedetlenkedõk széles tömegei szimpátiával tekintettek a Magyarországon folyó harcokra. Hõs magyar néprõl beszéltek, amely olyan cselekményt hajt végre, amire a román nép nem volna képes. Ez a szimpátia tért hódított párttagok, vezetõ politikusok körében is. Az egyik miniszter úgy nyilatkozott, hogy szívesen harcolna a magyar nép oldalán. Az írók körében nagy volt a lelkesedés: Radu Boureanu versben dicsõíti a magyar forradalmat. Ady–Petõfi ifjúságáról beszél, rendkívül pozitívan értékeli az ifjúság harcát. Ezt a verset kéziratban terjesztették az egyetemeken. Az írók többsége, ebben az idõben, nemzetiségre való tekintet nélkül hasonlóan tekintett a magyar eseményekre. Kovács György, Hajdu Zoltán és Hajdú Gyõzõ azonban már az elsõ naptól kezdve más hangot ütött meg. Õk az elsõ naptól kezdve ellenforradalomnak nevezték a magyarországi eseményeket, és ilyen értelmû táviratot küldtek a „Szabad Nép”-nek. A táviratot más magyar írók is aláírták, de Sütõ András és Gálfalvi Zsolt írók a távirat feladása elõtt kérték, hogy az õ nevüket húzzák ki, mert õk a magyar ifjúsággal éreznek. Az egyetemek ifjúsága nemcsak rokonszenvezett a magyarországi ifjúsággal, hanem megpróbálta követni is. Többen közülük megkísérelték fellázítani a lakosságot és a dolgozókat. A Parhon egyetem egyes hallgatói október végén egy délelõtt a menzán kapott lencseadagot kivitték az utcára, és mutogatták a járókelõknek. Ezeket a karhatalom könnyedén leszerelte (szó sincs arról, amit a nyugati sajtó hangoztatott, hogy összetûzésre került volna sor). Követelik az ösztöndíj emelését, a túlzsúfoltság megszüntetését, a kötelezõ óralátogatások eltörlését az orosz nyelv és a marxizmus tanszéken. Összebeszéltek, hogy nem vesznek részt az orosz nyelvórán, és megpróbáltak felvonulásokat szervezni. Az egyetemistáknak azonban kisebb zavarkeltésen túlmenõen sehol sem sikerült komolyabb megmozdulást elõkészíteniük. Állítólag Temesváron volt komolyabb megmozdulás, ennek részleteit azonban nem ismerjük. A rendõrség több egyetemistát letartóztatott, de néhány órai fogva tartás után szabadon bocsátották õket. Általában az volt a jellemzõ, hogy a kormány és a párt igyekezett minden megmozdulásnak elejét venni, de tartózkodtak olyan intézkedésektõl, melyek a lakosság körében kedvezõtlen visszhangot váltottak volna ki. A kormány a belügyminisztérium kötelékébõl néhány héttel korábban elbocsátott beosztottak jelentõs részét újból behívta szolgálattételre. Az üzemekbe új dolgozókat vettek fel, akik az államvédelmi hatóságok beosztottai voltak. Az utcákon a rendfenntartó erõket megerõsítették, és kerékpáros államvédelmi beosztottak járõrszolgálatot tartottak. Diplomaták és más idegen állampolgárok részére tilos területté nyilvánították Erdélyt, amelyre kettõzött éberséggel ügyeltek. Szenkovics Sándor könnyûipari miniszter napokat töltött Nagyváradon, Fazekas János Marosvásárhelyen volt, Miron Constantinescu Kolozsváron. Erdély egyes területein a helyi vezetõk a magyar lakosság körében arról beszéltek, hogy legyetek éberek, mert a tõ243

kések újból vissza akarják állítani uralmukat, a román ajkú lakosok között viszont arról beszélték, hogy vigyázzatok, mert a magyarok újból el akarják venni Erdélyt. Természetesen nem ennek az agitációnak tudható be, hogy sikerült a lakosság körében keletkezett nyugtalanságot levezetni, hanem annak, hogy a lakosság idõközben meggyõzõdött: Magyarországon egy veszélyes ellenforradalom bontakozott. ki. A román kormány a határozott, kemény intézkedések mellett engedményeket is tett. Október 29-én határozatot fogadtak el a legalacsonyabb fizetések és nyugdíjak emelésérõl és a családi pótlék bevezetésérõl. Október 30-án megjelent a szovjet kormány nyilatkozata a baráti országokkal való kapcsolatokról. Ezekben a napokban a fenti intézkedések komoly hatással voltak a lakosságra. Sok helyütt olyan hangok hallatszottak, hogy mindezt a magyarok harcolták ki a román dolgozók részére. Ha az eseményeket összefüggésükben nézzük, azt kell mondanunk, hogy a fenti intézkedések meghozatalát tényleg a magyarországi események váltották ki. Szó volt ugyan már korábban fizetésemelésrõl, de mint ismeretes, annak üteme és végrehajtásának terve nem nyugtatta meg a dolgozókat. A fizetésemelést ugyanis a racionalizálással kötötték volna egybe, vagyis az elbocsátottak felszabadult bérébõl kellett volna emelni a megmaradottak fizetését. Figyelembe véve a tényleges helyzetet, a román kormány az elégedetlenség miatt kényszerítve érezte magát arra, hogy ugyanakkor, amikor a rendzavarókkal szemben a kemény kéz politikáját alkalmazná, az elégedetlenkedõ tömegek felé engedményeket tegyen. Az ellenforradalom térhódításának fokozódása Magyarországon, valamint az Egyiptom elleni angol, francia, izraeli támadás következtében egyre erõsödött egy újabb világháború kitörésétõl való félelem hangulata. Ennek következtében komoly felvásárlási láz jelentkezett. Az üzletek elõtt hosszú sorok álltak olajért, cukorért, lisztért. December elején az olajért és cukorért való sorban állás csaknem teljesen megszûnt, de karácsony elõtt kevés hús került az üzletekbe, ez újabb sorban állást eredményezett. A magyarországi ellenforradalmi erõk elõretörése által beállt hangulatváltozásra Romániában nem a háborús hisztéria volt a jellemzõ. Párton belül a változás fõvonalát a tömörülésben határozhatjuk meg. Mind a felsõ vezetésben, mind az alsóbb szerveknél erõs összefogás és egységes állásfoglalás volt észlelhetõ. Egyik látható megnyilvánulása volt ennek az összefogásnak a november 7-i ünnepség, amelyet a sportcsarnokban tartottak több ezer pártaktivista részvételével. Évek óta nem ünnepelték november 7-ét ilyen lelkes hangulatban. A jelenlévõk többször megszakították a felszólalók beszédét, és hosszú perceken át éltették a Szovjetuniót, a pártot, Gh. Gheorghiu-Dej elvtársat. A felsõ pártvezetésen belül az egységet egyes vezetõ elvtársak azzal igyekeztek kimutatni, hogy a dolgozók elõtt tartott beszédekben a Központi Vezetõséget éltették, élén Gh. Gheorghiu-Dej elvtárssal. A széles tömegek körében a magyarországi ellenforradalom elleni szembefordulást azokon a gyûléseken lehetett lemérni, amelyen kifejezésre juttatták a kormány és a párt iránti szeretetüket és odaadásukat, és elítélték a magyar nép ellen törõ ellenforradalmi tevékenységet. Az írók hûségtáviratokat küldtek a Központi Vezetõséghez. A párttagok köreiben éppúgy, mint a széles néprétegek között bizonyos félelmet idéztek elõ a magyarországi ellenforradalmi erõk gaztettei. Azonban ahogy az ellenforradalmi veszély a szovjet csapatok nov. 4-i beavatkozásával megszûnt, újból az elsõ napokban észlelt hangulat kezdett elõtérbe kerülni. Megint arról beszéltek, hogy a magyarok milyen bátran harcoltak érdekeikért, és azokat a pozitív változá244

sokat, amelyek az utóbbi hetekben Romániában történtek, a magyarok harcolták ki. Ez a hangulatváltozás újból aláhúzza azt, hogy sok az elégedetlenkedõ, aki az életszínvonal emelése és a demokratizálódás folyamata vonalán nagyobb változásokat remélt a magyarországi események hatására. Az elégedetlenséget növeli az a tény is, hogy a párt és a kormány még mindig nem eléggé õszinte a dolgozókkal szemben. November 15-én közzétették a lapok a „Sovromcuartit” társaságra (urán) vonatkozó szovjet–román tárgyalások megállapodását. Az egyezmény szerint a társaság szovjet részesedése román tulajdonba megy át. Az egyezmény aláírásának dátuma okt. 22. Az emberekben felvetõdött, hogy miért csak november 15-én ismertetik az egyezményt, ha okt. 22-én kötötték meg. Hasonló volt a helyzet a román kormánydelegációnak november második felében a Szovjetunióban tett látogatásával. A látogatásról közös nyilatkozatot tettek közzé, amely sokakban csalódást keltett. Úgy nyilatkoztak róla, hogy azt 4-5 évvel korábban is pontosan így fogalmazhatták volna meg. Valószínû, hogy Chivu Stoica elvtárs a késõbbiek folyamán a rádióban tett nyilatkozatával a közlemény által kiváltott elégedetlenséget próbálta levezetni. Részletesen ismertette, mennyire elõnyös a megállapodás az RNK-nak. Gheorghiu-Dej elvtárs a MAT december 15-16-án megtartott pártkonferenciáján tartott beszédében marxista elemzését adta a magyarországi eseményeknek. Beszéde végén rámutatott, hogy: „a kommunistáknak, minden dogozónak le kell vonnia a tanulságokat az utóbbi idõben Magyarországon lezajlott eseményekbõl ... harcolni kell az ideológiai egység megvédéséért, a párt és a munkásosztály akarat- és akcióegységének megvédéséért. E tekintetben a legcsekélyebb ingadozást sem engedhetjük meg... Teljes határozottsággal kell fellépni a pártfegyelem bárminemû megszegése ellen. E tekintetben nem lehet helye semmiféle ingadozásnak. De mindenekelõtt nagy türelemre, körültekintésre és következetességre van szükség az emberekkel való foglalkozásban... A második tanulság az, hogy szakadatlanul erõsíteni kell a tömegekkel való kapcsolatot... Pártunk felhívja az összes kommunistát, az összes dolgozót, hogy szüntelenül erõsítsék a munkásosztály szövetségét a dolgozó parasztsággal és a munkásosztály vezetõ szerepét ebben a szövetségben... a dolgozók érdekei, a nép érdekei megkövetelik a szocialista demokrácia továbbfejlesztését, a népi hatalom szüntelen erõsítését. Éppen ezért pártunk szilárdan arra az álláspontra helyezkedik, hogy a dolgozók egyre szélesebb tömegeit vonja be az állami vezetésbe. A párt egyik legfõbb feladatának tekinti, hogy kiküszöbölje a túlzott centralizmus megnyilvánulásait... Intézkedéseket tettünk és teszünk államrendszerünk mélységes demokratizmusának további kiszélesítésére. Nem fogadjuk el azonban és sohasem fogjuk elfogadni azt a „liberalizálást”, amely szabadságot ad a dolgozók ellenségeinek ahhoz, hogy lesújtsanak a nép szocialista vívmányaira. A népi demokratikus rendszer ereje és szilárdsága abból fakad, hogy a proletárdiktatúra egyik formáját testesíti meg, és betölti annak funkcióit.” A párt a magyarországi eseményekbõl tehát levonja a szükséges tanulságot az ország demokratizálása, a hibák kijavítása szempontjából, de nem engedi meg a demokratizálás jelszava alatt a támadást a párt, a kormány, a proletárdiktatúra ellen. Ebbõl adódik, hogy ott, ahol szükséges, engedményeket tesz, másfelõl viszont a „kemény kéz” politikát folytatja. Horváth Imre Külügyminiszter elvtársnak, Budapest

245

[TRADUCERE] Ambasada Republicii Populare Ungare Bucureºti Ambassade de la République Populaire Hongroise

Bucureºti, 10 ianuarie 1957 Strict secret!

Subiect: Ecoul românesc al evenimentelor din Ungaria Referend: Kálmán Kádár Evenimentele din Ungaria au avut un efect semnificativ asupra populaþiei româneºti. Ele au contribuit la faptul cã, începând din a doua jumãtate a lunii noiembrie, au fost luate câteva mãsuri de uºurare a situaþiei populaþiei. Cu toate cã ºi evenimentele din Polonia au avut un impact asupra evoluþiei evenimentelor din România, cele mai puternice influenþe s-au datorat evenimentelor din Ungaria. Acestea s-au manifestat mai ales în trei domenii: 1) În domeniul vieþii culturale ºi în interiorul acesteia, mai ales în cercul scriitorilor; 2) În rândul studenþilor; 3) În rândul populaþiei maghiare din RPR. Ad. 1. Personalitãþile culturale, datoritã situaþiei ºi mai ales formãrii lor, au posibilitatea de a se informa despre cele întâmplate în afara graniþelor þãrii. Ei ascultã posturi strãine de radio, citesc publicaþii din strãinãtate ºi cãlãtoresc mult, având contacte cu personalitãþi din domeniul culturii din alte þãri. În cazul studenþilor trebuie sã þinem cont de faptul cã în timpul vacanþei de varã mulþi studenþi ºi liceeni cãlãtoresc în Ungaria (ºi în alte state democratice populare), în acelaºi timp multe persoane din Ungaria cãlãtorind în România. Este cunoscut faptul cã populaþia maghiarã din Bucureºti, la fel ca toatã populaþia Ardealului, ascultã tot timpul ºtirile din Ungaria ºi, în general, sunt abonaþi la ziare din Ungaria. Scriitorii maghiari din România au manifestat multã curiozitate faþã de activitatea scriitorilor ungari. Ei cunoºteau bine dezbaterile despre ºi din rândurile scriitorilor unguri, precum ºi punctul de vedere al scriitorilor unguri în privinþa chestiunilor din Ungaria. Miºcarea care a pornit în rândul scriitorilor maghiari din România s-a alimentat din activitãþile scriitorilor unguri. Este binecunoscut faptul cã scriitorul român Jar[1], care – din cauza judecãþilor emise – a fost exclus din partid, nu a fost o persoanã izolatã în rândul scriitorilor, ci o bunã parte din scriitorii români de renume se aflau în spatele lui, încurajându-l încontinuu. Dacã analizãm problemele puse de Jar, natura acestora seamãnã foarte mult cu cea a problemelor ridicate de scriitorii unguri. El a condamnat dictatura, teroarea, unii conducãtori, ºi a cerut aplicarea liberã a diferitelor orientãri în literaturã. Partidul Muncitoresc Român ºi guvernul a stârpit cu mânã de fier aceastã încercare a scriitorilor. Ad. 2. Dupã scriitori au început sã se miºte ºi studenþii. Aceastã miºcare a început în prima zi a anului universitar 1956-57. Acest aspect este interesant ºi din cauzã cã în timpul vacanþei de varã mai multe sute de studenþi au fost oaspeþi ai universitãþilor din Ungaria ºi numeroºi studenþi unguri au fost în România în cadrul unei activitãþi de schimb. Este de presupus, deci, cã miºcarea studenþilor români, precum ºi legãturile stabilite în cursul verii între studenþii români ºi maghiari sunt fenomene conexe. Studenþii români, imediat dupã deschiderea anului universitar, s-au folosit de ºedinþele de alegere a conducerii UTM (organizaþie de tineret) pentru a-ºi înainta petiþia. Solicitãrile incluse în petiþie au fost de naturã economicã ºi politicã ºi, în general, aveau o bazã legalã. Au cerut îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã ale studenþilor, renunþarea la protecþie la admiterea ºi repartizarea la locuri de muncã ale absolvenþilor, asigurarea unui loc de muncã 246

pentru tinerii ingineri ºi mãrirea salariului acestora. (Se spune cã tinerii ingineri minieri pot ocupa posturi care sunt plãtite cu 600 de lei doar dacã au protecþie). Manifestarea studenþilor a surprins conducerea universitãþilor ºi a organizaþiilor de partid. Au dat dreptate studenþilor ºi le-au promis cã vor lua mãsuri pentru a le satisface solicitãrile. S-au ºi întreprins niºte paºi în aceastã direcþie. Au constituit un comitet al studenþilor care sã verifice aprovizionarea studenþilor, iar pe linie de partid au atras atenþia asupra îmbunãtãþirii educaþiei politice a studenþilor. Dar aceºtia au fost de-abia paºii de început ºi – vizibil – alþi paºi nu s-au prevãzut. Acest lucru e dovedit de faptul cã la alegerile ulterioare din facultãþi au ales conducerea centralã UTM, care însã nu a mai dat curs plângerilor studenþilor. La aceste consfãtuiri studenþii au ridicat din nou problema solicitãrilor. Însã secretarii de partid – probabil în urma instrucþiunilor venite de sus – au declarat cã situaþia economicã actualã a þãrii cere sacrificii din partea tineretului. Ad. 3. Efectul pe care evenimentele din Ungaria l-au avut asupra maghiarimii din Transilvania ºi miºcãrile pe care acestea le-au declanºat în rândul intelectualilor din Transilvania reprezintã o problemã mult mai complicatã ºi mai complexã. Un numãr foarte restrâns de scriitori maghiari din Ardeal (2-3 persoane) nu au fost deloc de acord cu scriitorii din Ungaria, cu dezbaterile din Cercul „Petõfi” sau cu tonul lui „Irodalmi Újság”. Majoritatea scriitorilor din Transilvania însã au primit cu încântare intervenþia scriitorilor ungari, acea libertate pe care aceºtia o au de a-ºi exprima opinia. Ca urmare, aici s-au iscat discuþii destul de aprinse ºi din condeiul scriitorilor din cea de-a doua grupare, care se aflã în majoritate, au apãrut scrieri din ce în ce mai îndrãzneþe. În momentul de faþã, chiar dacã sub formã voalatã – ca de exemplu în cazul ocrotirii monumentelor transilvãnene –, ei dau glas îngrijorãrilor populaþiei maghiare. Spre forurile superioare transmit mesajul cã scrierile în limba maghiarã sunt puþine. Solicitã permisiunea de a porni publicaþii culturale ºi alte reviste mai colorate în limba maghiarã. Portavoce a acestor doleanþe sunt mai ales scriitorii grupaþi în jurul revistei „Utunk”. Este binecunoscut faptul cã intelectualitatea clujeanã luptã de o vreme îndelungatã pentru ca Clujul – centru al culturii maghiare din Ardeal – sã îºi poatã pãstra tradiþiile. În urma evoluþiei evenimentelor, forma voalatã este din ce în ce mai repede înlocuitã de o atitudine fãþiºã. În presã apar articole care ridicã în mod deschis doleanþele maghiarimii din Transilvania, a greºelilor din domeniul politicii faþã de naþionalitãþi. Numeroºi pãrinþi maghiari solicitã sã îºi poatã trimite copii la licee ºi universitãþi maghiare. Scriitorii, studenþii ºi profesorii depun cereri la Ministerul Educaþiei ºi la organizaþiile de partid. Se poate constata cã aceastã întorsãturã s-a petrecut ca urmare a apariþiei articolului lui Pándi ºi a vizitei unor jurnaliºti unguri în Transilvania. Ca urmare a articolului semnat de Pándi – care aici a circulat pe ascuns, transmis de maghiari din mânã în mânã –, îngrijorãrile sunt formulate cu voce tare ºi maghiarii de aici au început sã ridice întrebãri delicate care de ani de zile frãmântã populaþia. Maghiarii din Transilvania, între ei ºi în faþa opiniei publice, au început sã discute cu mai mult curaj ofensele pe care le-au suferit. „Elõre” a publicat articole despre greºelile comise în domeniul politicii faþã de naþionalitãþi. Organele de stat ºi de partid din România au fost nevoite sã abordeze aceastã chestiune. Miron Constantinescu ºi alþi conducãtori s-au deplasat de douã ori la Cluj pentru a participa la discuþii. La aceste discuþii au luat parte scriitori, profesori, studenþi, conducãtori de partid ºi ai Uniunii Tineretului Muncitor. Ei au declarat cât de incorectã ºi de dãunãtoare a fost acea decizie, conform cãreia în 1954 au fost des247

fiinþate mai multe ºcoli cu predare în limba maghiarã. Au dezbãtut ºi faptul cã în ultimul timp s-au luat mãsuri pentru scãderea importanþei Universitãþii „Bolyai” ºi, ca urmare, ea ar putea sã îºi piardã statutul de universitate. Absolvenþii universitãþilor româneºti au prioritate la repartiþie faþã de absolvenþii Universitãþii „Bolyai”. În plus, au fost abordate ºi alte nemulþumiri. Cele enumerate au fost fapte concrete, despre care tovarãºul Miron s-a convins ºi a promis cã va lua mãsuri pentru a remedia problemele. Legitimitatea nemulþumirilor cãrora li s-a dat glas a fost doveditã de mãsurile luate de organele româneºti. Conducerea Centralã a PMR a constatat cã anumite organe au luat mãsuri administrative care contravin politicii partidului în domeniul naþionalitãþilor. Au înfiinþat din nou mai multe ºcoli ungureºti. În regiunea Cluj au pornit secþii cu predare în limba maghiarã în 8 gimnazii maghiare ºi la Universitatea Agricolã. În afarã de cele de mai sus, în RAM [Regiunea Autonomã Maghiarã] ºi în alte locuri au înfiinþat mai multe ºcoli în limba maghiarã, precum ºi ºcoli de ucenici. Au reînceput sã publice „Korunk”, au aprobat editarea unei reviste pentru copii în limba maghiarã ºi a unei publicaþii culturale. Au înfiinþat o Direcþie Generalã a Naþionalitãþilor în cadrul Ministerului Educaþiei. Au luat mãsuri pentru remedierea altor probleme semnificative. Organele superioare s-au preocupat ºi de motivul pentru care statutul RAM nu a fost elaborat încã. Reacþia aceasta la evenimentele din Ungaria a fost determinatã ºi de faptul cã în viaþa economicã ºi politicã a RPR s-au fãcut simþite niºte lacune serioase. Aceste lacune îºi fac simþitã prezenþa pe teritoriul întregii þãri, cauzând nemulþumiri. Însã în rândurile populaþiei pur româneºti – deoarece aceasta nu cunoºtea evenimentele din Ungaria – efectul acestora s-a simþit mai puþin. Publicaþiile româneºti au scris pentru prima datã despre încercarea fascistã de loviturã de stat în data de 25 octombrie. Ascultãtorii posturilor de radio din Budapesta ºi din Occident însã aflaserã deja în 23 octombrie cã pentru a corecta greºelile s-au întreprins acte eroice. Aceia care mai devreme erau de pãrere cã liberalismul din Ungaria va conduce, mai devreme sau mai târziu, la consecinþe dãunãtoare, ºi-au gãsit confirmarea opiniilor ºi discutau despre tragerea unor concluzii necesare. La 2-3 zile dupã 23 octombrie, ecourile evenimentelor din Ungaria deveneau din ce în ce mai puternice ºi mulþi nemulþumiþi au privit cu simpatie luptele care se desfãºurau în Ungaria. Se vorbea despre poporul maghiar erou, care desfãºoarã acþiuni de care poporul român nu ar fi capabil. Aceastã simpatie a câºtigat teren ºi printre membrii partidului, politicieni de frunte. Unul dintre miniºtri s-a declarat doritor de a lupta alãturi de poporul maghiar. Avântul a fost deosebit ºi în rândurile scriitorilor. Radu Boureanu elogiazã poporul maghiar în versuri[2]. El vorbeºte despre un tineret format de Ady ºi Petõfi, considerând deosebit de pozitivã lupta tineretului. Aceastã poezie a circulat în manuscris în universitãþi. Majoritatea scriitorilor au privit, în acest timp, evenimentele din Ungaria în mod asemãnãtor, indiferent de naþionalitate. György Kovács[3], Zoltán Hajdu ºi Gyõzõ Hajdu[4] au privit lucrurile diferit încã din prima zi. Ei au considerat evenimentele din Ungaria o contrarevoluþie din prima zi ºi au trimis o telegramã de aceastã coloraturã la „Szabad Nép”. Telegrama a fost semnatã ºi de alþi scriitori, dar András Sütõ[5] ºi Zsolt Gálfalvi[6] au cerut sã li se ºteargã numele înaintea trimiterii telegramei, pentru cã ei se simt alãturi de tineretul maghiar. Tineretul universitãþilor nu numai cã simpatiza cu tineretul din Ungaria, dar a încercat sã-l ºi urmeze. Mai mulþi dintre ei au încercat sã stârneascã populaþia ºi muncitorii. Unii studenþi ai universitãþii „Parhon”, într-o dupã-amiazã de la 248

sfârºitul lui octombrie, au ieºit pe stradã cu lintea de la masã ºi au arãtat-o trecãtorilor. Aceºtia au fost uºor imobilizaþi de autoritãþi (nu era deloc vorba de încãierãri, precum susþinea presa occidentalã)[7]. Cer ridicarea burselor, soluþionarea supraaglomeraþiei, desfiinþarea obligativitãþii prezenþei la cursurile de limba rusã ºi marxism. S-au înþeles cã nu vor lua parte la orele de limba rusã ºi au încercat sã organizeze demonstraþii. Însã, în afarã de deranjarea ordinii publice, studenþii nu au reuºit o miºcare de amploare mai mare. Se pare cã la Timiºoara a avut loc o miºcare de proporþii mai mari, detaliile acesteia însã nu ne sunt cunoscute. Miliþia a arestat mai mulþi studenþi, dar aceºtia au fost eliberaþi dupã câteva ore de detenþie[8]. În general, guvernul ºi partidul au încercat sã evite de la bun început orice fel de miºcare a populaþiei, dar s-au temut ºi de manifestaþii care sã aibã ecouri negative în rândurile maselor. Guvernul a rechemat la lucru majoritatea angajaþilor Ministerului de Interne care fuseserã disponibilizaþi cu câteva sãptãmâni în urmã. Uzinele au angajat muncitori, care fuseserã angajaþi ai Ministerului Apãrãrii statului. Pe strãzi, forþele de ordine au fost întãrite ºi angajaþii apãrãrii statului care posedau biciclete au organizat patrule. Transilvania a devenit zonã cu acces interzis corpului diplomatic ºi persoanelor strãine ºi era supravegheatã cu forþe duble. Al. Sencovici, ministrul Industriei Uºoare, a stat timp de mai multe zile la Oradea, J. Fazekas la Tg. Mureº iar Miron Constantinescu la Cluj. În unele zone ale Transilvaniei, liderii locali trezeau suspiciunea printre populaþia maghiarã, spunând sã fie vigilenþi, cãci capitaliºtii doresc sã-ºi restabileascã autoritatea din nou, în schimb în rândurile populaþiei române se vehicula ideea cã vigilenþa este indispensabilã în situaþia în care ungurii doresc redobândirea Transilvaniei. În mod evident, nu aceastã propagandã a fost cauza care a dus la calmarea agitaþiei anterioare, ci convingerea cã în Ungaria avea loc o contrarevoluþie periculoasã. Guvernul român, în afarã de acþiuni prompte, dure, a fãcut ºi unele concesii. În 29 octombrie s-a adoptat o hotãrâre privind creºterea salariilor ºi pensiilor, respectiv introducerea ajutorului familial. În 30 octombrie a apãrut comunicatul guvernului sovietic privind relaþiile cu þãrile prietene. În aceste zile, hotãrârile de mai sus au avut un impact puternic în rândul populaþiei. În multe locuri s-au auzit voci care susþineau cã toate acestea au fost obþinute de maghiari pentru muncitorii români. Dacã privim evenimentele în ansamblu, trebuie sã spunem cã deciziile au fost luate într-adevãr ca rezultat al evenimentelor din Ungaria. Este adevãrat cã s-au purtat discuþii legate de majorarea salariilor cu câtva timp în urmã, dar din câte se ºtie ritmul ºi punerea în practicã a acestor planuri nu a liniºtit muncitorii. Ridicarea salariilor era pusã în relaþie cu raþionalizarea, adicã salariile ar fi fost mãrite din salariile rãmase în urma unor disponibilizãri. Luând în considerare situaþia realã, guvernul român s-a simþit obligat de nemulþumirea tuturor sã fie îngãduitor cu masele nemulþumite în timp ce aplica mãsuri drastice în cazul celor care au tulburat ordinea publicã. Intensificarea contrarevoluþiei în Ungaria, concomitent cu atacurile britanice, franceze ºi israeliene asupra Egiptului, au dus la conturarea unei temeri legate de un nou rãzboi mondial. Ca urmare, s-a nãscut o adevãratã febrã a cumpãrãturilor. În faþa magazinelor s-au format cozi lungi pentru ulei, zahãr, fãinã. La începutul lui decembrie, cozile pentru ulei ºi zahãr aproape cã au dispãrut, dar înaintea Crãciunului numai cantitãþi mici de carne au ajuns în magazine, ceea ce a dus la formarea de noi cozi. Schimbarea atmosferei din România ca urmare a întãririi forþelor contrarevoluþiei din Ungaria nu a dus la isterii tipice rãzboiului. În cadrul partidului, schim249

barea poate fi observatã în omogenitate. Atât la nivel superior, cât ºi la nivelul organelor inferioare s-a putut observa o puternicã coalizare ºi adoptarea unei poziþii unanime. O primã manifestare a acestei asocieri este serbarea din 7 noiembrie, care a fost þinutã la sala sporturilor în prezenþa a mai multor mii de activiºti de partid. De mulþi ani nu s-a sãrbãtorit ziua de 7 noiembrie cu atâta avânt. Cei prezenþi au întrerupt discursurile vorbitorilor de numeroase ori ºi au aclamat minute în ºir Uniunea Sovieticã, partidul ºi pe tovarãºul Gh. Gheorghiu-Dej. În cercurile superioare ale partidului, unii tovarãºi au încercat sã evidenþieze unitatea prin discursuri þinute în faþa angajaþilor, în care se elogia Conducerea Centralã în frunte cu tov. Gh. Gheorghiu-Dej. În rândul maselor, ostilitatea în ceea ce priveºte contrarevoluþia din Ungaria putea fi mãsuratã la acele ºedinþe, la care participanþii îºi manifestau iubirea ºi dãruirea faþã de partid ºi la care se condamna activitatea contrarevoluþionarã îndreptatã împotriva poporului maghiar. Scriitorii trimiteau telegrame de fidelitate Conducerii Centrale. Atât în rândurile membrilor de partid, cât ºi printre pãturile populaþiei, crimele comise de forþele contrarevoluþiei din Ungaria au produs o anumitã teamã. Dar odatã cu încetarea pericolului contrarevoluþiei, ca urmare a intervenþiei armatei sovietice din 4 noiembrie, atmosfera a redevenit cea din primele zile ale evenimentelor. Se vorbea din nou despre cât de viteaz au luptat maghiarii pentru interesele lor ºi cã modificãrile pozitive din ultimele sãptãmâni din România au fost obþinute de maghiari. Aceastã modificare a subliniat din nou cã sunt mulþi nemulþumiþi, care sperau o îmbunãtãþire a nivelului de trai ºi o democratizare mai accentuatã ca rezultat al evenimentelor din Ungaria. Nemulþumirea este accentuatã ºi de faptul cã guvernul ºi partidul nu sunt suficient de sinceri cu muncitorii. În 15 noiembrie s-au publicat în presa scrisã rezultatele dialogurilor sovieto-române legate de societatea „Sovromcuarþit” (uraniu)[9]. Conform înþelegerii, partea deþinutã de sovietici intrã în posesia românilor. Semnarea înþelegerii s-a fãcut la 22 octombrie. În rândul populaþiei a apãrut întrebarea de ce publicarea acestui document se face atât de târziu, la 15 noiembrie, dacã documentul a fost încheiat în 22 octombrie. Aceeaºi situaþie s-a repetat ºi în cazul vizitei delegaþiei de miniºtri în Uniunea Sovieticã, care a avut loc în a doua parte a lunii noiembrie[10]. S-a publicat o declaraþie comunã, dar care a dezamãgit pe mulþi. S-a spus despre aceastã declaraþie cã putea sã fi fost formulatã foarte bine cu 4-5 ani în urmã. Este posibil cã tov. Chivu Stoica a încercat diminuarea nemulþumirii cauzate de publicarea documentului prin declaraþia sa de la radio câteva zile dupã aceea. A explicat în detaliu cât este de important acordul cu Uniunea Sovieticã pentru RPR. Tov. Gh. Gheorghiu-Dej a dat o explicaþie marxistã evenimentelor din Ungaria în discursul sãu þinut la conferinþa de partid din 15-16 decembrie a RAM. La finalul discursului declara cã: „comuniºtii, toþi muncitorii trebuie sã tragã învãþãminte din evenimentele recente din Ungaria (...), trebuie sã lupte pentru unitatea ideologicã, pentru apãrarea unitãþii de voinþã ºi acþiune a partidului ºi clasei muncitoare. În aceastã privinþã nu putem tolera nici cea mai micã ezitare. (...) Trebuie sã se acþioneze cu cea mai mare promptitudine împotriva oricãrei încercãri de încãlcare a disciplinei de partid. Dar înainte de toate este nevoie de multã rãbdare, circumspecþie ºi consecvenþã în ceea ce priveºte activitatea cu oamenii (...). Cel de-al doilea învãþãmânt este cã relaþia cu masele trebuie întãritã în mod constant (...) Partidul nostru face apel la toþi comuniºtii, la toþi muncitorii, sã 250

întãreascã necontenit cooperarea clasei muncitoare cu þãrãnimea muncitoare ºi rolul conducãtor al clasei muncitoare în aceastã cooperare (...); interesele muncitorilor, interesele poporului cer îmbunãtãþirea democraþiei socialiste, întãrirea continuã a puterii poporului. Din aceastã cauzã, punctul de vedere al partidului nostru este cã o mai largã masã a muncitorimii trebuie inclusã în conducerea þãrii (...); partidul considerã o responsabilitate majorã ocolirea manifestãrilor centralizãrii excesive (...). Am luat ºi luãm mãsuri pentru lãrgirea democratizãrii regimului statal. Nu acceptãm ºi nu vom accepta însã acea «liberalizare», care permite duºmanilor muncitorimii sã loveascã în operele socialiste ale poporului. Puterea ºi stabilitatea regimului popular democratic provine din faptul cã întruchipeazã o formã a dictaturii proletare ºi îndeplineºte funcþiile acesteia”. Partidul concluzioneazã deci învãþãmintele necesare democratizãrii din evenimentele din Ungaria, din punctul de vedere al corectãrii greºelilor, dar nu permite atacul la adresa partidului, guvernului ºi dictaturii proletariatului sub deviza democratizãrii. De aici rezultã ºi faptul cã în situaþiile critice poate întrebuinþa ºi politica „mâinii de fier” pe de-o parte, pe de altã parte însã emite hotãrâri de înlesnire. Ferenc Keleti (Magyar Országos Levéltár, KÜM [Arh.St.Budapesta, Ministerul de Externe], XIX-J-1-j-Rom-4/j00248-1957) [1] Alexandru Jar (n. 1913), scriitor, fost luptãtor în Rezistenþa francezã ºi prieten cu Leonte Rãutu, autor al mai multor romane, precum: Evadare (1949), Sfârºitul jalbelor (1950), Marea pregãtire (1952), Undeva pe Dunãre (1952), O poveste simplã (1955), Legard cel însemnat (1966), Trãdarea lunii (1968), Eu, Consula (1971), Naºul ºi fericirea lumii (1976) º.a. În preajma Congresului Uniunii Scriitorilor din România, organul de presã al acesteia a publicat mai multe interviuri cu diverºi scriitori, printre care ºi unul cu Alexandru Jar („Gazeta literarã”, III, 1956, nr. 15 din 12 aprilie, p.1), în care ia atitudine împotriva proletcultismului ºi a ingerinþelor partidului în viaþa cea mai intimã a individului, opinii pe care le va dezvolta ºi în cadrul unei ºedinþe de partid de la începutul lunii mai 1956, a comitetului PMR al raionului „I.V. Stalin”. De faþã fiind ºi Gh. Gheorghiu-Dej, Leonte Rãutu ºi Miron Constantinescu, vorbitorul a fost aspru admonestat pentru cutezanþã (cf. „Scânteia”, XXV, 1956, nr. 3602 din 23 mai, p.2), iar în cadrul ºedinþei BOB de la Uniunea Scriitorilor, din 15 mai, a fost exclus din partid ºi din Uniune (vezi Marin Radu Mocanu, Cazarma scriitorilor, Bucureºti, Edit. Libra, 1998, p.124131; Adriana Dogaru, „Munca cu scriitorul”, în vol. Anii 1954-1960. Fluxurile ºi refluxurile stalinismului. Comunicãri prezentate la Simpozionul de la Sighetu Marmaþiei, 2-4 iulie 2000, ed. Romulus Rusan, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 2000, p.871-877). [2] Radu Boureanu (n. 1906), scriitor român ce a debutat cu un volum de versuri încã din 1932 (Zbor alb), publicând apoi mai multe tomuri de versuri ºi dramaturgie, un roman ºi niºte însemnãri de cãlãtorie. A lucrat la „Viaþa Româneascã”, între 1973-1974 fiind redactor ºef. [3] György Kovács (n. 1911), jurnalist ºi prozator fecund, membru al Partidului Comunist. Stabilit din 1937 la Târgu Mureº, activitatea lui scriitoriceascã dupã 1944 face saltul de la „realismul critic” interbelic la „realismul socialist”. Din numeroasele volume publicate menþionãm: A vörös szamár [Mãgarul roºu] (1940), Árnyék a völgyben [Umbre în vale] (1946), Foggal és körömmel [Cu ghiarele ºi dinþii] (1949), Katonasír [Mormânt de ostaº] (1960), Sánta lelkek [Suflete oloage] (1962), A ki nem mondott szó [Cuvântul nerostit] (1964), Döglött gránát [Grenadã moartã] (1970), Pusztulás [Dezastru] (1971) º.a. [4] Gyõzõ Hajdu (n. 1929), absolvent al facultãþii de filologie din Cluj în 1952, ºi-a fãcut debutul în „Utunk” ca eseist. De la 30 iunie 1956 este membru al CC al UTM (pânã în 1960). Va deveni membru în Comisia Centralã de Revizie (1979-1984), redactor ºef la „Igaz Szó” (1979-1989) ºi membru al CC al PCR (1984-1989). [5] András Sütõ (n. 1927), scriitor maghiar, redactor ºef la „Falvak Népe” din Cluj (1950-1954), iar din 1958 la „Új Élet” din Târgu Mureº. Victimã a provocãrilor ºi confruntãrilor româno-maghiare

251

din martie 1990 la Târgu Mureº, în urma cãrora îºi pierde parþial vederea (vezi cartea sa Ochi pentru cuvânt ºi Judit Simon, Peisaj citadin cu români ºi maghiari, Oradea, Edit. Scripta, 2000). [6] Zsolt Gálfalvi (n. 1933), eseist, absolvent al Universitãþii din Cluj în 1955, redactor la „Utunk”, „Igaz Szó” ºi „A Hét”, director în Consiliul Culturii ºi Educaþiei Socialiste. O parte din textele de criticã literarã le-a adunat în volumele Írók, könyvek, viták [Scriitori, cãrþi, polemici] (1968) ºi Az írás értelme [Semnificaþia scrisului] (1977). [7] Deºi încã din 27 septembrie 1956 studenþii Facultãþii de litere – cu ocazia unei ºedinþe UTM – au solicitat ameliorarea condiþiilor de studiu ºi de viaþã, demersul lor s-a soldat cu prea puþine rezultate. Ca represalii însã, unii lideri ai studenþilor au primit sancþiuni ce au mers pânã la exmatriculare. Iar când la Budapesta s-a declanºat miºcarea revoluþionarã, orice tentativã a tinerilor bucureºteni a fost dejucatã prin arestãri ºi, ulterior, condamnãri la ani grei de închisoare. Asupra evenimentelor de la Bucureºti vezi Ioana Boca, 1956 – un an de rupturã. România între internaþionalismul proletar ºi stalinismul antisovietic, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 2001, p.145-170. Pentru un cadru mai general: Maria Someºan, Mircea Iosifescu, Ecourile ºi consecinþele revoluþiei maghiare din 1956 în universitãþile din România, în vol. Anii 1954-1960. Fluxurile ºi refluxurile stalinismului. Comunicãri prezentate la Simpozionul de la Sighetu Marmaþiei, 2-4 iulie 2000, ed. Romulus Rusan, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 2000, p.617-634. [8] La 27 octombrie 1956, mai mulþi studenþi de la Institutul Politehnic din Timiºoara au propus organizarea unei adunãri a tuturor studenþilor pentru data de 30 octombrie. La ea au participat aproximativ 3000 studenþi, dar ºi reprezentanþi ai autoritãþilor, precum Coriolan Drãgulescu (ministrul adjunct al Învãþãmântului), rectorul Politehnicii, decani, chiar ºi cei doi membri ai CC al PCR trimiºi special în localitate, Petre Lupu ºi Ilie Verdeþ. Dupã dezbateri aprinse, a fost redactat un Memoriu, prin care se cerea – printre altele – retragerea armatelor sovietice din þarã, mãsuri pentru uºurarea vieþii cetãþenilor, burse pentru toþi studenþii, autonomie universitarã, scoaterea limbii ruse ca disciplinã obligatorie în învãþãmânt etc. Autoritãþile au reacþionat prompt ºi intransingent, arestând numeroºi studenþi, suspendând cursurile universitare, pronunþând sentinþe aspre ºi exmatriculând pe mulþi din participanþi. Asupra miºcãrii de protest a studenþilor din Timiºoara vezi Aurel Baghiu, Printre gratii, Cluj, Edit. Zalmoxis, 1995; Idem, Procesul lotului 1 al studenþilor de la Timiºoara – noiembrie 1956, în vol. Anii 1954-1960. Fluxurile ºi refluxurile stalinismului. Comunicãri prezentate la Simpozionul de la Sighetu Marmaþiei, 2-4 iulie 2000, ed. Romulus Rusan, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 2000, p.704-709; I. Munteanu, Manifestaþia anticomunistã a studenþilor de la Timiºoara din octombrie 1956. Semnificaþia politicã naþionalã, în vol. Anii 1954-1960. Fluxurile ºi refluxurile stalinismului, citat, p.635-655; Caius Muþiu, Teodor Stanca ºi A. Baghiu, Miºcãrile studenþeºti anticomuniste din octombrie 1956 din Timiºoara, vãzute ºi prezentate de iniþatorii ºi principalii organizatori, vol. Anii 1954-1960. Fluxurile ºi refluxurile stalinismului, citat, p.667690; Teodor Stanca, Acþiunile PCR de reprimare a miºcãrilor studenþeºti anticomuniste. Timiºoara – octombrie 1956, în vol. Anii 1954-1960. Fluxurile ºi refluxurile stalinismului, citat, p.691-703; Ioana Boca, 1956 – un an de rupturã. România între internaþionalismul proletar ºi stalinismul antisovietic, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 2001, p.319-406 (selecþia documentelor aparþine lui Teodor Stanca). [9] Imediat dupã sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial, în urma unui acord guvernamental româno-sovietic, s-au format mai multe societãþi mixte româno-sovietice, denumite „sovrom”, în care partea rusã deþinea 50% din acþiuni. Prima societate înfiinþatã a fost Sovrompetrol, apoi s-au mai constituit în domeniul transporturilor, cel bancar, în industria chimicã, construcþii, cinematografie, metalurgie etc, în total 16 sovromuri, prin intermediul cãrora erau scoase din þarã o mare parte din produse sub valoarea lor realã, la care se adaugã ºi alte tipuri de prejudicii. În 1954 s-a semnat un nou acord, prin care URSS preda României cota ei de participare, treptat aceste sovromuri desfiinþându-se, ultimul fiind Sovromcuarþitul, în 1956, acesta ocupându-se cu extracþia uraniului. Vezi Gavril Preda, Aspecte semnificative ale lichidãrii societãþilor mixte Sovrom din economia româneascã, în vol. Anii 1954-1960. Fluxurile ºi refluxurile stalinismului. Comunicãri prezentate la Simpozionul de la Sighetu Marmaþiei, 24 iulie 2000, ed. Romulus Rusan, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 2000, p.315-319. [10] Delegaþia românã la Moscova a fost condusã de primul ministru Chivu Stoica ºi era compusã din Alexandru Bârlãdeanu (vicepreºedintele Consiliului de Miniºtri), Manea Mãnescu (ministrul de Finanþe), Marcel Popescu (ministrul Comerþului Exterior), Gaston Marin (preºedintele Comitetului de Stat al Planificãrii) º.a. Cu acest prilej au fost semnate mai multe acorduri economice.

252